Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 329/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 329/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 329/A
Ședința publică din data de 17.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. C.
JUDECĂTOR – O. B.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul G. și inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 31/29.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul – inculpat personal, adus de la locul de deținere – P. G., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. G., care depune delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 7918/04.03.2014, lipsind intimatele – părți civile E. D. A., Spitalul C. de Urgență B. A. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost preschimbat termenul de fond inițial stabilit în cauză din 31.03.2014, pentru astăzi 17.03.2014, după care
La întrebarea Curții, apelantul–inculpat precizează că este de acord să-i fie asigurată asistența juridică în prezenta cauză de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. G..
Curtea aduce la cunoștință apelantului - inculpat faptul că are dreptul de a nu face nicio declarație, iar în situația în care acesta înțelege să dea declarație cu privire la fapta pentru care a fost condamnat de Tribunalul Gurgiu, îl încunoștințează că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul – inculpat B. I. precizează că dorește să dea declarație, sens în care Curtea procedează la ascultarea acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Apelantul – inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul căreia dorește să depună o copie de pe certificatul de naștere al copilului acestuia, B. I. – G..
Reprezentantul Ministerului Public precizează că este de acord cu încuviințarea probei solicitate de apelantul – inculpat.
Curtea încuviințează pentru apelantul – inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, constatând că a fost administrată prin depunerea certificatului de naștere al copilului apelantului – inculpat, B. I. – G..
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat, desființarea parțială a sentinței penale apelate, aplicarea art. 5 din Noul cod penal și schimbarea calificării juridice a faptei, în sensul reținerii dispozițiilor art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Noul cod penal, apreciind că sunt mai favorabile inculpatului, cu precizarea că nu poate fi reținută, conform legii noi, circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii într-un loc public, dar nici circumstanțele atenuante, în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite.
Raportat la gravitatea infracțiunii, apreciază că se impune o majorare a pedepsei până la 6 ani închisoare, motivat de faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Fratele acestuia a arătat foarte clar situația de fapt, declarație care nu se coroborează cu cea dată de inculpat, care a susținut că a fost atacat de partea vătămată.
Solicită interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale și aplicarea art. 65, art. 66 alineat 1 lit. a și b Cod penal.
Mai solicită să se constate că, în prezenta cauză, starea de arest preventiv a inculpatului a fost menținută la 27.11.2013 și ulterior, la 29.01.2014, perioadă în care, la 25.01.2014, a expirat termenul de 60 de zile, astfel că urmează a se constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive luate față de inculpat și a se dispune încarcerarea de îndată a acestuia în baza mandatului de executare a pedepsei emis în prezenta cauză, iar în situația amânării pronunțării, luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat.
Cu privire la măsura de siguranță a confiscării, solicită reținerea dispozițiilor art. 112 alineat 1 lit. b Cod penal.
Solicită deducerea arestului preventiv de la 21.07.2013 la 17.03.2014, cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului.
Avocatul din oficiu al apelantului – inculpat solicită respingerea apelului formulat de Ministerul Public, să se constate că sentința penală atacată este legală și temeinică. În subsidiar, solicită să se constate că legea penală mai favorabilă inculpatului este Noul cod penal. De asemenea, solicită să se constate că starea de pericol creată asupra inculpatului l-a determinat pe acesta să riposteze, că atacul îndreptat împotriva acestuia a fost mult mai mare decât riposta cu care inculpatul a înțeles să răspundă.
Cu privire la apelul formulat de inculpat, arată că acesta vizează menținerea sentinței penale pronunțate de Tribunalul G., menținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Totodată, solicită să fie reținută ca lege penală mai favorabilă pentru inculpat, Noul cod de penal și luarea măsurii controlului judiciar față de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de inculpat, având în vedere că față de motivele invocate de acesta, nu se impune reducerea pedepsei aplicate prin sentința penală apelată.
Apelantul – inculpat, având ultimul cuvânt, reducerea pedepsei aplicate .
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 31/29.01.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin.1 - 175 lit. i din Codul penal cu aplic. art.74 lit. a și art.76 lit. b Cod penal, condamnarea inculpatului B. I. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 174 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, și b Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, și lit. b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 21.07.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul B. I. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 118 Cod penal s-a dispus confiscarea a corpului delict atașat dosarului cauzei (fragment lemnos cu o lungime de 1,90 m si diametru de 19 cm.) aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului G..
În baza art.14 rap. la art.346 Cod procedură penală și art.313 din Legea nr.95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006 a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul de Urgență „B. –A. București și a fost obligat inculpat să plătească părții civile suma de 5971, 65 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
S-a respins ca nefondată cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată E. D. A. constituită parte civilă în cursul urmăririi penale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. I. la plata sumei de 1300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în după amiaza zilei de 20.07.2013, în timp ce se afla pe . Novaci, județul G., pe fondul unui conflict cu E. D. A., inculpatul B. I., împreună cu fratele său B. C., i-au aplicat victimei multiple lovituri cu un căprior în diferite zone ale corpului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 3-5 zile de îngrijiri medicale, pentru ca ulterior, B. I., în timp ce victima se retrăgea în alergare pentru a scăpa de agresiune, să o lovească în zona capului cu o bâtă din salcâm cu o lungime de 1,90 metri și diametru de 18 cm, cauzându-i o . tempo-parietala dreapta, cu hemoragie, ce a necesitat pentru vindecare 65-90 de zile de îngrijiri medicale si i-a pus victimei viata in primejdie.
