Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 98/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 98/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 98A
Ședința publică din data de 17.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de d-na procuror M. REYHAN.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații A. C. S. născut la 18 Mai 1990 - fiul lui C. și al lui F. și A. GH. C. născut la 02 Octombrie 1971 - fiul lui G. și al lui T. și părțile civile M. A., M. M. și M. F., împotriva sentinței penale nr. 25/05.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-intimat-inculpat A. S. personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. L. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._, eliberată de Baroul București - S. de Asistență Judiciară și apelantul-intimat-inculpat A. Gh. C. personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, av. Ș. F., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu Ș. I. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._, eliberată de Baroul București - S. de Asistență Judiciară, lipsind apelanții - părți civile M. A., M. M. și M. F., pentru care a răspuns apărătorul ales G. Nătălița, în baza împuternicirii avocațiale . nr._ eliberată de Baroul Teleorman, în substituirea apărătorului ales M. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._, eliberată de Baroul Teleorman și intimații-părți civile S. Județean de Urgență A. și S. Județean de Ambulanță Teleorman.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost acordat acest termen de judecată la cererea apelanților-părți civile în vederea angajării unui apărător ales.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat A. C. S., având cuvântul, în temeiul art. 379 pc. 2, lit. a) C.p.p. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 25/05.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, iar pe fond, rejudecând, în temeiul art. 11 pc. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C.p.p., solicită achitarea inculpatului A. C. S..
Apreciază că din declarațiile inculpaților reiese o altă situație de fapt decât cea reținută prin rechizitoriu, precizând că inculpatul A. S. nu a fost prezent la momentul declanșării incidentului dintre inculpați și părțile vătămate, acesta venind la auzul strigătelor tatălui său, locuințele părților fiind în apropiere.
Arată că din declarațiile inculpaților reiese că apelantul-inculpat A. C. s-a prezentat la casa părților vătămate cu minorul fiului său, întrucât acesta se afla în stare de sănătate precară și dorea să ducă copilul mamei.
Susține că apelantul-inculpat A. S. s-a prezentat la locul incidentului ulterior și nu a contribuit în nici un fel la vătămarea părților civile, solicitând a se avea în vedere că martorii audiați în cauză sunt rude sau afini cu părțile vătămate.
Precizează că cei doi apelanți nu au fost inițiatorii incidentului, având în vedere că erau împotriva a 6 persoane, astfel cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței.
În subsidiar, dacă se va aprecia că din probatoriul administrat în cauză nu se impune achitarea apelantului-inculpat A. S., solicită reindividualizarea pedepsei, sub aspectul modalității de executare și diminuarea acesteia, permițând aplicarea dispozițiilor art. 861 C.p.p. Consideră că față de situația de fapt prezentată și față de faptul că apelantului-inculpat A. S. nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreținere, se poate dispune diminuarea pedepsei aplicate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat A. Gh. C., având cuvântul, arată că apelul părții pe care o asistă vizează reindividualizarea pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.25/05.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, apreciind că se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în cauză și să se pronunțe o pedeapsă care să permită aplicarea dispozițiilor art. 861 C.p.p.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul A. C. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, este căsătorit, este întreținătorul principal al familiei din care face parte și fiul acestuia A. S. și nepotul despre care s-a făcut vorbire, a avut o atitudine corectă și a colaborat cu organele de urmărire penală, a dat declarație și în fața instanței de fond.
Menționează că scopul pentru care apelantul A. C. a mers la casa concubinei fiului său, a fost acela de a asigura starea de sănătate a minorului care se afla într-o condiție precară la acel moment, izbucnind un conflict spontan care a dus la deschiderea acestui proces penal.
Apărătorul ales al apelanților-părților civile, având cuvântul, solicită admiterea apelurilor declarate de părțile pe care le reprezintă, considerând sentința atacată ca netemeinică și nelegală atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, precizând că pericolul social pe care-l prezintă cei doi apelanți-inculpați este foarte mare, dat modul de operare deosebit de periculos, iar pedepsele aplicate sunt nejustificat de mici.
Solicită a se observa că instanța de fond nu a ținut cont că inculpații nu au recunoscut faptele și au încercat prin orice mijloace să ascundă adevărul și nu au avut nic un gest pentru a achita despăgubirile.
