Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 543/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 543/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.543 /R
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE R. G.
JUDECĂTOR C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. C. .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul T. Mieluși împotriva încheierii din data de 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București Secția II Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat T. Mieluși, personal, în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. C., în baza delegației nr._ /20.03.2013, (atașată la filele 8-12 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului..
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat susține că nu mai se impune menținerea prevenției întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive..
Subliniază faptul că inculpatul a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa.
Concluzionând, solicită să se constate că nu mai se justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită să fie admis recursul, casată încheierea atacată și dispusă revocarea măsurii respective..
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, tribunalul corect apreciind că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală .
Recurentul inculpat T. Mieluși, personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă situația în care se află, a recunoscut comiterea faptelor penale și solicită să fie judecat în stare de libertate.
..//..
CURTEA
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 12.03.2013 Tribunalul București, Secția a II –a Penală a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul T. Mieluși, Tribunalul reținând în esență că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cpp întrucât din probele administrate în cauză rezultă participarea inculpatului la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, precum și faptul că se află în situația prevăzută de dispozițiile art.148 alin. 1) lit. f) C.p.p, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai există indicii temeinice care să justifice această măsură, neprezentând un pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea reține astfel că prin rechizitoriul nr. 1004D/P/2012 din data de 14.02.2013, DIICOT- Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
-T. MIELUȘI zis „M.”, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
oConstituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b pct. 5 din Legea nr. 39/2003;
oÎnșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 5 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p;
oEfectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.;
oUz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 teza I, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p;
- toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b C.p.
-N. I. zis „N.”, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
oConstituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p.;
o Complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 5 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., și cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p.;
oComplicitate la infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p.;
- toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
- B. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
oSprijinirea a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b pct. 5 din Legea nr. 39/2003;
oEfectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată prev. de art. 27 alin. 3 și alin. 4 lit. c din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p;
oAbuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 Cp rap. La 248 ind. 1 Cp, și art 258 alin. 1 Cp
o Complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 5 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p
- toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b C.p.
În fapt, s-a reținut că în luna septembrie 2011, inculpatul N. I. zis „N.”, în scopul obținerii în mod nelegal a unor sume semnificative de bani a obținut prin intermediul unor persoane neidentificate, date despre conturile bancare ale numiților M. D.-I. și C. M., de la inculpatul B. C., angajat la S.C. B.C.R. S.A. – Sucursala V.. Astfel, în luna septembrie 2011, inculpatul B. C., cunoscând situația conturilor numitului M. D.-I., întrucât acesta din urmă era clientul său a transmis în mod neautorizat date despre disponibilul aflat în conturile bancare, precum și date despre identitatea titularului, respectiv nume, prenume și codul numeric personal.
Numitul M. D.-I. avea acces la două conturi de depozit, fiecare în valoare de 100.000 lei, ambele deschise la S.C. B.C.R. S.A. – Sucursala V.. Pe unul dintre conturi, M. D.-I. era titular, iar pe celălalt era împuternicit, titular fiind mama sa, M. E..
Pe baza informațiilor transmise de B. C., inculpatul N. I. zis „N.” i-a solicitat numitului V. F., fost angajat al MAI să-i procure o carte de identitate conținând datele de identitate ale numitului M. D.-I., însă având aplicată fotografia inculpatul ui T. Mieluși zis „M.”.
În schimbul cărții de identitate falsificate, V. F. urma să primească un procent de 20% din valoarea sumei retrase în mod fraudulos.
Numitul V. F. a apelat la anumite persoane din cadrul I.G.P.R., având atribuții de serviciu legate de întocmirea cărților de identitate, care, în schimbul unor sume de bani i-au plăsmuit actul solicitat.
La data de 21.09.2011, T. Mieluși zis „M.”, atribuindu-și identitatea numitului M. D.-I. s-a prezentat la S.C. B.C.R. S.A. – Sucursala O., unde s-a programat pentru lichidarea celor două conturi de depozit, și retragerea în numerar a sumei de 200.000 lei.
La data de 22.09.2011, inculpatul T. Mieluși zis „M.” s-a deplasat împreună cu inculpatul N. I. zis „N.” la aceeași unitate bancară, și, folosindu-se de cartea de identitate falsificată, precum și de datele de identificare ale numitului M. D.-I. a retras în numerar suma de 99.590, 99 lei, lichidând astfel contul numitei M. E., precum și suma de 99.600 lei, din contul numitului M. D.-I.. La ieșirea din unitatea bancară, T. Mieluși zis „M.” a fost așteptat de către N. I. zis „N.”, căruia i-a predat suma de bani.
În baza aceleiași rezoluții infracționale, la începutul lunii octombrie 2011, N. I. zis „N.” a obținut prin intermediul unei persoane necunoscute, tot de la inculpatul B. C., date despre sumele existente în contul numitului C. M., precum și date despre identitatea acestuia. Astfel, la data de 06.10.2011, B. C. a vizualizat în sistemul informatic al băncii, contul numitului C. M., deschis la S.C. B.C.R. S.A. – Sucursala B. N., verificând disponibilul contului.
După ce a transmis în mod neautorizat datele de identificare ale titularului contului, acestea au fost folosite de către N. I. zis „N.” pentru procurarea unei noi cărți de identitate falsificate.
În acest sens, inculpatul N. I. zis „N.” a luat legătura cu numitul V. F., căruia i-a indicat datele de identitate ale numitului C. M., solicitându-i întocmirea unei cărți de identitate, purtând mențiunile titularului și fotografia inculpatul T. Mieluși zis „M.”. V. F., în schimbul unei sume de bani a apelat la cunoștințele sale din cadrul I.G.P.R., solicitându-le întocmirea unei cărți de identitate falsificate. După ce a procurat documentul i l-a înmânat inculpatul ui N. I. zis „N.”. La data de 26.10.2011, inculpatul T. Mieluși zis „M.” s-a prezentat la S.C. B.C.R. S.A. – Sucursala A.-I., unde s-a programat pentru retragerea sumei de 246.000 lei, ce provenea din lichidarea a două conturi de depozit la termen, avându-l ca titular pe numitul C. M.. Astfel, la data de 27.10.2011, T. Mieluși zis „M.”, însoțit de către N. I. zis „N.” s-a prezentat la unitatea bancară, unde, folosindu-se de datele și de cartea de identitate a titularului C. M. a lichidat cele două depozite, retrăgând suma de 246.000 lei, pe care, la ieșirea din unitatea bancară i-a predat-o inculpatul ui N. I. zis „N.”. Întrucât T. Mieluși nu cunoștea specimenul de semnătură al numitului C. M., acesta s-a prezentat la unitatea bancară cu mâna dreaptă bandajată, pentru a justifica astfel o semnătură necorespunzătoare.
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice care atestă presupunerea rezonabilă privind săvârșirea faptelor de către inculpatul recurent, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect că acestea există, astfel cum sunt definite de disp. art. 68 indice 1 din Codul de procedură penală, având în vedere probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al judecății, respectiv înregistrările video puse la dispoziție de S.C. B.C.R. S.A., înscrisurile bancare privind retragerea numerarului, copiile de pe cărțile de identitate falsificate, declarațiile numiților M. D.-I. și C. M., extrase de cont, lista operațiunilor efectuate în sistemul informatic al băncii de către inculpatul B. C., raportul de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale întocmite de către organele de poliție, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorului cu identitate protejată „P. C.”, declarația martorului I. D., și declarația inculpatului T. Mieluși, ș.a, toate aceste probe administrate până în acest moment fiind în măsură să creeze convingerea instanțelor că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea constată că sunt incidente în cauză disp. art.148 alin. 1) lit) f) C.p.p., reținând că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și există suficiente probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea gradului de pericol social, Curtea are în vedere natura infracțiunilor săvârșite în ansamblu de către inculpați, modalitatea în care inculpații au acționat dovedind meticulozitate, inculpații făcând verificări pentru a se asigura că pot exercita activitatea față de părțile vătămate, numărul mare de părți vătămate și cuantumul mare al prejudiciului, caracterul organizat al activităților în care inculpații erau implicați și în raport de aceste împrejurări, Curtea apreciază că scopul procesului penal se poate realiza în cea mai bună măsură, în ceea ce îl privește cel puțin pe acest inculpat în stare de arest preventiv.
.Față de toate aceste împrejurări, în raport de momentul procesual, pentru a împiedica orice eventuală încercare a acestuia de a denatura probele, de a interveni în vreun fel asupra părților vătămate, direct sau indirect, Curtea apreciază că în prezent măsura arestării este cea mai în măsură să asigure scopul procesului penal așa cum este acesta definit de art. 136 Cod procedură penală, impunându-se ca acesta să fie cercetat în stare de arest preventiv.
Față de considerentele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515 lit. b Cod procedură penală și îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. Mieluși împotriva încheierii din data de 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în Dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. G. C.-B. I.-T. M. C.
Grefier
I. P.
Red./Tehnored. – jud.M.C.
2 ex./08.04.2013
TB-S2 – jud.G.C.
| ← Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 546/2013. Curtea de... | Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... → |
|---|