Conform raportului de constatare medico-legala nr.A1-D/209/2013 al SJML G., "victima E. D. A. a prezentat leziuni traumatice corporale care pot data din 20.07.2013. Leziunile traumatice corporale constatate la nivelul capului au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și planuri dure, necesită 65-90 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și i-au pus viata in primejdie.
Leziunile constatate la nivelul corpului au putut fi produse prin lovire cu si de corpuri dure si planuri dure si prin comprimare cu corpuri dure (posibil degete), necesită 3-5 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și nu au gravitatea care sa-l determine punerea vieții in primejdie, daca nu survin complicații."
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în data de 19.07.2013 a existat o stare conflictuală între partea vătămată E. D. A. și numitul Moderatu F., cumnatul inculpatului B. I., datorită unui conflict între copiii minori ai acestora.
În după amiaza zilei de 20.07.2013, plecând de la barul din satul Novaci, împreună cu martorii R. V. și S. I. lonut, partea vătămata E. D. A. s-a oprit la poarta casei inculpatului B. I. și a fratelui acestuia B. C., pentru a discuta cu inculpatul in legătură cu cele petrecute în ziua anterioară. Purtând discuții la porta casei cu B. C., victima a inițiat o agresiune fizică asupra acestuia, ce a determinat lovirea reciprocă a celor doi, timp în care, din interiorul curții, inculpatul B. I. a intenționat lovirea părții vătămate în cap cu un căprior.
E. D. A. a oprit lovitura cu mâna, fapt ce a determinat ruperea căpriorului în doua bucăți. Ulterior, atât B. I. cât și fratele său B. C., cu ambele bucăți din căpriorul rupt au procedat, în stradă, la lovirea victimei în diferite zone ale corpului și, în momentul in care aceasta intenționa să se retragă, inculpatul B. I. a reintrat in curtea locuinței sale, de unde a revenit cu o bată din salcâm cu o lungime de aprox.2 metri și un diametru de 18 cm.
În timp ce partea vătămata se retrăgea, alergând pe stradă, inculpatul B. I. a plecat în urmărirea sa, a încercat să-l lovească de câteva ori cu bâta în cauză, însă nu l-a nimerit pentru ca, în final, sa-i aplice cu aceasta o lovitură puternică în zona capului în urma căreia E. D. A. a căzut la pământ de unde nu s-a mai ridicat.
Fiind audiată, în cursul urmăririi penale, martora B. V. L. a declarat că, in data de 20.07.2013, in jurul orelor 13:00, la poarta casei locuinței sale si a soțului său B. C., s-a prezentat E. D. A., aflat in stare de ebrietate, care, după ce a avut o discuție cu soțul său, l-a lovit pe acesta cu pumnul in zona fetei. Martora a arătat ca B. C. nu l-a lovit pe E. D. A., însă l-a văzut pe B. I. cum a lovit victima cu "un par în cap", cei doi aflându-se în mijlocul drumului.
Făptuitorul B. C. a confirmat conflictul cu victima E. D. A. si faptul că, la aproximativ 20 de metri de poarta casei, fratele sau B. I. l-a ajuns din urmă pe E. D. A. si l-a lovit in zona capului cu un par de aproximativ 2 metri lungime pe care îl avea asupra sa.
În cursul urmăririi penale, inculpatul B. I. a recunoscut faptul că l-a lovit in zona capului pe E. D. A. însă, nu cu obiectul reținut ca și corp delict în cauză, ci cu un căprior, invocând in același timp și starea de legitima apărare, prin aceea că victima ar fi pătruns în curtea locuinței sale, unde l-a agresat atât pe el cât si pe fratele său B. C..
Și în cursul cercetării judecătorești inculpatul B. I. a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că l-a lovit pe E. D. A. cu un căprior, dar a procedat astfel pentru că acesta a intrat în curte și i-a lovit pe el și pe fratele său B. C.. A mai susținut că l-a lovit pe E. D. A. cu o bâtă de salcâm peste gard, după ce a încercat a doua oară să intre în curtea sa și că nu este adevărat că l-ar fi lovit pe E. D. A. pe stradă. După ce l-a lovit cu bâta peste gard și victima a căzut la pământ, a ieșit în stradă, iar inculpatul a încercat să-l ajute stropindu-l cu apă pe față și a sunat la 112 pentru a chema o ambulanță. A mai susținut că martorii R. V. și S. au consumat băuturi alcoolice împreună cu E. D. A. și au încercat să-l agreseze pe inculpat și pe fratele său B. C.. A mai susținut că regretă săvârșirea faptei dar, a considerat că și victima a avut o parte din vină.
