Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 1725/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1725/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1725/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1725
Ședința publică din data de 15.12.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul inculpat P. C. G. E. împotriva sentinței penale nr.2231/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat P. C. G. E. personal și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat D. C. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/07.11.2015 depusă la fila nr.13 din dosar și apărător ales cu împuternicire avocațială nr._/24.11.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în temeiul art.91 alin.4 NCPP, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al apelantului inculpat P. C. G. E., prin prezentarea apărătorului ales al acestuia.
În temeiul art. 372 alin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la legitimarea apelantului inculpat P. C. G. E., copia actului de identitate a acestuia fiind depusă la dosar.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, depune la dosar motive de apel la care se află atașate și înscrisuri în circumstanțiere și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri suplimentare celor depuse deja la dosar privitoare la starea de sănătate a inculpatului și a fiicei acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că la dosar există suficiente înscrisuri în circumstanțiere, astfel că nu se mai impune depunerea unor înscrisuri suplimentare.
Curtea, după deliberare, apreciază că nu este necesară și utilă cauzei administrarea probei cu înscrisuri constând în acte medicale, raportat la motivele de apel ale inculpatului, sens în care respinge proba cu înscrisuri.
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat P. C. G. E. precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești în sensul reducerii pedepsei stabilite de instanța de fond.
În susținerea apelului, arată că instanța de fond a aplicat procedura recunoașterii, judecata desfășurându-se în temeiul art.375 alin.1 și 2 Cod procedură penală, diminuându-se practic cu 1/3 limitele de pedeapsă, însă pedeapsa stabilită de instanța de fond a fost de 1 an închisoare, fiind vorba de o pedeapsă egală cu limita maximă stabilită de legiuitor (limitele reduse fiind între 2 luni și 1 an închisoare), astfel că pedeapsa este mult prea aspră.
Relevantă este și atitudinea inculpatului care a ajutat organele de urmărire penală prin participarea la un flagrant, ajutând la identificarea făptuitorului S. M. (autorul falsului), ori instanța de fond nu a făcut referire cu privire la aceste aspecte în motivarea hotărârii.
Apreciază că se impune ca instanța de apel să țină cont în reindividualizarea pedepsei despre aspectele susținute de apărare cu privire la atitudinea inculpatului, aspecte ce au fost inserate și în motivele de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că pedeapsa stabilită de instanța de fond se situează la mijlocul intervalului prevăzut de lege, respectiv 2 luni și 2 ani închisoare și se justifică prin raportare la numărul de acte materiale(9 adeverințe medicale false), la perioada activității infracționale(aprilie 2014-februarie 2015) dar și la rezultatul acestei activități infracționale, respectiv tergiversarea prin atitudinea inculpatului a unui dosar penal care avea ca obiect o infracțiune gravă de tâlhărie.
Față de aspectele menționate, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este tatăl a trei copii și nu a avut niciodată probleme cu legea.
De asemenea, menționează că nu are nicio legătură cu dosarul de tâlhărie.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.2231/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
„În temeiul art. 386 din Cod de procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P. C. G. E. din infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 din C. pen. (9 acte materiale), în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323, teza I, din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 din C. pen. (9 acte materiale).
În baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 din C. proc. pen. stabilește pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului P. C. G. E., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (9 acte materiale comise în perioada 22.04.2014 – 11.02.2015).
În baza art. 83 alin. 1 C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune I., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) și c) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului următoarele obligații:
- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau în cadrul Primăriei Comunei Ciorogârla – Jud. I., pe o perioadă de 30 de zile, în condițiile art. 52 din Legea nr. 253/2013;
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat cu instituții din comunitate.
În baza art. 86 alin. (1) și (2) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) și art. 85 alin. 2 lit. b), c) din C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune I..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următorele:
În cursul lunii martie 2014, inculpatul P. C. G. E. a cumpărat un telefon mobil marca Iphone 5 de la o persoană necunoscută, din zona B. Obor, iar ulterior a vândut bunul prin intermediul unui site de profil. Referitor la acest telefon mobil, organele de poliție au stabilit că este unul și același telefon mobil care a fost sustras, prin smulgere persoanei vătămate Diala A., faptă ce a făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 2375/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Pentru stabilirea împrejurărilor în care inculpatul P. C. G. E. a intrat în posesia telefonului mobil anterior menționat, organele de cercetare penală l-au citat pe acesta (martor în respectiva cauză), în mod repetat, la locuința sa, dar, de fiecare dată inculpatul a transmis mai multe adeverințe medicale (nouă), prin intermediul avocatului său, respectiv D. M., pentru a-și justifica absența, invocând afecțiuni medicale ce nu i-ar fi permis deplasarea la secția de poliție.