În concluzie, solicită admiterea apelului, majorarea pedepselor penale, aplicarea sporului pentru concursul de infracțiuni și majorarea cuantumul despăgubirilor civile. Solicită a fi înlăturate prevederile art. 74-76 C.p. deoarece poziția inculpaților a fost una nesinceră, aspect care reiese clar din probele existente la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, față de susținerile apărătorului apelantului-inculpat A. S., precum că acesta nu s-ar fi aflat la locul incidentului în momentul izbucnirii acestuia, apreciază că aceste susțineri sunt nejustificate și nu concordă cu materialul probator administrat în cauză, solicitând a observa că din declarațiile părților vătămate și a martorilor rezultă cu certitudine că acesta s-a deplasat a doua oară împreună cu tatăl său, ambii înarmați cu o bâtă și un cuțit.
Solicită a se avea în vedere declarația martorei A. F. care arată că inculpatul A. S. s-a deplasat pentru a-l lua pe tatăl său de la locul incidentului și nu a petrecut acolo decât 5 minute, precizând că este imposibil ca o singură persoană, și anume A. Gh. C., să fi lovit într-o singură noapte, folosind două obiecte contondente, nu mai puțin de 4 persoane, apreciind critica nefondată.
Apreciază nejustificată și solicitarea de reindividualizare a pedepselor aplicate inculpatului A. C. S., având în vedere că instanța de fond a dat deja eficiență circumstanțelor atenuante personale și anume faptul că nu are antecedente penale, motiv pentru care pedepsele au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege.
Față de apelantul-inculpat A. Gh. C., apreciază că nu se impune o reindividualizare a pedepsei, având în vedere că instanța de fond a dat deja eficiență circumstanțelor atenuante și atitudinii cooperante a acestuia.
Arată că nu se impune o coborâre a pedepsei aplicate apelantului-inculpat A. Gh. C. sub limita aplicată la fond și nici o individualizare a modalității de executare, având în vedere caracterul violent al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, urmările produse, multiplele îngrijiri medicale de care au avut nevoie părțile civile.
Pe apelurile declarate de părțile civile, apreciază că se impune admiterea acestora, plecând de la declarația formulată de numita Gâncu Marcelica și de la declarațiile părților vătămate din care se constată că în mod greșit instanța de fond a cuantificat daunele materiale, impunându-se să se acorde părților-civile daune materiale în cuantum de 9400 lei.
În ceea ce privește celelalte daune acordate părților civile (morale), consideră că instanța de fond a efectuat o cuantificare corectă și a avut în vedere suferințele produse ca urmare a agresiunilor suferite.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat A. C. S., având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de părțile civile, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă cuantificare a daunelor materiale și morale.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat A. Gh. C., având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de părțile civile.
Apelantul-intimat-inculpat A. C. S., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului desemnat din oficiu.
Apelantul-intimat-inculpat A. Gh. C., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului desemnat din oficiu și precizează că regretă mult cele întâmplate, menționând că a fost nevoit să ducă minorul la mamă față de starea de sănătate a acestuia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.25, pronunțată la data de 5 februarie 2013 de Tribunalul Teleorman- Secția Penală, s-au dispus următoarele:
În baza art.20 Cp rap.la art.174 al.1-175 al.1 lit.i Cp cu aplic.art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. S. [CNP_, fiul lui C. și F., n. la 18.05.1990 în mun.A., jud.Teleorman, cu același domiciliu, ., jud.Teleorman], la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cp pe o durată de 5 ani stabilită conform art.53 Cp.
În baza art.192 al.2 Cp cu aplic.art.74-76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.
În baza art.180 al.2 Cp cu aplic.art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de două luni.
În baza art.33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, 4 (patru) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cp în condițiile art.71 Cp.
În baza art.20 Cp rap.la art.174 al.1-175 al.1 lit.i Cp cu aplic.art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. C. [CNP_, fiul lui G. și al Tudorei, născut la data de 2.10.1971 în mun.A., jud.Teleorman, cu același domiciliu, ., jud.Teleorman], la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cp în condițiile art.65 Cp pe o durată de 5(cinci) ani stabilită în condițiile art.53 Cp.
În baza art.192 al.1 Cp cu aplic.art.74-76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1(un) an.
În baza art.180 al.2 Cp cu aplic.art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. C. la pedeapsa închisorii de două luni.
În baza art.33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, 4 (patru) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cp în condițiile art.71 Cp.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 13.06.2012 la zi, 5 februarie 2013 și a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență A. și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 1.076,71 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare plus dobânda aferentă acesteia de la data rămânerii definitive a sentinței și până la plata efectivă.