Conform declarațiilor martorilor R. V. și S. I. I., date în cursul urmăririi penale, în după amiaza zilei de 20.07.2013, în timp ce se deplasau împreună cu E. D. A. pe . Novaci, jud. G., acesta s-a oprit la poarta casei inculpatului B. I. și a fratelui acestuia B. C., afirmând că intenționează să discute cu B. I. . Cei doi martori și-au continuat deplasarea până la o distanță de aproximativ 15 metri de casa inculpatului B. I., partea vătămata având inițial, la poartă, o discuție cu B. C. și care la inițiativa părții vătămate, a degenerat în îmbrânceli și loviri reciproce cu pumnii. În acest timp, inculpatul B. I. a încercat, din interiorul curții, peste gard, lovirea părtii vătămate în zona capului, cu un căprior, lovitura fiind insa oprită cu mâna de către partea vătămata, fapt ce a determinat și ruperea căpriorului in două bucăți.
Ulterior, atât B. I. cât si fratele sau B. C., cu ambele bucăți din căpriorul rupt au procedat, în stradă, la lovirea victimei în diferite zone ale corpului si, în momentul în care aceasta intenționa să se retragă, inculpatul B. I. a reintrat în curtea locuinței sale, de unde a revenit cu o bâtă din salcâm cu o lungime de aprox. 2 metri și foarte groasă.
Tot în cursul urmăririi penale, martorul S. I. I. a precizat: "B. I. a început să fuga după E. D. A., după aproximativ 20 de metri a încercat de mai multe ori sa îl lovească, însă nu l-a nimerit, bâta lovind pământul, după care, într-un final, mai încercând o dată, l-a nimerit direct în cap ... E. D. A. a căzut la pământ de unde nu s-a mai ridicat."
În cursul cercetării judecătorești, martorul S. I. I. a declarat că, în ziua de 20 iulie 2013, în timp ce mă deplasam împreună cu R. V. și E. D. A. spre casă, partea vătămată s-a oprit în fața porții lui B. I., afirmând că are ceva de discutat cu B. I.. Partea vătămată a strigat la poarta inculpatului, iar martorul, împreună cu R. V., și-au continuat deplasarea până la o distanță de aprox. 45-50 metri de casa lui B..
Când s-au uitat înapoi spre casa lui B. I. au văzut că B. I. și B. C. îl loveau pe E. D. A.. Prima dată, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu un căprior care s-a rupt și, apoi cu un par de salcâm pe care l-a luat din curte. Inițial inculpatul a vorbit cu partea vătămată de la el din curte, iar partea vătămată stătea la poartă. Martorul nu l-a văzut pe partea vătămată să intre în curtea inculpatului și nu știe dacă a intrat sau nu în curtea acestuia. După ce inițial a lovit cu căpriorul și acesta s-a rupt, partea vătămată a fugit de la locul respectiv, dar a fost urmărită de inculpat care l-a lovit cu acea bâtă de salcâm, după care partea vătămată a căzut la pământ. Martorul nu a intervenit în nici un fel pentru a aplana scandalul dintre inculpat și partea vătămată. R. V. a intenționat să intervină alergând spre locul unde se aflau inculpatul și partea vătămată, dar când a văzut inculpatul înarmat cu bâta de salcâm a renunțat și a revenit la locul unde eram și martorul S.. Martorul a apreciat că bâta de salcâm avea o lungime de 2 metri și era de grosimea mâini.
În cursul urmăririi penale și martorul R. V. a precizat :" B. I. a fugit în curtea sa de unde a revenit având in mană o țepușă de salcâm cu o lungime de aproximativ doi metri și groasă. A intenționat sa-l lovească pe E. D. A. în cap, însă nu l-a nimerit după care, a insistat și a mai lovit o dată, ocazie cu care l-a nimerit direct în cap. Ca urmare a loviturii, E. D. A. a căzut și nu s-a mai ridicat de la pământ."
În cursul cercetării judecătorești, martorul R. V. a declarat că a văzut când inculpatul B. I. a încercat să-l lovească pe E. D. cu un căprior în zona capului, dar acesta a parat lovitura cu mâna, dar nu și-a amintit cu care mână. După ce partea vătămată a parat lovitura cu mâna,căpriorul s-a rupt în două bucăți. În acest moment partea vătămată E. Da A. a vrut să plece, dar a fost urmărit de B. I. și lovit cu căpriorul rupt de 2-3 ori, în momentul în care partea vătămată încerca să se retragă. Partea vătămată a căzut jos, apoi B. I. a intrat în curte, de unde a revenit cu o țepușă din salcâm de aprox. 2 metri și l-a lovit cu aceasta pe partea vătămată care a căzut la pământ. Când a început conflictul dintre partea vătămată E. D. A. și frații B. aceștia erau în curte, iar partea vătămată se afla în afara curții, dar poarta nu era închisă. A mai precizat că el, inițial a intenționat să îi despartă, pe inculpat și partea vătămată, dar datorită faptului că l-a văzut cu acel par, a renunțat și nu a avut nici un contact fizic cu inculpatul. Nici S. I. I. nu a intervenit să îi despartă pe inculpat și partea vătămată. În momentul în care inculpatul a luat țepușa de salcâm martorul și S. I. I. se aflau la o distanță de circa 50-60 metri.
