Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 59/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Sentința nr. 59/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 59/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._

_

SENTINȚA PENALĂ nr. 59/F

Ședința publică de la 13 februarie 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE S. E.

GREFIER V. B.

MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: L. I..

Pe rol, soluționarea plângerii formulată de către petiționarul, S. V., împotriva rezoluției emise la data de 13.11.2012, în dosarul nr. 1275/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petiționarul, S. V., personal, lipsind intimații B. G. și M. C. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Petiționarul solicită admiterea probei cu înscrisuri, audierea intimatului M. G. și atașarea dosarului nr._/P/2011, aflat în lucru la Secția 9 Poliție.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea cererii, considerând că audierea intimatului este inadmisibilă, atașarea dosarului nu au nici o legătură cu soluționarea prezentei cauze, fiind vorba de un alt dosar în care petiționarul a semnalat săvârșirea unor alte fapte, precizând că este de acord cu admiterea probei cu înscrisuri.

Curtea, după deliberare, admite, în parte, probele solicitate de către petent, respectiv proba cu înscrisuri, pe care o constată administrată, petentul depunând înscrisurile la dosar. Respinge cererile privind audierea intimatului M. G. și atașarea dosarului menționat de către petent, având în vedere natura plângerii ce face obiectul prezentei cauze și dispozițiile legale în materie, ce nu permit, la nivel probator, audierea de persoane, ci numai depunerea de înscrisuri. De asemenea, față de obiectul plângerii, cenzura instanței nu poate opera asupra altor acte procedurale sau înscrisuri decât cele privind dosarul nr. 1275/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, în baza dispozițiilor art. 340 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.

Petiționarul solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și cercetarea celor doi intimați, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal și eventual, a altor articole pe care le va hotărî instanța.

Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată, solicitând menținerea celor două soluții pe care le consideră legale, în raport de faptul că în urma cercetărilor efectuate, nu s-a constatat săvârșirea de către cei doi intimați a faptelor menționate de către petiționar. Mai solicită obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

CURTEA

Asupra cauzei penale de față constată că:

La data de 21.12.2012 pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală, sub nr._, a fost înregistrată plângerea formulată de petentul S. V., împotriva rezoluției nr. 1275/P/2012 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București și menținută prin rezoluția din data de 20.12.2012 dată în dosarul nr.4189/II-2/2012 de către aceeași unitate de P..

Prin rezoluția din data de 13.11.2012 înregistrată sub nr.1275/P/2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în baza art.228 alin.6 raportat la art.10 lit.a C. pr. pen., neînceperea urmăririi penale față de B. G., comisar șef de poliție din cadrul Poliției Sector 6 București sub aspectul săvârșirii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C.pen., neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 C. pen., reținerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de art.272 C. pen. și M. C. G. din cadrul Secției 9 Poliție – Biroul Investigații Criminale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C. pen., întrucât faptele nu există în materialitatea lor.

În fapt, s-a reținut că prin ordonanța nr. 5608/P/2012 din 26.06.2012, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei privind pe numiții B. G. - comisar șef de poliție din cadrul Poliției Sector 6 București și M. C. G. - agent șef de poliție din cadrul Secției 9 Poliție - Biroul Investigații Criminale, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. către P. de pe lângă Curtea de Apel București, dosarul fiind înregistrat sub numărul 1275/P/2012.

Prin plângerea penală numitul S. V. a precizat că sus numiții au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C. pen., întrucât B. G. - comisar șef de poliție, în calitate de șef al Secției 9 Poliție nu a acceptat ca lucrarea înregistrată la numărul_/13.10.2008 să fie trecută în evidența lucrărilor penale, fiind astfel protejat numitul B. C., față de care era formulată plângerea menționată, iar numitul M. C. G. - agent șef de poliție din cadrul Secției 9 Poliție - Biroul Investigații Criminale a instrumentat în mod defectuos dosarul penal nr. 6386/P/2011 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, fiind părtinitor, vătămându-i astfel interesele legale. Prin aceeași plângere petentul a reclamant comiterea de către B. G. și a infracțiunilor de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 C. pen., reținerea sau distrugerea de înscrisuri prev de art. 272 C. pen., întrucât pe de o parte nu a lăsat ca diversele sale plângeri penale din 2007 și până în prezent să își urmeze cursul normal, clasându-le, iar pe de altă parte acestea au fost soluționate cu întârziere, tergiversându-se astfel cererile sale.

Din procesele verbale încheiate la data de 04.04.2012 rezultă că B. G. este comisar șef de poliție și M. C. G. - agent șef de poliție, având calitatea de organ de poliție judiciară.

Referitor la aspectele sesizate în cuprinsul plângerii penale, s-a ținut seama că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente;

În exercitarea atribuțiilor de serviciu numiții B. G. și M. C. G., cu ocazia soluționării diverselor plângeri penale ale petentului, unele clasate, altele trecute în evidența dosarelor penale și soluționate sub directa coordonare și supraveghere a procurorului de caz, au desfășurat activitatea de cercetare conform dispozițiilor legale, neexistând abateri.

Analizând actele existente la dosar: adresele nr._/15.02.2012, nr._/07.11.2008,_/02.05.2012, dosarele penale nr. 6368/P/2011, nr. 6446/P/2009, nr. 4609/P/2009 înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București precum și declarațiile numiților B. G. și M. C. G. s-a constatat că aspectele reclamate sunt nefondate.

