Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1090/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1090/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1090/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
DECIZIA PENALĂ NR. 1090
Ședința publică din data de 11 IUNIE 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. M.
JUDECĂTOR: N. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
GREFIER: P. A.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurenta-petentă C. E., împotriva sentinței penale nr. 737/11.04.2013 a Jud. Sector 3 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-petentă C. E., personal, lipsă fiind intimații A. Ș. și C. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimatul A. Ș. a depus la dosar prin serviciul registratură, o cerere prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă invocă excepția inadmisibilității recursului, în raport de disp. art. 278 ind. 1 al. 10 C.p.p., potrivit cărora hotărârea primei instanțe este definitivă.
Curtea, pune în discuție excepția invocată:
Recurenta-petentă C. E., având cuvântul, arată că înțelege excepția invocată, dar nu este de acord cu inadmisibilitatea recursului, întrucât în aceste condiții nu mai are unde să-și găsească dreptatea, cu atât mai mult cu cât, încă de la momentul formulării plângerii a bănuit că va fi respinsă, astfel încât nu mai are altă cale de atac și nu poate fi de acord cu cele reținute de parchet, punându-și speranța în cele hotărâte de instanța de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.
Recurenta-petentă C. E., având ultimul cuvânt, solicită respingerea excepției invocate.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 737/11.04.2013 a Jud. Sector 3 București, în baza art. 2781 alin.8 lit.a ) C.p.p. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta C. E. împotriva rezoluției nr._/P/2011 din 27.09.2012, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații A. Ș. și C. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 220 alin.1, 2 C.p., art. 271 alin.2 C.p. și art. 292 C.p., soluție menținută prin rezoluția nr. 3121/II-2/ 2012 din data de 07.12.2012, pronunțată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.
În consecință, s-a menținut soluția dispusă de procuror prin rezoluția nr._/P/2011 din 27.09.2012.
În baza art. 192 alin.2 C.p.p. a fost obligată petentă să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La datele de 06.11.2007, 26.11.2007, 04.03.2008, 27.02.2008, 24.03.2008, 07.04.2008, 25.06.2008, 19.06.2010, 20.08.2010 persoana vătămată C. E. a formulat plângeri față de numiții A. Ș. și C. P., cu privire la faptul că au ocupat părți din terenul pe care îl deține la adresa din București, .-28 sector 3, și față de numitul A. Ș. cu privire la faptul că a desființat semnele de hotar șia depus mai multe reclamații neadevărate la Primăria Sectorului 3 București.
Prin rezoluția nr._/P/2007 din data de 27.09.2012 emisa in dosarul nr._/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, procurorul a dispus, în baza art. 228 al.6 raportat la art. 10 lit. d C.p.p., neînceperea urmăririi penale față de A. Ș. și C. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 220 alin.1,2 C.p., art. 271 alin.2 C.p., art. 217 C.p. și art. 292 C.p.
Împotriva soluției dispusă prin rezoluția procurorului anterior menționată, petenta a formulat plângerea înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București la data de 20.11.2012 sub nr. 3121/II-2/2012, plângere ce a vizat, în esență, soluția de netrimitere în judecată a intimaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie.
Prin rezoluția nr. 3121/II-2/2012 din data de 07.12.2012, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentă împotriva rezoluției nr._/P/2007 din data de 27.09.2012, apreciind că soluția dispusă în cauza este legală și temeinică.
Împotriva rezoluției procurorului din data de 29.07.2012, petenta a înaintat, prin poștă, plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. de dosar_/3/2013 și care formează obiectul prezentei cauze.
Prin sentința penală nr. 1016/26.11.2012 Tribunalul București – Secția I Penală și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind plângerea formulată de petenta C. E. împotriva rezoluției din 27.09.2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/P/2007 în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Ca urmare a declinării competenței, plângerea formulată de petenta s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2012, sub număr de dosar_ .
Din analiza coroborată a actelor efectuate în cauză, instanța a apreciat că plângerea formulată de petenta Cranța E. împotriva rezoluția nr._/P/2007 din data de 27.09.2012 emisa in dosarul nr._/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, este nefondată și în baza art. 278/1 al. 8 lit. a C.p.p. a respins-o, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că persoana vătămată C. E. deține terenul în suprafață de 404 mp din ., sector 3, în baza sentinței civile nr._/2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București. De asemenea, din actele dosarului a rezultat că intimata C. P. deține în . B, sector 3, un teren în suprafață de 550 mp, în baza titlului de proprietate_/16.04.2002, iar intimatul A. Ș. deține în .-24, sector 3, un teren în suprafață de 500 mp în baza titlului de proprietate nr._/01-09-1997 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 1575/25.04.1997.