Martorul R. I. B., care însoțea victima și pe martorii R. V. și S. I. I., a declarat, în cursul urmăririi penale, că E. D. A. s-a oprit la poarta casei fraților B., timp în care R. V. și S. I. lonuț s-au oprit în apropiere. Personal si-a continuat deplasarea și când se afla la o distanță de aproximativ 50-100 de metri de casa fraților B., a auzit strigate venind din acea direcție. A privit înapoi și i-a văzut pe B. C. si B. I. lovindu-l pe E. D. A. cu bâtele, unul dintre frații B. având în mână un lemn de aproximativ 2 metri lungime.
În cursul cercetării judecătorești R. I. B. a declarat că, la poarta casei fraților B., E. D. A. s-a oprit să vorbească cu unul din frați, iar martorul și-a continuat deplasarea singur. La un moment dat a auzit strigăte din spate, când se afla la aprox.100 – 200 m de casa fraților B.. Nu i-a văzut pe frații B. lovind pe E. A. a văzut doar lume multă la poartă la frații B. și bețe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că, la data de 19.07.2013, a existat o stare conflictuală între partea vătămata E. D. A. și numitul Moderatu F., cumnatul inculpatului B. I., datorită unui conflict între copiii minori ai acestora.
În după amiaza zilei de 20.07.2013, plecând de la barul din satul Novaci, împreună cu martorii R. V. și S. I. lonut, partea vătămata E. D. A. s-a oprit la poarta casei inculpatului B. I. și a fratelui acestuia, pentru a discuta cu inculpatul în legătură cu cele petrecute în ziua anterioară.
Purtând discuții la poarta casei cu B. C., victima a inițiat o agresiune fizică asupra acestuia, ce a determinat lovirea reciprocă a celor doi, timp în care, din interiorul curții, inculpatul B. I. a intenționat lovirea părtii vătămate în cap cu un căprior. E. D. A. a parat lovitura cu mâna, fapt ce a determinat ruperea căpriorului în doua bucăți.
Ulterior, atât B. I., cât și fratele său B. C., cu ambele bucăți din căpriorul rupt au procedat, în stradă, la lovirea victimei în diferite zone ale corpului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 3-5 zile de îngrijiri medicale și, în momentul în care aceasta intenționa să se retragă, inculpatul B. I. a reintrat in curtea locuinței sale, de unde a revenit cu o bată din salcâm cu o lungime de aprox.2 metri și un diametru de 18 cm.
În timp ce partea vătămata se retrăgea, alergând pe stradă, inculpatul B. I. a plecat în urmărirea sa, a încercat să-l lovească de câteva ori cu bâta în cauză, însă nu l-a nimerit pentru ca, în final, să-i aplice o lovitură puternică în zona capului, cauzându-i o . tempo-parietala dreapta, cu hemoragie, ce a necesitat pentru vindecare 65-90 de zile de îngrijiri medicale si i-a pus victimei viata in primejdie.
Inculpatul B. I. a recunoscut faptul ca l-a lovit pe E. D. A. cu un căprior, invocând in același timp si starea de legitimă apărare prin aceea că, victima ar fi pătruns in curtea locuinței sale, unde l-a agresat atât pe el cât si pe fratele sau B. C.. A mai susținut că l-a lovit pe E. D. A. cu o bâtă de salcâm peste gard, după ce a încercat a doua oară să intre în curtea sa și că nu este adevărat că l-ar fi lovit pe E. D. A. pe stradă.
Declarațiile inculpatului în acest sens nu au fost reținute, în condițiile în care nu s-au coroborat cu declarațiile martorilor imparțiali audiați în cauză și nici măcar cu declarațiile martorei B. V. L., din întreg probatoriul cauzei rezultând că nici partea vătămata și nici martorii nu s-au aflat vreun moment în curtea locuinței inculpatului.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, având în vedere faptul ca inițial a intenționat lovirea victimei cu căpriorul în zona capului, lovitură ratată datorită abilitații victimei la acel moment de a se apăra, a continuat . împotriva acesteia pentru ca, în final, deși aceasta fugea, să o urmărească și să insiste în lovirea sa tot în zona capului, fapt care s-a și întâmplat, cauzându-i o fractură craniană gravă, ce a necesitat intervenția chirurgicală de urgență și care i-a pus viața în primejdie.
Situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea declarațiilor martorilor S. I. lonut, R. V. și R. I. B..
Astfel martorul S. I. I. a declarat, în cursul urmăririi penale că „B. I. a început să fuga după E. D. A., după aproximativ 20 de metri a încercat de mai multe ori sa îl lovească însă nu l-a nimerit, bâta lovind pământul, după care, într-un final, mai încercând o dată, l-a nimerit direct în cap ... E. D. A. a căzut la pământ de unde nu s-a mai ridicat." În cursul cercetării judecătorești, același martor a declarat că, după ce inițial a lovit cu căpriorul și acesta s-a rupt, partea vătămată a fugit de la locul respectiv, dar a fost urmărită de inculpat care l-a lovit cu acea bâtă de salcâm, după care partea vătămată a căzut la pământ.