S-a luat act că partea vătămată S. Județean de Ambulanță Teleorman nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată M. A. și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 7000 lei cu titlu de despăgubiri materiale 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată M. F. și obligă inculpatul A. S. la plata sumei de 1000 lei către aceasta cu titlu de daune morale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată M. M. și obligă inculpații în solidar la plata sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 1000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
Au fost obligați inculpații la câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
Începând cu luna decembrie a anului 2010, numita M. G., care este fiica părților vătămate M. A. și M. F. și sora părții vătămate M. M. a avut o relație de concubinaj cu inculpatul A. S..
Potrivit susținerilor membrilor familiei părților vătămate, numita M. G. a avut în tot timpul relației de concubinaj cu inculpatul A. S., mai multe incidente în cursul cărora a fost agresată de către acesta și din această cauză la data de 15 mai 2012 a venit la locuința tatălui său M. A., nemaidorind să își continue relația de concubinaj cu inculpatul A. S..
Din relația de concubinaj dintre inculpatul A. S. și numita M. G. a rezultat un copil minor, în vârstă de 7 luni.
În cursul zilei de 23.05.2012, în jurul orei 18,00, numitul B. L., ginerele părții vătămate M. A., a fost sunat de către aceasta și i-a solicitat să vină la locuința lor pentru că partea vătămată M. A. dorea ca a doua zi să meargă împreună cu numitul B. L., care are autoturism proprietate personală, în municipiul București, unde dorea să meargă la un cabinet medical psihiatric pentru ca numita M. G. să fie consultată la cap, deoarece înainte să plece de la locuința inculpatului A. S., acesta o lovise puternic în cap, determinându-i consecințe specifice.
Numitul B. L. a fost de acord cu propunerea socrului său M. A. și a venit la locuința acestuia din municipiul A., în aceeași seară, în jurul orei 20,00.
Numitul B. L. a rămas peste noapte la locuința socrului său, unde se mai aflau următoarele persoane: părțile vătămate M. A., M. F. și M. M., concubina acestuia din urmă, numita A. R., și numita M. G..
În timp ce dormeau, în jurul orei 4,00, la poarta locuinței membrilor familiei părților vătămate au venit inculpații A. S. și A. C..
Cei doi inculpați au strigat la poartă și au claxonat, cerându-i insistent părții vătămate M. A. să iasă la poartă.
Partea vătămată M. A. nu a fost de acord, iar partea vătămată M. F. a ieșit la un moment dat în ușa de acces a locuinței sale, de unde le-a spus inculpaților să plece, pentru că nu era o oră potrivită pentru a discut în acel moment.
Inculpații A. S. și A. C. nu au plecat imediat de la poarta locuinței părților vătămate, ci au început să claxoneze și mai tare și să adreseze injurii membrilor familiei M..
Ulterior, cei doi inculpați au plecat în cele din urmă de la poarta locuinței părților vătămate, însă la foarte scurt timp, în jurul orei 4,45, au revenit și au continuat să claxoneze și să strige la partea vătămată M. A. și la numita M. G., adresându-le în același timp injurii.
Prin urmare, partea vătămată M. F. a ieșit la poartă la cei doi inculpați, fiind urmată îndeaproape de numitul B. L. și de părțile vătămate M. M. și M. A..
Când partea vătămată M. F. a ieșit la poartă, a stat puțin de vorbă cu inculpatul A. C. și, în acest timp, inculpatul A. S. a mers la mașina cu car veniseră, de unde a luat o bâtă și pe neașteptate a lovit-o cu a ceasta pe partea vătămată M. F. în brațul drept.
Văzând aceasta, partea vătămată M. M. a intervenit, încercând să pareze o nouă lovitură pe care inculpatul A. S. încerca să o aplice părții vătămate M. F., interpunându-se între aceasta și bâta respectivă.
Prin urmare, partea vătămată M. M. a fost lovită cu acea bâtă în mâna stângă, după care în conflict a intervenit și inculpatul A. C., care a scos un briceag de dimensiuni mai mari din buzunar, cu care i-a aplicat o lovitură în brațul drept, mai precis în zona cotului drept cu interesare vasculară și musculară, determinându-i părții vătămate M. M. o hemoragie foarte puternică.
Imediat după aplicarea loviturii, partea vătămată M. M. a căzut la pământ, spunând următoarele cuvinte: „m-a tăiat".
