Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 698/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 698/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 698
Ședința publică din data de 17.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: R. A. A.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de d-na procuror M. REYHAN.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul-contestator E. A. împotriva sentinței penale nr. 367/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-contestator-inculpat personal, în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu, av. Silbermanu R., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. Hîrjoge C.-G. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/26.03.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de recurs, fiind respinsă cererea recurentului de preschimbare de termen.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a depunerii unei completări a motivelor de recurs.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, apreciind-o utilă soluționării cauzei.
Curtea încuviințează pentru recurentul-contestator-inculpat proba cu înscrisuri și o administrează.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și admiterea contestației la executare, în sensul reducerii sau stingerii pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 741 C.p., în sensul că prejudiciul cauzat a fost achitat și nu depășește 50.000 Euro, iar contestatorului i se poate aplica o sancțiunea administrativă.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, având în vedere că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare ca nefondată, precizând că prin această contestație la executare se tinde spre o schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv.
De asemenea, solicită a se observa că prin invocarea dispozițiilor art. 741C.p., față de data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, nu s-ar ajunge decât la o retroactivitate a legii penale.
Precizează că și restul motivelor invocate de recurentul-contestator-inculpat privesc doar fondul cauzei.
Recurentul-contestator-inculpat, având cuvântul, precizează faptul că contestația la executare se referă la două pedepse distincte, cea dispusă de Judecătoria B. și cea dispusă de Judecătoria Sectorului 2 București.
Cu privire la prima condamnarea pronunțată de Judecătoria B., solicită a se avea în vedere că la instanța de fond s-a argumentat în motivare că, s-ar presupune o extraactivitate a legii penale și că prejudiciul cauzat nu a fost achitat.
Precizează că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că prejudiciul a fost achitat în integralitate înainte de pronunțarea primei sentințe de condamnare.
Solicită a se observa că în conformitate cu principiul imediatei aplicări a legii penale, astfel cum este arătat și în art. 458 C.p.p., ultima lege penală validează toate actele și lucrările îndeplinite sub egida legii anterioare.
Consideră că, în mod firesc ar fi trebuit a i se aplica dispozițiile art. 741 alin. 2 teza a II-a C.p.
Arată că în același sens de idei ar fi afectată și a doua condamnare, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în motivarea căreia s-a reținut neachitarea prejudiciului și faptul că este cunoscut cu antecedente penale.
Apreciază că prima s-a condamnare reține un prejudiciu de aprox. 600.000 lei, iar a doua condamnare reține că prejudiciu a fost achitat de partea responsabilă civilmente.
Precizează că contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. d) C.p.p., iar dacă s-ar reține lipsa prejudiciului s-ar putea aplica o sancțiune administrativă, apreciind că nu este vorba de o reîncadrare juridică a faptei, ci de reținerea unor circumstanțe agravante în mod greșit.
Invocă dispozițiile art. 49 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Recurentul-contestator-inculpat E. A., având ultimul cuvânt, solicită a se individualiza pedeapsa în mod corect, ținând seama de cele susținute și de principiul legii penale mai favorabile.
Curtea reține cauze în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin sentința penală nr. 367 din 25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul E. A. și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 461 lit. d Cod procedură penală.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul E. A., acesta solicitând aplicarea dispozițiilor art. 741 Cod penală, întrucât a achitat prejudiciul, iar acesta nu depășește 50.000 euro.
Examinându-se cauza sub toate aspectele, se constată că recursul este nefondat.
Rezultă din actele dosarului că prin sentința penală nr. 431/2008 pronunțată de Jud. B. în dosarul nr._, în baza art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei susmenționate în infr. prev. de art. art. 215 alin. 1, 3 și 4 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 81-82 C.pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Împotriva acestei sentințe, P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul au declarat apel, care au fost respinse ca nefondate prin d.pen. nr. 218/24.10.2008 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ .
Prin d.pen. nr. 772/30.11.2009, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel G. a admis recursul parchetului și în baza art. 334 C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în infr. prev. de art. art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., a menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 218/24.10.2008 a Tribunalului B. și a respins ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art.461 alin.1 C.proc.pen., „Contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.”
Din analiza motivelor arătate de contestator în cererea sa, este evident că nici una din cauzele de stingere ori de micșorare a pedepsei invocate, nu se circumscrie disp. art. 461 lit. d C.p.p.
Dispozițiile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 nu pot fi interpretate prin raportare la art. 14 și 15 C.pen. - în sensul ca ar fi intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai ușoară – deoarece incriminarea reglementată de acest text de lege este preexistentă săvârșirii faptei pentru care petentul a fost condamnat irevocabil, are un alt conținut decât cel al infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa și care a fost analizată în toate căile de atac, astfel încât limitele de pedeapsă ale acesteia nu sunt aplicabile în cazul petentului.
În ceea ce privește aplicarea disp. art. 741 alin. 2 C.p., se impun două precizări:
Norma susmenționată a fost introdusă în Codul penal prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, ceea ce în raport de data condamnării irevocabile a petentului ar presupune o extra activitate a legii penale.
Pe de altă parte, în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile de fond cerute pentru aplicarea acestei circumstanțe atenuante, deoarece nici în cursul urmării penale și nici al judecății cauzei în primă instanță, prejudiciul nu a fost acoperit integral.
Față de cele sus precizate, se constată, în mod corect, a reținut instanța de fond că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 461 Cod procedură penală.
Astfel fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de contestator.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul E. A. împotriva sentinței penale nr. 367/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul-contestator la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. DUMITRIȚA B. L. R. A. A.
GREFIER
C. G.
Red. L.B.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M. P. – Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 98/2013. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 672/2013.... → |
|---|