În același sens si martorul R. V. a precizat, în cursul urmăririi penale: "B. I. a fugit în curtea sa de unde a revenit având în mâna o țepușă de salcâm cu o lungime de aproximativ doi metri si groasa. A intenționat sa-l lovească pe E. D. A. în cap, însă nu l-a nimerit după care, a insistat si a mai lovit o data, ocazie cu care l-a nimerit direct in cap. Ca urmare a loviturii E. D. A. a căzut si nu s-a mai ridicat de la pământ."
În cursul cercetării judecătorești același martor a declarat că B. I. a intrat în curte, de unde a revenit cu o țepușă din salcâm de aprox. 2 metri și l-a lovit cu aceasta pe partea vătămată care a căzut la pământ.
Fiind audiată în cursul urmăririi penale martora B. V. L., aceasta a declarat că soțul său B. C. nu l-a lovit pe E. D. A. însă, l-a văzut pe B. I. cum a lovit victima cu " un par în cap", cei doi aflându-se în mijlocul drumului.
Tot în cursul urmăririi penale, făptuitorul B. C. a confirmat conflictul cu victima E. D. A. si faptul că, la aproximativ 20 de metri de poarta casei, fratele sau B. I. l-a ajuns din urma pe E. D. A. si l-a lovit in zona capului cu un par de aproximativ 2 metri lungime pe care îl avea asupra sa .
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. I. care, in după amiaza de 20.07.2013, în timp ce se afla pe . Novaci, județul G., pe fondul unui conflict cu victima E. D. A., i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu un căprior în diferite zone ale corpului și ulterior, cu o bată din salcâm cu o lungime de 1,90 metri si diametru de 18 cm, în zona capului, cauzându-i o . tempo-parietală dreapta, cu hemoragie, ce a necesitat pentru vindecare 65-90 de zile de îngrijiri medicale si i-a pus victimei viata în primejdie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin.1 -175 alin.1 lit. i din Codul penal.
Tribunalul a apreciat că inculpatul nu s-a aflat în legitimă apărare, așa cum a susținut.
Potrivit art. 44 alin. 2 C.pen., se află în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public, iar în conformitate cu alineatul 3 al aceluiași articol se consideră, de asemenea, în legitimă apărare și acela care, din cauza tulburării sau temerii, depășește limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurimile în care s-a produs atacul.
Este adevărat că, în speță, conflictul a fost provocat de victimă, care s-a oprit la poarta inculpatului, a avut o discuție contradictorie cu fratele acestuia din urmă, pe care a încercat să-l lovească. Dar, cel care a lovit mai întâi a fost inculpatul, care a lovit cu un căprior, apoi după ce acesta s-a rupt, inculpatul și fratele său l-au lovit pe partea vătămată, iar când partea vătămată a încercat să fugă, a fost urmărită de inculpat și lovită cu o bată din salcâm cu o lungime de 1,90 metri și diametru de 18 cm, în zona capului, cauzându-i o . tempo-parietală dreapta, cu hemoragie, ce a necesitat pentru vindecare 65-90 de zile de îngrijiri medicale si i-a pus victimei viata în primejdie, astfel că se impune a se considera că nu s-a aflat în stare de legitimă apărare
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, având în vedere conduita anterioară bună a inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și circumstanțele în care a săvârșit fapta.
Având în vedere dispozițiile art. 65 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 174 alin. 1 Cod penal, în raport de criteriile de individualizare menționate anterior, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
Având în vedere că inculpatul B. I. a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore la data de 21.07.2013, în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul G., iar la aceeași dată a fost arestat preventiv de Tribunalul G. (MAP nr.32/UP/2013) pentru o perioada de 29 de zile, până la data de 19.08.2013 ulterior, fiind prelungita și menținută succesiv, în temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului în cauză durata reținerii si arestării preventive de la data de 21.07.2013 la zi.
Având în vedere că măsura arestării preventive luată față de inculpat se impune în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal și în vederea executării pedepsei cu închisoarea aplicată prin prezenta hotărâre, în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului B. I..
Spitalul C. de Urgenta „B.-A." București s-a constituit parte civilă în cauza cu suma de 5971,65 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei E. D. A..
Având în vedere decontul cheltuielilor de spitalizare a victimei E. D. A. întocmit de Spitalul C. de Urgenta „B.-A." București, instanța, în baza art.14 rap. la art.346 Cod procedură penală și art.313 din Legea nr.95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006 a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul de Urgență „B. –A. București, și a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 5971, 65 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
Partea vătămata E. D. A. a declarat, în cursul urmăririi penale, că se constituie parte civila în cauză fata de inculpatul B. I. cu suma de 5.000 lei, fără să precizeze ce reprezintă această sumă și fără să-și motiveze în vreun fel pretențiile. În cursul cercetării judecătorești, deși a fost legal citată, partea civilă E. D. A. nu s-a prezentat niciodată la instanță pentru a-și preciza pretențiile și pentru a propune probe în dovedirea acestora.
Potrivit art.14 alin.3 Cod procedură penală, repararea pagubei se face potrivit legii civile. Cum, în speță, partea civilă E. D. A. nu a făcut dovada întinderii prejudiciului încercat și legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta inculpatului, a fost respinsă ca nefondată cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată E. D. A..
Împotriva acestei încheieri au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul G. și inculpatul B. I..
Ministerul Public a criticat, în esență, modalitatea de individualizare a cuantumului pedepsei, apreciind că lipsa antecedentelor penale nu putea constitui un criteriu unic de apreciere a bunei conduite a inculpatului anterior comiterii faptei și nu justifica reținerea incidenței dispozițiilor art. 74 lit. a Cod penal din 1969. În acest sens, a solicitat a se avea în vedere pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei comise, rezultat din circumstanțele reale ale cauzei, dar și din comportamentul inculpatului după comiterea faptei.
Pe parcursul dezbaterilor, Ministerul Public a solicitat aplicarea art. 5 din Codul penal și schimbarea calificării juridice a faptei, în sensul reținerii dispozițiilor art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal și înlăturării circumstanței agravante a comiterii infracțiunii într-un loc public, ce nu mai este prevăzută de legea nouă.
S-a solicitat, în continuare, aplicarea pedepsei complementare în condițiile prevăzute de art. 66 alineat 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale și deducerea prevenției la zi.
Inculpatul B. I. a criticat, în esență, modalitatea de individualizare a pedepsei, solicitând aplicarea noii legislații penale, mai favorabile, și menținerea circumstanțelor atenuante.
Pe parcursul dezbaterilor, s-a invocat și intervenirea, la 25.01.2014, a încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului-apelant, în condițiile în care intervalul de timp scurs de la ultima verificare a măsurii arestării preventive (la 27.11.2013) și până la pronunțarea sentinței (29.01.2014) a fost superior duratei de 60 de zile prevăzută de art. 160b din C.pr.pen. din 1968.
Inculpatul B. I. a fost ascultat nemijlocit în apel și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă administrată la data de 17.03.2014.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 (noul) C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul procurorului și nefondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat judicios ansamblul probator administrat în cauză și a reținut corect circumstanțele reale în care a fost comisă fapta de tentativă de omor dedusă judecății.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului, rezultă neîndoielnic că, în după amiaza de 20.07.2013, pe fondul unei stări conflictuale ivite în ziua precedentă, partea vătămată E. D. A. a intenționat să poarte o discuție cu inculpatul B. I., scop în care s-a oprit la poarta locuinței acestuia din urmă. Dialogul purtat inițial de victimă cu numitul B. C. – fratele inculpatului – a degenerat însă rapid în îmbrânceli reciproce, context în care apelantul-inculpat a intervenit, intenționând să lovească partea vătămată cu un căprior în zona capului, fără a reuși datorită opoziției celui din urmă.
În acest context, inculpatul B. I., însoțit de fratele său, a ieșit din curtea casei și a aplicat părții vătămate lovituri repetate în diferite zone ale corpului, folosind bucăți din căpriorul rupt. Pe fondul încercării victimei de a se retrage, inculpatul B. I. a continuat actele de violență, deplasându-se în curte și revenind apoi rapid pe stradă, cu o bâtă din salcâm, pe care a folosit-o pentru a aplica victimei o lovitură extrem de puternică în zona capului, ce a provocat căderea sa la pământ și pierderea cunoștinței.
Tribunalul a reținut corect gravitatea leziunilor astfel produse părții vătămate, concretizate într-un traumatism cranian sever, ce a necesitat pentru vindecare 65-90 de zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața in primejdie.
Derularea incidentului în această modalitate este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probatoriul testimonial, amplu și judicios evaluat de instanța de fond. Inculpatul B. I. a recunoscut în mod constant exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate, însă a invocat faptul că ar fi acționat în legitimă apărare, pentru a respinge pătrunderea victimei în curte și loviturile pretins aplicate de aceasta din urmă.
Curtea constată inexistența vreunui mijloc de probă cert și credibil, care să confirme apărările inculpatului referitoare la pătrunderea victimei în curtea sa anterior conflictului și exercitarea, de către aceasta din urmă, a unor acte de violență fizică de natură a fi înlăturate printr-o ripostă legitimă.
Declarația inițială a lui B. C., din data de 20.07.2013, prin care se tinde la susținerea apărărilor inculpatului, este singulară în contextul materialului probator și a fost, ulterior, nuanțată de către martor însuși. Astfel, cu ocazia audierii din data de 21.07.2013, B. C. a susținut că întregul conflict cu partea vătămată E. D., premergător violențelor fizice ulterioare ale inculpatului, s-a derulat în fața porții, fără ca cel dintâi să pătrundă în curte, aspect confirmat neechivoc și de soția martorului - numita B. V. L..
Prin urmare, susținerile inculpatului B. I., prin care acesta a încercat să acrediteze ideea pătrunderii injuste a părții vătămate în curtea sa și a încercării celui din urmă de a-l agresa cu un cuțit au fost just înlăturate, conform art. 69 C.pr.pen. din 1968, deoarece ele nu se coroborează cu niciun alt element probator.
În schimb, probatoriul testimonial relevă faptul că, premergător conflictului propriu-zis, partea vătămată a avut inițiativa unei discuții contradictorii cu inculpatul, ce a degenerat însă rapid în îmbrânceli cu fratele celui din urmă.
Făcând trimitere la analiza declarațiilor martorilor S. I. I., R. V. și R. I. B., ale căror susțineri au fost detaliate în considerentele prezentei decizii, Curtea constată însă, similar tribunalului, că inițiativa victimei de a avea o discuție, chiar contradictorie, cu inculpatul nu are semnificația unui atac material, direct și injust, susceptibil de a pune în pericol grav persoana acestuia din urmă ori a fratelui său.
Toți martorii au precizat că, în faza inițială a conflictului, între partea vătămată și fratele inculpatului au avut loc doar acte de violență fizică ușoare - îmbrânceli reciproce -, ce nu justificau, prin natura și gravitatea lor redusă, o intervenție violentă de natura sau amploarea celei realizate ulterior de apelant.
Din această perspectivă, tribunalul a concluzionat întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile legitimei apărări conform art. 44 alin. 2 C.pen din 1969, violențele verbale ori îmbrâncelile ușoare cu fratele inculpatului neavând, în circumstanțele particulare ale speței, valențele unui atac material de natură a pune în pericol grav persoana martorului și a justifica intervenția ilicită a apelantului.
Sub aspectul încadrării juridice, Curtea constată că fapta inculpatului-apelant B. I. de a aplica într-un loc public, la data de 20.07.2013, lovituri repetate în zona capului părții vătămate E. D. A., folosind obiecte contondente apte să producă leziuni traumatice grave și de a-i cauza, astfel, traumatisme craniene ce au necesitat pentru vindecare 65-90 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 al. 1 – art. 175 al. 1 lit. i din Codul penal din 1969.
În contextul intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a prevederilor art. 250 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a acestuia, se constată că fapta are corespondent, în legea nouă, în dispozițiile art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 Cod penal, ce incriminează și sancționează omorul simplu, rămas în fază de tentativă.
Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În determinarea legii mai favorabile aplicabilă în speță, Curtea reține, cu valoare de principiu, că „aplicarea legii mai favorabile” înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv.
O atare concluzie decurge din interpretarea gramaticală a normei penale inserate în art. 5 C.pen., care, într-o atare ipoteză, instituie obligația de aplicare a „legii mai favorabile”, iar nu a „dispozițiilor mai favorabile din legile succesive”.
Înțelesul astfel dat conceptului de ”lege penală mai favorabilă” este, totodată, singurul conform exigențelor principiului constituțional consacrat de art. 15 alin. 2 din legea fundamentală și interpretării sale obligatorii dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale. Curtea notează, în acest sens, sublinierea neehivocă a instanței de contencios constituțional că „determinarea concretă a legii penale mai favorabile … vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (a se vedea mutatis mutandis deciziile Curții Constituționale nr. 1470/08.11.2011 și nr. 1483/08.11.2011).
Prin urmare, va avea în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația apelantului-inculpat, respectiv cele referitoare la condițiile de tragere la răspundere penală, la condițiile de incriminare și criteriul sancțiunii principale.
În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, Curtea constată că legea nouă este mai favorabilă deoarece permite, prin instituirea unor limite speciale de pedeapsă mai reduse, aplicarea unei pedepse mai mici în cazul inculpatului B. I..
Astfel, calificarea faptei conform legii noi atrage incidența dispozițiilor de incriminare anterior menționate, cu limite speciale de pedeapsă cuprinse între 10 ani și 20 de ani închisoare (reduse la 5 ani – 10 ani închisoare în caz de tentativă), limite așadar mult reduse față de cele instituite de codul penal anterior, cuprinse între 15 ani și 25 ani închisoare (respectiv 7 ani și 6 luni închisoare - 12 ani și 6 luni închisoare în caz de tentativă).
În plus, caracterul mai favorabil al legii noi este cu atât mai evident cu cât Curtea apreciază că reținerea, în beneficiul inculpatului, a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. din Codul penal din 1969 este neîntemeiată și, sub acest aspect, critica procurorului este fondată.
Conduita inculpatului B. I. anterioară comiterii faptei nu poate caracterizată de o manieră atât de pozitivă încât să reclame cu necesitate reducerea pedepsei sub limita minimă specială. Lipsa antecedentelor penale nu are o relevanță deosebită în condițiile în care prima abatere a inculpatului a constat în comiterea unei fapte de o violență extremă, îndreptată contra vieții, de natură a evidenția un potențial ridicat de agresivitate, ce trebuie avut în vedere la individualizarea sancțiunii adecvate. Situația familială a inculpatului și conduita de ansamblu în societate sunt elemente favorabile, dar în contextul faptei comise, ele justifică doar orientarea pedepsei la nivelul minimului special, fără a impune însă și reducerea sa sub această limită.
Determinând astfel legea mai favorabilă și aplicând-o la cazul concret, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse echivalente minimului special satisface toate cerințele unei juste individualizări.