Având în vedere situațiile medicale invocate de inculpat, organele de poliție au procedat la efectuarea de verficări pentru a se stabili dacă aceste motive medicale sunt reale sau nu. Asfel, din cercetările efectuate, a reieșit că în perioada 22.04._15, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, numitul S. M. (deja condamnat în baza Sentinței penale nr. 1425/09.06.2015 a Judecătoriei Sector 4 București), de profesie asistent medical, a completat, fără drept, 11 adeverințe medicale prin care se atesta în mod nereal că inculpatul P. C. G. E. suferă de diferite afecțiuni, cu scopul de a-l ajuta pe acesta să-și justifice neprezentarea în fața organelor de urmărire penală, obținând pentru sine diferite sume de bani și bunuri în schimbul întocmirii acestor adeverințe. Totodată, în baza unei rezoluții infracționale unice, numitul S. M. a aplicat pe acele adeverințe parafe medicale false ce conțineau datele reale ale unor medici din cadrul Spitalului Clinic „Sfântul I.” București și ale instituției pentru a crea aparența de legalitate a documentelor.
În aceeași perioadă, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P. C. G. E., prin apărătorul său ales, a depus la dosarul penal nr. 2375/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București (unde avea calitatea de martor), înregistrat la Secția 14 Poliție sub nr._/2014 și având ca obiect infracțiunea de tâlhărie, 9 dintre cele 11 adeverințe medicale false întocmite de numitul S. M., cunoscând că acestea conțin diagnostice nereale, cu scopul de a-și justifica neprezentarea în fața organelor de cercetare penală, oferind inculpatului S. M. diferite sume de bani și bunuri în schimbul acestor documente.
Situația de fapt mai sus expusă rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului date în fața instanței se coroborează cu: adeverințele medicale depuse de inculpat; declarațiile martorilor: B. I. D., P. Ș. M.; declarațiile numiților S. M. și B. Gherorghe; procesul verbal de ridicare ștampile false/adeverințe medicale necompletate; procesul verbal de prindere în flagrant a numitului S. M.; procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice, urmare a înregistrărilor efectuate de inculpat.
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, că nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Fiind audiat de instanță, în aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1 din Cod procedură penală, inculpatul a recunoscut faptele săvârșite în modalitatea arătată mai sus.
Totodată, față de dispozițiile art. 378 alin. 3 din C. pr. pen., inculpatul și-a manifestat acordul de a fi obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat.
În drept, în primul rând, pentru a realiza o acuratețe juridică de natură a determina mecanismul de realizare a procesului de individualizare a pedepsei, constată întemeiată cererea de scimbare a încadrării juridice reținută în sarcina inculpatul din infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 din C. pen. (9 acte materiale), în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323, teza I, din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 din C. pen. (9 acte materiale), întrucât cele nouă adeverințe falsificate, folosite de inculpat, se circumscriu noțiunii de înscris oficial conform art. 178 alin. 2 din C. pen.
Astfel, în drept, coroborând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului P. C. G. E., care, în perioada 22.04.2014 – 11.02.2015, prin intermediul apărătorului său ales, a depus la dosarul penal nr. 2375/P/2014 (înregistrat la Secția 14 Poliție, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie), un număr de 9 adeverințe medicale falsificate, întocmite de numitul S. M., cunoscând că acestea conțin diagnostice nereale, cu scopul de a-și justifica neprezentarea în fața organelor de cercetare penală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii deuz de fals, prev. de art. 323, teza I, din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 din C. pen. (9 acte materiale).
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța de fond a ținut seama că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor comise, condiții în care este astfel posibilă aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din Cod penal și anume: imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite; starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii; motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit; natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal; nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
Față de actele dosarului, instanța de fond a constatat că nu reies indicii rezonabile de natură a genera reținerea vreuneia din circumstanțele atenuante prev. la art. 75 din C. pen. în favoarea inculpatului (faptul că inculpatul desfășoară activități lucrative plătite sau că are o situație familială normală, necoroborate cu alte date concrete, nu constituie temeiuri suficiente și rezonabile pentru a justifica acest lucru).
Ținând cont ca faptele inculpatului prezintă gravitate ridicată (nefiind de neglijat că, prin acțiunile sale ilicite a periclitat buna desfășurare a cercetărilor ce se efectuau într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune gravă), instanța de fond i-a stabilit acestuia pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut in vedere prevederile art. 74 din C. pen. si art. art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală.
Astfel, în baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 din C. proc. pen. a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului P. C. G. E., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (9 acte materiale comise în perioada 22.04.2014 – 11.02.2015).
Apreciind că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară (având în vederea circumstanțele reale și personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, conduita avută de aceasta anterior faptei) și constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art. 83 alin. 1 lit. a-d din C. pen., prima instanță a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apelul, apelantul-inculpat P. N. C. G. E., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei de 1 an închisoare, stabilită de instanța de fond, arătând că nu s-a dat eficiență circumstanțelor personale favorabile acestuia, împrejurării că a fost sincer, recunoscând fapta comisă.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește judecarea cauzei conform procedurii simplificate, se observă că aceasta a fost urmată în cauză, poziția procesuală sinceră a inculpatului fiind materializată prin reținerea 396 al. 10 NCPP, astfel încât efectele acestei proceduri, constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, și-au găsesc aplicabilitatea în speță.
Față de argumentele anterioare, Curtea opinează că circumstanțele personale favorabile inculpatului a căror incidență în cauză s-a solicitat a fi constatată de către acesta, în apelul promovat și care se impun a fi analizate prin prisma noilor dispoziții penale, raportat la data faptei, respectiv prin prisma disp. art. 75-76 NCP, nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Revenind la criticile învederate de apelantul-inculpat, în apelul declarat, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei stabilită de judecătorul fondului, Curtea observă că acestea sunt nefondate.
Astfel, Curtea împărtășește opinia primei instanțe, cu privire la cuantumul acestei pedepse de 1 an închisoare pentru inculpatul P. N. C. G. E..
La conturarea acestei concluzii, a contribuit natura și gravitatea faptei comise, împrejurările în care a fost săvârșită, incidența formei continuate a infracțiunii prev. de art. 35 al. 1 NCP, împrejurarea că inculpatul prin acțiunile sale ilicite a periclitat buna desfășurare a cercetărilor ce se efectuau într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune gravă, aspecte, care așa cum a reținut și judecătorul fondului au fost de natură să determine stabilirea pedepsei de mai sus.
Nu în ultimul rând, Curtea remarcă că prin modalitatea în care a acționat, în sensul că în perioada 22.04.2014 – 11.02.2015, prin intermediul apărătorului său ales, inculpatul P. N. C. G. E. a depus la dosarul penal nr. 2375/P/2014 (înregistrat la Secția 14 Poliție, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie), un număr de 9 adeverințe medicale falsificate, întocmite de numitul S. M., cunoscând că acestea conțin diagnostice nereale, cu scopul de a-și justifica neprezentarea în calitate de martor, în fața organelor de cercetare penală, acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită dar și de faptul că a premeditat săvârșirea faptei, ceea ce nu poate reprezenta o circumstanță favorabilă acestuia.
Nu în ultimul rând Curtea consideră că atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpat și care a fost deja valorificată prin stabilirea unei pedepse între limitele reduse cu o treime potrivit procedurii simplificate pentru care a optat acesta, nu determină în mod automat stabilirea unei pedepse minime sau reducerea acesteia sub această limită ca efect al reținerii unor eventuale circumstanțe atenuante care nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, în condițiile în care este evident că această recunoaștere nu constituie dovada unui regret profund al inculpatului raportat la fapta comisă, ci dorința acestuia de a beneficia de posibilitatea legală de a-i fi aplicată/stabilită o pedeapsă între limitele reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 NCPP.
Curtea constată că pedeapsa stabilită de prima instanță pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată, se încadrează în limitele prevăzute de lege, astfel încât, cel puțin din acest punct de vedere este o pedeapsă legală.
Astfel, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a disp. art. 74 NCP, ceea ce a determinat stabilirea pedepsei menționate.
Mai mult, aplicarea art. 396 al. 10 NCPP, nu presupune reducerea pedepsei astfel stabilite la limita minimă prevăzută de lege, ci stabilirea unei pedepse între limitele astfel reduse.
În consecință, nici acest argument nu va fi reținut ca favorabil inculpatului de către Curte.
Mai mult, Curtea observă că circumstanțele personale favorabile inculpatului au fost reținute de către prima instanță, în procesul de individualizare a modalității de executare a pedepsei, prin raportare tot la disp. art. 74 NCP, acesta fiind de altfel motivul pentru care practic inculpatul nu a fost condamnat de către judecătorul fondului, care a considerat că poate da eficiență disp. art. 83 NCP, dispunând amânarea aplicării pedepsei.
D. urmare, inculpatul nu va avea de executat pedeapsa de 1 an închisoare stabilită de judecătorul fondului, astfel cum a reieșit aceasta din incidența tuturor textelor de lege menționate, fiind pe deplin justificată ca și cuantum, pe de o parte de gravitatea infracțiunii comise, de împrejurările în care a fost săvârșită, de forma continuată a infracțiunii care reprezintă o circumstanță agravantă facultativă.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, se mai cuvine precizat că chiar dacă acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și are trei copii în întreținere, nu se poate aprecia că aceste aspecte alături de împrejurarea recunoașterii faptei, sunt de natură să convingă instanța de control judiciar că se impune reducerea cuantumului pedepsei de 1 an închisoare, pentru argumentele expuse pe larg în cele de mai sus, în baza cărora s-a apreciat cu referire la corecta individualizare a cuantumului acestei pedepse.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat P. N. C. G. E., împotriva sentinței penale nr. 2231/30.09.2015 a Jud. Sectorului 4 București.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat P. N. C. G. E., împotriva sentinței penale nr. 2231/30.09.2015 a Jud. Sector 4 București.
În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelantul-inculpat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelului declarat de acesta.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex. /17.12.2015
Dosar fond nr._ – Jud. Sectorului 4 București
Jud. fond – P. F. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 5/2016.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
