Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 168/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 168/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 168/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.168
Ședința publică de la data de 15 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
GREFIER – C. B.
. . . . . . . . . . . .
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror V. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul R. L. V. împotriva rezoluției din 13.10.2012 dată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr.623/P/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentul R. L. V. și intimații D. V., P. I., P. F. R..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-a depus la dosarul cauzei o cerere de probe din partea petentului R. L. V..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită declinarea competenței de soluționare a plângerii la Înalta Curte de Casație și Justiție, conf.art.35 al.3 C.p.p., având în vedere că cererea vizează un magistrat din carul Parchetului de lângă Î.C.C.J. – D.N.A.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 18.02.2013, sub nr._, a fost înregistrată plângerea formulată de petentul R. L. V., împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 13.10.2012 din dosarul nr. 623/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care acesta a solicitat condamnarea numiților Procuror M. D. V., Comisar Șef P. I., Comisar Șef P. F. Răvan din cadrul Direcției Naționale Anticorupție București, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 248, 249 și 250 Cod penal și, implicit, împotriva Rezoluției nr. 4311/II/2/2012 din data de 08.01.2013, prin care i s-a respins plângerea inițială.
În motivarea plângerii formulate, petentul R. L. V. a arătat că în mod greșit s-a apreciat că s-a dispus, în cazul său, o soluție întemeiată pe art. 10 lit. a Cod de procedură penală, considerând că fapta nu există, deoarece, în opinia sa, este de necontestat că faptele existau, acestea fiind și motivul plângerii sale (modul abuziv de anchetă, tergiversarea soluționării etc.).
De asemenea, petentul a susținut că procurorul de caz nu a indicat care au fost actele și investigațiile pe care le-a făcut personal pentru a rezolva plângerea, deși în declarația sa, acesta a făcut trimitere la nume ale colegilor și ale fostei soții care aveau cunoștință despre starea de fapt, dar care, însă, nu au fost audiați. Acesta a considerat că declarațiile lor nu erau generale, precum a apreciat procurorul de caz, ci făceau referire la modul cum le-a fost desfăcute telefoanele mobile, la intimidări, etc.
Petentul a mai apreciat că, declarațiile date în fața notarului public de către R. M., T. M., H. A. și H. N. au relatat o stare de fapt care ar putea atrage răspunderea penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 248, 249 și 250 Cod penal.
Analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din 13.11.2012 emisă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Procuror G. C. – Secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 623/P/2012, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art.246 Cod penal, art.248 Cod penal, art.249 Cod penal și art.250 Cod penal față de procurorul militar colonel D. V. și comisarii șefi de poliție judiciară P. I. și P. F. R., din cadru Direcției Naționale Anticorupție, apreciind că faptele nu există.
Împotriva acestei soluții, petentul R. L. V. a formulat plângere la Procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motivând că este nelegală și netemeinică deoarece procurorul nu a administrat toate probele necesare justei soluționări a cauzei.
La termenul de judecată din 15.04.2013, reprezentantul Ministerului Public a solicitat declinarea competenței de soluționare a plângerii la Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art.35 al.3 Cod de procedură penală, având în vedere că cererea petentului vizează un magistrat din carul Parchetului de lângă Î.C.C.J. – D.N.A.
Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepția de necompentență invocată în cauză.
Astfel, petentul R. L. V. a formulat plângere penală, între alții, împotriva intimatului D. V., procuror militar în cadrul Direcției Naționale Anticorupție-Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de către militari.
Conform art.2781 al.1 Cpp, persoana vătămată poate face plângere împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art.29 al.1 lit.e Cpp, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curți și de procurorii de la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Aplicând aceste prevederi legale în cauză, rezultă că plângerea formulată de către petentul R. L. V. împotriva rezoluției din data de 13.10.2012 din dosarul nr. 623/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este de competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de cele reținute, va admite excepția necompetenței materiale a instanței și va declina competența se soluționare a plângerii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței.
În baza art.29 pct.1 lit.e Cod procedură penală, art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 39 Cod procedură penală, și art. 2781 alin.1 Cod procedură penală declină competența de soluționare a plângerii formulate de petentul R. L. V. împotriva rezoluției nr.623/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. F. V. B. C.
Red. V.B.F./Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2/14.05.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 786/2015. Curtea de Apel... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 98/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