Reține, în acest sens, criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen. constatând că împrejurările comiterii faptei, factorul declanșator al actelor de violență comise de inculpat (constând în violențe verbale și îmbrânceli), mijloacele folosite de acesta din urmă pentru agresarea părții vătămate, caracterul repetat al loviturilor aplicate și urmările grave produse relevă un grad de pericol social însemnat al activității infracționale. Coroborate cu datele personale ale inculpatului B. I., astfel cum au fost evaluate anterior, toate aceste împrejurări conduc la concluzia că funcțiile coercitivă și educativă ale pedepsei pot fi realizate doar prin aplicarea unei sancțiuni echivalente minimului special (5 ani conform legii noi), cu executare în regim de detenție.
Considerentele anterior expuse, referitoare la argumentele ce justifică înlăturarea circumstanțelor atenuante, își păstrează relevanța și sub aspectul criticilor inculpatului-apelant privind necesitatea reducerii pedepsei sub limita minimă, astfel încât Curtea face trimitere la ele și concluzionează în sensul netemeiniciei susținerilor inculpatului.
Ca efect al aplicării legii noi, mai favorabile, și al incidenței dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 (referitoare la aplicarea pedepselor complementare și accesorii conform legii identificată ca fiind mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă), Curtea va da eficiență art. 67 alin. 2 din Codul penal, aplicând inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, pe o durată de 3 ani după executarea/considerarea ca executată a pedepsei închisorii. Sub acest aspect, apreciază că instanța de fond a individualizat judicios sancțiunea complementară atât sub aspectul conținutului său, cât și al duratei în timp, ambele elemente având corespondent în legea penală nouă.
Totodată, conform art. 65 alin. 1 din Codul penal, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
Pe latură civilă, Curtea nu identifică motive de desființare a sentinței, sumele acordate cu titlu de cheltuieli de spitalizare având corespondent în probele existente, iar soluția de respingere a acțiunii civile exercitată de E. D. A. fiind legitimată de inexistența unor minime dovezi privind natura sau întinderea prejudiciului reclamat de partea civilă.
Verificând, din oficiu, legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului B. I. prin raportare la exigențele art. 3002 și art. 160b C.pr.pen. din 1968, în vigoare la data pronunțării sentinței, Curtea constată că, la data la care s-a realizat ultima menținere a arestării (respectiv data de 29.01.2014), măsura preventivă era încetată de drept.
Astfel, din examinarea actelor cauzei, inclusiv a verificărilor efectuate de instanța de apel în sistemul Ecris ori la locul de deținere, rezultă că tribunalul a realizat ultima verificare a măsurii arestării la data de 27.11.2013, cele 60 de zile prevăzute de art. 160b C.pr.pen. din 1968 expirând, așadar, la data de 25.01.2014, anterior datei pronunțării sentinței.
Curtea va da eficiență acestei împrejurări și, conform art. 241 alin. 1 lit. a C.pr.pen., va constata încetată de drept măsura arestării preventive.
Nu se va dispune însă punerea în libertate a inculpatului deoarece, ca efect al soluției instanței de apel, hotărârea este definitivă, conform art. 552 alin. 1 C.pr.pen. Din coroborarea dispozițiilor art. 553 alin. 3 și art. 555 alin. 1 C.pr.pen. rezultă că, într-o atare situație, este obligatorie emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii în ziua pronunțării deciziei instanței de apel, dispoziții în considerarea cărora va dispune emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii față de inculpatul B. I..
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit.a C.pr.pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva sentinței penale nr. 31/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul G..
Va desființa în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Va face aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal și în consecință:
Va schimba calificarea juridică a faptei în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 188 din Codul penal.
În baza art. 32 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 188 din Codul penal va condamna pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor.
În baza art. 67 alin. 2 din Codul penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, pe o durată de 3 ani după executarea/considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
Va modifica temeiul legal al luării măsurii de siguranță a confiscării, reținând incidența art. 112 alin. 1 lit. b din Codul penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Va constata că măsura arestării preventive a inculpatului B. I. a încetat de drept la data de 25.01.2014.
În baza art. 422 C.pr.pen. va deduce din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 21.07.2013 la zi.
Va dispune emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii față de inculpat.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului procurorului vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 421 pct. 2 lit.a C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. I..
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva sentinței penale nr. 31/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul G..
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Face aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal și în consecință:
Schimbă calificarea juridică a faptei în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 188 din Codul penal.
În baza art. 32 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 188 din Codul penal condamnă pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor.
În baza art. 67 alin. 2 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, pe o durată de 3 ani după executarea/considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
Modifică temeiul legal al luării măsurii de siguranță a confiscării, reținând incidența art. 112 alin. 1 lit. b din Codul penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constată că măsură arestării preventive a inculpatului B. I. a încetat de drept la data de 25.01.2014.
Deduce din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 21.07.2013 la zi.
Dispune emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii față de inculpat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului procurorului rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. I..
Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. C. O. B.
GREFIER,
I. D.
Red.S.C.
Dact.EA-5 ex/18.04.2014
T.G.- judA.I.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 263/2013. Curtea de... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 346/2013.... → |
|---|