Apoi, a încercat să intervină partea vătămată M. A., însă imediat a fost lovit cu același cuțit de către inculpatul A. C., în zona hemitoracelui stâng.
Văzând acestea, numitul B. L. a intervenit, împingându-l pe inculpatul A. C. și determinându-i căderea.
În momentul în care inculpatul A. C. a căzut la pământ, fiind împins de numitul B. L., cuțitul pe care acesta îl avea în mână a căzut în locul în care se afla inculpatul A. S., care în acel moment avea și bâta asupra sa.
Briceagul respectiv a fost ridicat de către inculpatul A. S., care i-a mai aplicat încă o lovitură de cuțit părții vătămate M. A. în zona lombară stângă, fapt ce a determinat imediat căderea acestuia la pământ în stare de inconștiență.
Apoi, inculpații A. S. și A. C. au fugit după numitul B. L. și după partea vătămată M. F. în curtea locuinței acesteia, unde se afla și numita M. G..
Inculpatul A. S. a lovit-o cu bâta pe numita M. G., după care ambii inculpați au fugit de la locul faptei, lăsând mașina cu care veniseră și în care se afla copilul de 7 luni, rezultat din relația de concubinaj dintre numita M. G. și inculpatul A. S..
Împotriva acestei soluții, au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel, inculpatul A. S. a criticat soluția solicitând achitarea sa, în temeiul prev.de art.11 pct.2, lit.a rap.la art.10 lit.c din Cod procedură penală, pe motiv că, la izbucnirea incidentului nu a fost prezent, ci a venit mai târziu, când l-a auzit pe tatăl său țipând, locuințele lor fiind în apropiere. A mai precizat că nu a avut nicio contribuție, nu există niciun act material exercitat din care să rezulte că este vinovat, el a venit ulterior izbucnirii conflictului.
A susținut că erau două persoane, el și fiul său (A. C.) împotriva a 6 persoane și nu au făcut altceva, decât să se apere.
În subsidiar, a solicitat, ca și critică vizând netemeinicia soluției, reindividualizarea pedepsei aplicate, o eficiență mai mare a circumstanțelor atenuante și aplicarea prevederilor art.861 Cod penal.
Același motiv de netemeinicie vizează și apelul formulat de către inculpatul A. C.. A solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate și suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Părțile civile M. A., M. M. și M. F. au declarat apel, criticând soluția fondului pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, în sensul că nu au fost acordate în cuantumul solicitat.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma criticii aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 din Codul de procedură penală, constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Ca prim aspect, referitor la soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea apreciază că soluția fondului este legală, despăgubirile civile fiind acordate în măsura în care au fost dovedite.
Cât privește daunele morale, corect a constatat instanța fondului, în raport cu prejudiciul moral suferit, suferința psihică pe care acestea au suportat-o și care a fost dovedită, în raport de criteriile subordonate condiției aprecierii rezonabile (real și efectiv produs).
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că incidentul (conflictul) nu a izbucnit spontan, el a avut loc în data de 23/24 mai 2012, orele 4,00-4,45 dimineața și cei doi inculpați l-au provocat, venind la poarta părții vătămate, în jurul orelor 4,00 dimineața, în data de 24.05.2012, claxonând, strigând și cerându-i, astfel, insistent părții vătămate M. A. să iasă la poartă.
Pentru că partea vătămată nu a răspuns imediat solicitărilor celor doi inculpați, aceștia au făcut o și mai mare zarvă, claxonând și adresând injurii la adresa acesteia și a familiei ei.
Inițial, față de faptul că nu au obținut vreun rezultat, inculpații au plecat, însă, probabil nemulțumiți, s-au întors în jurul orelor 4,45, procedând la fel de zgomotos.
De această dată, partea vătămată M. F. a ieșit la poartă, urmată de B. L., precum și de M. M. și M. A. (părți vătămate).
După câteva discuții cu inculpatul A. C., în mod neașteptat, inculpatul A. S. a lovit-o pe partea vătămată, în zona brațului drept, cu o bâtă, pe care o avea, astfel cum rezultă din declarațiile lor, pregătită în autoturismul cu care s-au deplasat. Același inculpat se pregătea să o lovească din nou pe partea vătămată și, pentru a contracara ., a intervenit partea vătămată M. M., interpunându-se și, de aceea, el a fost lovit la mâna stângă.