Au fost audiați în cauză intimații care au susținut că terenurile sunt deținute în conformitate cu documentele pe care le posedă, respectiv, titluri de proprietate, procese – verbale de punere în posesie, documente cadastrale.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză topografică rezultând că terenul persoanei vătămate este parțial ocupat de intimatul A. Ș. pe o suprafață de 15,81 mp. și de intimata C. P. pe o suprafață de 11,22 mp.
Totodată, instanța a reținut că persoana vătămată C. E. a promovat mai multe acțiuni în fața instanțelor civile în contradictoriu cu intimații din prezenta cauză, acțiuni ce au fost respinse irevocabil și care au avut drept scop constatarea unei situații de fapt, respectiv că intimații ocupă o porțiune din terenul ei. Astfel, prin sentința civilă nr._/21.07.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă irevocabilă la data de 22.01.2013, s-a respins ca nefondată acțiunea în evacuare promovată de petentă în contradictoriu cu intimatul A. Ș.. De asemenea, instanța a reținut că persoana vătămată Cranța E. a chemat-o în judecată pe intimata C. P., solicitând anularea și rectificarea cărții funciare pe motiv că intimata deține în posesie și și-a intabulat o porțiune de teren care îi aparține, precum și un drum de exploatare al Primăriei. Prin sentința civilă nr._/30.11.2010, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1036R/29.09.2011 a Curții de Apel București, Judecătoria Sectorului 3 București a respins ca inadmisibilă acțiunea petentei Cranța E. în contradictoriu cu intimata C. P., apreciindu-se că motivele invocate de petentă în suținerea acțiunii sale puteau fi invocate într-o acțiune în revedicare, acțiune ce nu a fost promovată de petenta în cauză, anularea și rectificarea cărții funciare putând fi solicitate de petentă doar în ipoteza existenței unei hotărâri judecătorești prin care să fi fost admisă o acțiune inițială de revendicare.
Văzând aspectele mai sus menționate, instanța a constatat că soluția de netrimitere în judecată a intimaților din prezenta cauză este legală și temeinică, neputându-se reține intenția intimaților în ocuparea terenului petentei. Astfel, s-a arătat că chiar dacă în fapt, intimații au ocupat o porțiune din terenul petentei, conform concluziilor raportului de expertiză topografică efectuat de organele de urmărire penală, nu se poate reține că intimații au săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie, nefiind îndeplinită cerința laturii subiective, din probatoriul administrat în cauză nerezultând intenția intimaților în ocuparea terenului petentei, aceștia extinzându-și posesia asupra unui drum de exploatare, fără a urmări în concret ocuparea unei porțiuni de teren din suprafața deținută de petentă. Pe cale de consecință, s-a precizat că chiar dacă în fapt intimații au ocupat și porțiuni din terenul petentei, nu se poate concluziona că aceștiau au intenționat să-și extindă posesia și asupra terenului petentei. S-a arătat că petenta are la îndemână alte căi prevăzute de lege pentru a-și apăra dreptul de proprietate și posesia asupta terenului, proprietatea sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta-petentă C. E., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea plângerii sale împotriva rezoluției nr._/P/2011 din 27.09.2012, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații A. Ș. și C. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 220 alin.1, 2 C.p., art. 271 alin.2 C.p. și art. 292 C.p., soluție menținută prin rezoluția nr. 3121/II-2/ 2012 din data de 07.12.2012, pronunțată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmării penale față de cei doi intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor sesizate.
La termenul de judecată al recursului, din data de 11.06.2013, atât intimatul A. Ș., prin cerere scrisă, cât și reprezentantul Ministerului Public, prin concluziile susținute oral, au invocat excepția inadmisibilității recursului.
Analizând excepția invocată, Curtea constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele:
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.
În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 11 aprilie 2013, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Curtea reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.
În această situație, întrucât petenta a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515pct. 1 lit. a) C.p.p. rap. la art. 2781 al. 10 C.p.p.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.2781 al. 10 C.p.p. respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-petentă C. E., împotriva sentinței penale nr. 737/11.04.2013 a Jud. Sector 3 București.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurenta la 50 lei, cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2013.
Președinte, Judecători,
O. M. N. A. C. E. R.
Grefier,
P. A.
Red. C.E.R
2 ex./13.06.2013
Dosar nr._ -Jud. Sector 3 București
Jud. fond- A. E. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 833/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
