Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1186/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1186/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-06-2012 în dosarul nr. 1186/2012
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1186
Ședința publică de la 14 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
Judecător S. M.
Judecător A. N.
Grefier M.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. N..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale, având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală (Legea nr. 87/1994, Legea nr. 241/2005) – contestație în anulare - formulată de recurenta contestatoare I. A. împotriva deciziei penale nr. 529/14.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat dosarul de fond.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, în principiu, a contestației în anulare, susținând că este inadmisibilă, precizând că instanța de fond s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
La data de 28 martie 2012, a fost înregistrată, pe rolul acestei Curți, cererea de contestație în anulare, formulată de petenta condamnată I. A., împotriva deciziei penale nr. 529/14.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală, în dosarul nr._, întemeiată - în drept - pe dispozițiile art.386 lit.c din Cod procedură penală.
Prin decizia penală decizia penală nr. 529/14.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală, în dosarul nr._, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta inculpată I. A..
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, a fost obligat recurenta la plata sumei de 225 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, onorariu parțial al avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției
În ședința publică din 14 iunie 2012, reprezentantul Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare, solicitând a se constata acest aspect, întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal.
Curtea, procedând la examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art.391 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, constată că motivele pe care se sprijină aceasta nu sunt dintre cele prevăzute în art.386 din Codul de procedură penală.
Articolul 391 alin.1 Cod procedură penală prevede că instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației, iar la alin. 2 prevede în ce constă această examinare.
Astfel, în această procedură prealabilă, se verifică dacă respectiva contestație a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul invocat se regăsește printre cele prevăzute de art.386 Cod procedură penală, dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi.
Toate aceste trei cerințe sunt esențiale pentru admisibilitatea în principiu a cererii, lipsa uneia conducând la inadmisibilitatea contestației.
Astfel, deși invocă în mod formal cazul de contestație în anulare reglementat de art.386 lit.c din Codul de procedură penală, în fapt contestatoarea nu face referire concretă la nicio ‚‚cauză de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.10 alin.1 lit.f-i1, cu privire la care existau probe în dosar’’.
În acest sens, Curtea constată că motivele invocate de contestatoare, în susținerea cererii nu constituie o cauză de nepedepsire, în accepțiunea art.10 alin.1 lit.i1 din Codul de procedură penală, după cum în mod eronat pretinde acesta, instanța de fond pronunțându-se asupra cauzei de încetare a procesului penal, în sensul că prejudiciul nu s-a acoperit în faza de urmărire penală sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile legale.
Nici susținerea inculpatei în sensul că nu s-a stabilit în mod corect prejudiciul nu este reală, de împrejurarea că în declarația dată la prima instanță inculpata a precizat că este de acord cu prejudiciul stabilit în cauză și că dorește să îl achite, precizând doar că este necesară o eșalonare a acestuia (fila 29 dosar fond).
Cauzele de nepedepsire (de impunitate) vizate de art.10 alin.1 lit.i1 din Codul de procedură penală se referă la acele situații în care autorul sau participanții la săvârșirea unei infracțiuni, dovedite ca atare, sunt exonerați de pedeapsă în baza unor dispoziții exprese ale legii, în acest sens fiind, spre exemplu, prevederile art.22 alin.1 și art.30 din Codul penal.
Prin cererea de față, contestatoarea I. A. nu invocă nicio cauză de nepedepsire dintre cele la care se referă art.10 alin.1 lit.i1 din Codul de procedură penală iar, din analiza actelor dosarului, nici nu rezultă incidența în ceea ce îl privește a vreunei astfel de cauze – ca, de altfel, a niciunei alte cauze de încetare a procesului penal – care să fi fost omisă cu ocazia pronunțării de către instanța de recurs, astfel încât Curtea nu poate reține - în mod legal – aplicabilitatea, în speță, a cazului de contestație în anulare prevăzut de art.386 lit.c din Codul de procedură penală.
În realitate, toate motivele invocate de contestatoare tind la reaprecierea probatoriului administrat în cauză, în sensul stabilirii nevinovăției sale și a greșitei condamnări pentru fapta ilicită ce i s-a reținut în sarcină, ceea ce este inadmisibil în cadrul unei căi extraordinare de atac, cum este cea exercitată în speță.
Față de aceste considerente, în temeiul art.391 din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea I. A..
În temeiul art.192 alin.2 din Cod de procedură penală, constatând culpa procesuală a recurentei, Curtea o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, în principiu contestația în anulare formulată de contestatoarea I. A. împotriva deciziei penale nr. 529/14.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă contestatoarea la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. S. M. A. N.
GREFIER,
M.-M. S.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 1/2012. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 263/2013. Curtea de... → |
|---|