Nemulțumit de situație, inculpatul A. C. a intervenit și, cu o lovitură de briceag, a tăiat-o pe partea vătămată M. M. la brațul drept, în zona cotului, unde există o puternică rețea vasculară și masă musculară, ceea ce a condus la producerea unei hemoragii puternice și la exclamarea: „m-a tăiat!”.
În ajutor, i-a sărit partea vătămată M. A., pe care însă, inculpatul A. C. a lovit-o cu același briceag, în zona hemitoracelui stâng (zonă cu interesare organe interne).
Inculpatul A. C. a fost îmbrâncit de către B. L. (ginerele părții vătămate M. A.), ce venise pentru aplanarea conflictului și să o ajute pe partea vătămată, în sensul de a scăpa din altercație, însă, căzut fiind la pământ, inculpatul scapă din mână și cuțitul, pe care îl ia coinculpatul A. S. (care până la acel moment deținea bâta) și cu o lovitură de briceag (ce îi aparținea lui A. C.) o agresează în zona lombară pe partea vătămată M. A. care a căzut inconștientă, la pământ.
Apoi, inculpații au pătruns pe proprietatea părții vătămate A. F., în scopul agresării lui B. L. și, încă odată, a părții vătămate M. F., unde se afla și M. G., fosta concubină a inculpatului A. S. și din cauza căreia a izbucnit întregul scandal, pe motiv că aceasta a întrerupt relația de concubinaj și s-a întors la părinții săi.
Din probatoriul administrat, rezultă cu claritate că inculpatul (fostul concubin) era agresiv și, chiar dacă împreună aveau un minor în vârstă de 7 luni, aceasta nu dorea să mai locuiască și să gospodărească cu inculpatul A. S..
Numita M. G. a fost și ea lovită cu bâta de inculpatul A. S. (fostul concubin), după care, la auzul sirenelor mașinilor de poliție, cei doi inculpați au fugit, abandonând autoturismul cu care au venit și, în interiorul căruia pe o banchetă, se afla minorul de 7 luni, rezultatul concubinajului dintre cei doi (M. G. și inculpatul A. S.).
Din această expunere, rezultă, așadar, că între cei doi inculpați a existat o înțelegere prealabilă, de a-i aplica familiei concubinei inculpatului A. S. o corecție, că respectivul conflict a degenerat este răspunderea penală a celor ce au provocat scandalul.
Scandalul nu a izbucnit ad-hoc ci, a fost provocat de cei doi inculpați, când au venit la poarta părții vătămate.
Susținerea că nu au avut nicio contribuție și că trebuiau să se apere, că erau ei doi contra a 6 persoane, apare neconcludentă, pentru că, în realitate, în conflict, forțele, ca număr de participanți, erau egale, fiind la poartă, a venit în faza a doua numai M. A. (parte vătămată), însă, în plus, inculpații veniseră de la început înarmați, deplasarea au făcut-o cu un autoturism, în care aveau o bâtă, iar inculpatul A. C. deținea asupra sa un briceag, de dimensiuni mari cu care, de altfel părțile vătămate au fost agresate, având nevoie de îngrijiri medicale, spitalizare și intervenții chirurgicale.
Mobilul conflictului este de natură familială, constând în întreruperea unilaterală a relației de concubinaj, de către numita M. G..
Astfel, inculpații au luat hotărârea infracțională și în vederea punerii ei în executare, s-au deplasat la domiciliul numitului M. A.,cu un autoturism și înarmași cu o bâtă și un briceag. Actele materiale de agresiune (lovire, tăiere a părții vătămate) ale celor doi inculpați au fost expuse mai sus și sunt probate cu următoarele mijloace de probă: procese verbale de sesizare, procese verbale de cercetare la fața locului, planșe foto și alte acte întocmite de organele de poliție; plângerea penală formulată de părțile vătămate M. A., M. M. și M. F.; raportul de constatare medico-legală nr.940/B/2012 din 12.06.2012 emis de S.M.L. Teleorman, certificatul medico-legal nr.429/C/921 din 29.05.2012 emis de S.M.L. Teleorman, certificatul mecio-legal nr.438/C/934 din 30.05.2012 emis de S.M.L. Teleorman și alte acte medicale; declarații părți vătămate și părți civile, toate coroborate cu declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor.
Rezultă, așadar, că cei doi inculpați au acționat concertat, cu intenția de a agresa întreaga familie a concubinei inculpatului A. S..
Din acțiunea lor, nu rezultă că, măcar un moment sau cel puțin până să izbucnească conflictul fizic, chiar dacă exista o stare tensionată, inculpatul ar fi dorit să fie reluată relația de concubinaj ci, din contră, din modul în care s-a acționat, apare o dorință puternică de răzbunare, pentru că a fost părăsit și pentru că i s-a lăsat în îngrijire și minorul de 7 luni (pe care l-a adus în autoturism inculpatul A. S. și l-a lăsat în acesta, când a auzit sirenele mașinilor de poliție), deci abandonându-l.
Din probele administrate în cauză, rezultă că, părțile vătămate M. A. și M. M. au fost internate la S. Județean de Urgență A., unde li s-au acordat îngrijiri medicale și au fost supuse unor intervenții chirurgicale, în datele de 24 mai 2012 și 26 mai 2012.
Astfel, din raportul de constatare medico-legală nr.940/B/2012, din 12.06.2012, emis de S.M.L. Teleorman, rezultă că: „partea vătămată M. A. prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur, tăietor-înțepător. Leziunile datează din 24.05.2012 și necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale. Leziunile i-au pus viața în primejdie.”
Concluziile certificatului medico-legal nr.429/C/921 din 29.05.2012 emis de către S.M.L. Teleorman a statuat că M. M. „prezintă leziuni de violență produse cu un corp dur tăietor - înțepător, leziuni pentru a căror vindecare, sunt necesare14-15 zile îngrijiri medicale”, în timp ce certificatul medico-legal nr.438/C/934 din 30.05.2012 emis de S.M.L. Teleorman concluzionează că „M. F. a fost agresată prin lovire cu corp dur, leziunile datând poate din data de 24.05.2012. A necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.”
Probele administrate conduc indubitabil la concluzia că cei doi inculpați se fac vinovați de faptele pentru care au fost trimiși în judecată de către parchet.
Vinovăția acestora fiind dovedită fără putință de tăgadă.
Prin urmare, Curtea, în raport de cele expuse, nu poate primi cererea formulată de către inculpatul A. C. S., de achitare a sa, în temeiul prev.de art.11 pct.2, lit.a rap.la art.10 lit.c din Codul de procedură penală, sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, nr.311/P/2012, din data de 26 iunie 2012.
Sub aspectul reindividualizării judiciare a pedepsei rezultante aplicate fiecărui inculpat, în sensul reducerii cuantumului acestora, dând astfel eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor, Curtea apreciază că instanța fondului a avut în vedere prevederile art.72 din Codul penal, vizând „Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor” (limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni, pericolul social concret al acestora, modalitatea și împrejurările concrete în care acestea s-au săvârșit, urmarea imediată), toate coroborate cu întregul material probator, declarațiile martorilor, ale părților vătămate și civile, precum și ale inculpaților, conduc la concluzia că, prin cuantumul pedepsei rezultante, de câte 4 ani închisoare, aplicate fiecărui inculpat – și scopul pedepsei, astfel cum este definit de art.52 Cod penal poate fi atins și numai prin executarea ei în detenție, inculpații fiind persoane extrem de agresive.
Numai în acest fel poate fi împiedicată săvârșirea de noi infracțiuni, iar pedeapsa aplicată constituind un mijloc de reeducare și constrângere.
Curtea a avut în vedere și faptul că inculpații, pe tot parcursul procesului penal, au avut o atitudine procesuală oscilantă, parțial de recunoaștere.
Așadar, cererea formulată de către inculpați, în sensul de a li se reduce pedeapsa și, astfel, să beneficieze de prevederile art.861 Cod penal, este neîntemeiată.
În raport cu cele invederate, în baza art.379 pct.1, lit.b din Codul de procedură penală, Curtea urmează a respinge – ca nefondate – apelurile declarate de către inculpații A. C. și A. S., cât și cele ale părților civile M. A., M. M. și M. F..
Apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare această măsură, Curtea va menține starea de arest a inculpaților A. C. și A. S., iar în baza art.381 Cod procedură penală, urmează a deduce din pedeapsa rezultantă aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 13.06.2012, la zi.
Constatând culpa procesuală a apelanților (inculpați și părți civile), Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. S. și A. C. împotriva sentinței penale nr. 25 din 05.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Menține starea de arest a inculpaților.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 13.06.2012, la zi.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile M. A., M. M. și M. F. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelanții-inculpați la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă părțile la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA B. L.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.E.E.-Trib.Teleorman
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 698/2013.... → |
|---|