Din verificări nu a rezultat că susnumiții au tergiversat în vreun fel sau că au desfășurat verificările în mod neobiectiv în vederea stabilirii în mod corespunzător

fiecarei situație de fapt.

Criticile petiționarului cu privire la actele efectuate de lucrătorii de poliție nu reflectă altceva decât nemulțumirea subiectivă față de rezultatul unor demersuri în care a fost implicat și nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale, lipsa unor indicii temeinice care să releve existența unor raporturi de drept penal.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu s-a făcut dovada neîndeplinirii sau îndeplinirii în mod defectuos, cu știință de către făptuitori a unui act care conform legii intră în atribuțiile lor serviciu.

De asemenea, potrivit art. 6paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 66 C. pr. pen., orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, fără urmă de îndoială.

Potrivit art. 66 C. pr. pen., învinuitul sau inculpatul, precum și făptuitorul în baza actelor premergătoare, beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să dovedească nevinovăția.

Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul activității de probațiune; în lumina dispozițiilor art.66 alin.2 C. pr. pen., făptuitorul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Răsturnarea de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție. Când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției și această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea făptuitorului(in dubio pro reo).

Referitor la numitul B. G., în perioada în care a avut calitatea de șef al Secției 9 Poliție s-a constatat că acesta nu a participat la efectuarea actelor de cercetare penală.

In ceea ce privește aspectele reclamate cu privire la întârzierea soluționării dosarului, acestea nu sunt de natură penală, persoanele vătămate având în vedere astfel de cazuri, potrivit dispozițiilor legale, posibilitatea formulării unor plângeri de tergiversare a cercetărilor la procurorul desemnat cu supravegherea activității de cercetare penală a organelor de poliție.

Se face precizarea că eventualele tergiversări existente în soluționarea unor cauze nu conduc automat la concluzia comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu, omisiunea sesizării organelor judiciare și reținerea sau distrugerea de înscrisuri, fără existența unor probe certe în acest sens. De asemenea, conform Codului de procedură penală, persoana nemulțumită are posibilitatea de a contesta actele și măsurile dispuse de organele de cercetare penală la procurorul care supraveghează activitatea acestora și nu indirect, prin formularea unor plângeri penale.

Prin rezoluția Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București înregistrată sub nr.4189/II/2/2012 la data de 20.12.2012, s-a dispus respingerea, în baza art.278 C. pr. pen., ca neîntemeiată, a plângerii formulate de numitul S. V., împotriva rezoluției nr.1275/P/2012 din 13.11.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea soluției s-a arătat că, din contextul cauzei se constată că lucrătorii de poliție au acționat în conformitate cu prevederile Legii nr. 218/2002, modul în care a instrumentat dosarele și propunerile formulate, neputând reprezenta o încălcare a normelor cu caracter penal. Mai mult, în cazul în care petentul aprecia că aceștia nu instrumentează corect și legal cauzele, avea la îndemână plângerea prevăzută de art. 275 C. pr. pen.

Nu poate fi primită critica formulată că în cauză nu au fost efectuate suficiente acte premergătoare.

După cum a statuat înalta Curte de Casație și Justiție (sentința penală nr. 1064 din 5 iunie 2008; decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008) în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.

În aceste condiții, în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv începerea urmăririi penale ori soluția de neurmărire penală

Împotriva soluției procurorului, petentul S. V. a formulat plângere la instanță, solicitând desființarea rezoluției și cercetarea intimaților pentru comiterea infracțiunilor cu privire la care petentul a formulat plângeri penale.

Analizând plângerea petentului, Curtea apreciază că nu se impune desființarea rezoluției de netrimitere în judecată, soluția pronunțată în cauză fiind legală și temeinică.

Petentul este nemulțumit de modalitatea de soluționare a unor plângeri formulate, fie prin soluția propusă de organele de cercetare penală, fie prin tergiversarea, în opinia petentului, a soluționării acestora.

Așa cum s-a arătat și în rezoluția atacată, criticile petiționarului referitoare la actele efectuate de lucrătorii de poliție nu reflectă altceva decât nemulțumirea subiectivă față de rezultatul unor demersuri în care a fost implicat. Petentul nu indică în plângerea sa nici un indiciu care să poată fi valorificat la nivel probator referitor la îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către intimați.

Mai mult, din verificările efectuate în cauză de către procuror nu au rezultat indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către cei doi intimați. Ori, în lipsa unor indicii temeinice care să releve existența unor raporturi de drept penal, nu se poate dispune antrenarea răspunderii penale a vreunei persoane.

Pe de altă parte, petentul are posibilitatea legală de a contesta actele întocmite de către lucrătorii de poliție în situația în care apreciază că nu au fost respectate dispozițiile legale.

În concluzie, Curtea apreciază că în cauză nu sunt indicii privind comiterea de către intimați a unei fapte de natură penală, în cauză s-au făcut verificările necesare de către procuror, așa încât nu se impune trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale, singura soluție permisă de dispozițiile procedurale în cazul unei rezoluții prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Față de cele arătate, în baza art.2781 alin.8 lit. a C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. V..

Pe cale de consecință, va menține rezoluția procurorului nr.1275/P/2012.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. pr. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.2781 alin.8 lit.a C. pr. pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. V., domiciliat în București, ..64, sector 2, împotriva rezoluției nr.1275/P/2012 din data de 13.11.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Menține rezoluția procurorului nr.1275/P/2012.

Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. E. V. B.

Red. ES/ 07.03.2013/ 2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 59/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI