Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 458/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 458/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-11-2012 în dosarul nr. 458/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr.458
Ședința publică din data de 15.11.2012
Curtea constituită din:
Președinte: M. N.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror C. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul M. O. C. împotriva ordonanței nr. 1242/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.2087/II/2/2012 din data 13.07.2012 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2012, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la datele de 06.11.2012,14.11.2012,15.11.2012 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
La data de 27.07.2012, pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală a fost înregistrată, sub nr._, plângerea formulată de petentul M. O. C. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1242/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 2087/II-2/2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea acestei plângeri, petentul M. O. C. a arătat cu ocazia dezbaterilor că persoana principală,medicul legist nu a fost audiat deși trebuia ,nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală,nu există citarea acestuia la parchet,nu există confruntări considerând că medicul legist a fost influențat de procurori și de anchetatori.
De asemenea,a arătat că se menționează faptul că expertiza s-a efectuat asupra unei persoane cu identitate necunoscută de 35 de ani la prima filă,iar în cea de-a doua filă s-a identificat victima ca fiind D. F. N. de 23 de ani,iar la fila 9 se specifică identitate necunoscută,persoană de 25-30 de ani, că la dosar a depus răspunsurile de la Institutul Național de Medicină Legală în care se arată că nu au făcut acest raport de constatare a alcoolemiei și consideră că a fost condamnat pe nimic, că leziunile anterioare pe care le avea victima ,respectiv tatuajele și tăieturile de pe mâini au fost menționate ca semne recente, că victima a avut o operație pe brațul drept și umărul drept și i s-a recoltat o grefă de piele de pe un picior ,de asemenea acestea fiind menționate ca semne recent produse, că procurorul a avut ceva personal cu el datorită dosarului penal nr.753/P/2009 întrucât la momentul la care a fost arestat pentru prima oară a fost bătut pentru a recunoaște o faptă,nu a recunoscut și i s-a dat mandat pentru 29 de zile,însă a plecat acasă după 9 zile,că procurorii au spus că s-a dat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în dosarul penal nr.753/P/2009 în data de 28.09.2009 în condițiile în care a fost arestat în 28.10.2009 și audiat în această cauză la data de 25.11.2009,iar constatările acestui raport de autopsie erau cunoscute la data la care s-a emis al doilea mandat de arestare preventivă,în data de 20.10.2009,în condițiile în care acest raport a fost eliberat în 18.11.2009 în trei exemplare.
În ceea ce privește judecătorul cauzei,a arătat că la dosar se află sentința penală nr.833/30.11.2010 care se bazează pe această autopsie și pe tot parcursul procesului la instanța de fond a solicitat contraexpertiză sau suplimentarea raportului de autopsie ceea ce nu s-a încuviințat,iar din momentul în care a recunoscut fapta nu s-a mai admis nici o probă, că a recunoscut fapta ca să-și ușureze situația,pentru a lua o pedeapsă sub minimul special și a primit o pedeapsă de 27 de ani exact cum i-a spus intimatul O., că la instanța de apel unde s-a constatat că sentința de condamnare este abuzivă,s-au redozat pedepsele față de vârsta fragedă a inculpaților și au fost luați 6 ani jumătate din pedeapsă,iar la Înalta Curte de Casație și Justiție chiar dacă a fost de acord cu aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cpp nu i s-a luat nici măcar o zi din pedeapsă.
De asemenea, din memoriul depus de petent de dosarul cauzei mai rezultă că acesta este nemultumit și de soluția de disjungere dispusă de procuror față de medicul legist.
Examinând dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 961/P/2009 din data de 13.01.2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, întocmit de procurorul criminalist E. Ș., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. O. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie, prevăzute de art. 174, 175 alin.1 lit. i, art. 176 alin. 1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, de art.189 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și de art. 211 alin. 2 lit. b și 21 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin sentința penală nr. 833 din data de 30.01.2010 a Tribunalului București – Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ judecătorul fondului R. C. I. a hotărât în ceea ce-l priveste pe petent următoarele: a respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații M. O. C., N. C. și B. I., din infracțiunea prev. de art.174-175 lit.i-176 alin.1 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev. de art.174-175 lit.i Cod penal.
A admis cererea formulată de parchet și în consecință:n baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică pentru inculpații M. O. C., N. C. și B. I. din infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.21 lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal.
1). În baza art.174-175 lit.i-176 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a condamnat inculpatul M. O. C., fiul lui F. si L., născut la 04.03.1984 în București, CNP_, la o pedeapsă de 25 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2016/04.10.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.981/A/07.12.2006, la data de 18.12.2006 și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, în final având de executat 25 ani și 7 luni închisoare.
În baza art.189 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art.83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2016/04.10.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.981/A/07.12.2006, la data de 18.12.2006 și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, în final având de executat 10 ani și 7 luni închisoare.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f Cod procedură penală a încetat procesul penal împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.217 alin.1 Cod penal.
În baza art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b și art.35 alin.1 Cod penal a contopit cele două pedepse stabilite în sarcina inculpatului M. O. C., acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 25 ani și 7 luni închisoare, pe care o sporește cu 1 an și 5 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa de 27 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal.
A făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a și b Cod penal.
Această hotărâre ,astfel cum a rezultat în urma verificărilor în sistemul ECRIS,a rămas definitivă după cum urmează:
Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, prin decizia penală nr. 159/A/04.05.2011,a admis apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M. O. C..
A desființat, în parte, sentința penală nr.833/30.11.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală și rejudecând:
1. În baza art.174, art.175 lit.i și art.176 alin.1 lit.a din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit.a din Codul penal,a condamnat pe inculpatul M. O. C. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav.
În baza art.65 din Codul penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b din Codul penal pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2016/04.10.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.981/A/07.12.2006, la data de 18.12.2006 și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, în final, având de executat 20 ani și 7 luni închisoare.
În baza art.189 alin.1 și 2 din Codul penal cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art.83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2016/04.10.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.981/A/07.12.2006, la data de 18.12.2006 și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, în final având de executat 10 ani și 7 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b și art.35 alin.1 Cod penal a contopit cele două pedepse aplicate, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 20 ani și 7 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b din Codul penal.
În baza art.71 din Codul penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d din Codul de procedură penală,a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.2 lit.b și 21 lit.a din Codul penal cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.277 din data de 30.01.2012,a admis recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.159/A din 4 mai 2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
A casat în parte, decizia atacată, numai în ceea ce privește omisiunea reținerii circumstanței agravante prevăzută de art.75 lit.a) Cod penal cu referire la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.174 – art.175 lit.i) – art.176 alin.1 lit.a) Cod penal reținută în sarcina inculpatului M. O. C..
A făcut aplicarea dispozițiilor art.75 lit.a) Cod penal în ceea ce privește încadrarea prevăzută de art.174 – art.175 lit.i) – art.176 alin.1 lit.a) Cod penal pentru inculpatul M. O. C. și a menținut în rest pedepsele aplicate inculpatului prin decizia instanței de apel.
A menținut toate celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. O. C. împotriva aceleiași decizii.
La data de 20.06.2011 la P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrată, sub nr.1248/P/2011, plângerea penală formulată de petentul M. O. C. împotriva lucrătorului de poliție O. O., a procurorului E. Ș., a judecătorului R. I. C. și a medicului legist M. B..
În motivarea acestei plângeri, petentul M. O. C. a arătat, în esență, că mediul legist M. B. a falsificat raportul de autopsie medico – legală nr. A3/J/91/2009 sub coordonarea directă a lucrătorului de poliție O. O. și a procurorului E. Ș., aspect ce rezultă din studierea datelor dosarului ,în comparație cu examenul extern al cadavrului și a pozelor efectuate și atașate la autopsie, că instanța de fond s-a bazat în hotărârea de condamnare pe acest raport de autopsie fals și a comis o represiune nedreaptă față de persoana sa printr-o condamnare extremă la 27 ani închisoare.
Din memoriile depuse de petentul M. O. C. la dosarul cauzei, urmare a plângerii penale formulate, rezultă că în fapt acesta este profund nemulțumit de constatările și concluziile raportului de necropsie întocmit de medicul legist M. B., considerând că acestea nu au corespondent în realitate și în actele dosarului, precum și de modalitatea în care acesta și-a desfășurat activitatea,iar în ceea ce-i privește pe intimații O. O. și E. Ș. precizând că aceștia au preluat cazul de omor prin exces de zel și falsificare de probe, omorul producându-se pe raza județului Călărași, în procesul verbal de cercetare la fața locului fiind menționate alte distanțe pentru a avea competența teritorială și că urmărirea penală în această cauză este incompletă, nefiind efectuate expertize ADN, nu au fost trase la răspundere toate persoanele vinovate, iar declarațiile martorilor sunt incomplete.
Prin ordonanța nr.1248/P/2011 din data de 21.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 alin. 4 Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit. a și f Cod procedură penală, art. 38 Cod procedură penală, art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 45 alin. 1 Cod procedură penală și art. 30 alin. 1 lit. a Cod procedură penală s-a dispus:
1.Neînceperea urmăririi penale fată de magistrații E. Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,instigare la fals intelectual și represiune nedreaptă ,prev. si ped. de art.246 C.p.,art.25 C.p. rap. la art.289 C.p. și art.268 C.p.și R. C. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de represiune nedreaptă,prev. si ped. de art.268 C.p.și polițistul O. O. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și instigare la fals intelectual ,prev. si ped. de art.246 C.p.,art.25 C.p. rap. la art.289 C.p.
2. Disjungerea cauzei privind pe numitul M. B.,medic legist,în vederea cercetării acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual ,prev. si ped. de art.289 C.p.
3.Declinarea dosarului nou format privind pe numitul M. B. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București,spre competentă soluționare.
La adoptarea acestei soluții procurorul a avut în vedere următoarele:
„Încă de la început, se impune a se preciza că încadrarea juridică nu este un atribut al justițiabililor, astfel încât, după ce a fost descrisă și stabilită situația de fapt și după ce s-a administrat probatoriul, organele judiciare au competența exclusivă în stabilirea încadrării juridice, nefiind ținute de pretențiile justițiabililor în acest sens.
Față de cele expuse mai sus, rezultă, fără putință de tăgadă, că deținutul M. O. C. este nemulțumit de „prestațiile" celor doi magistrați Ș. E., procuror și R. C. I., judecător, care au instrumentat dosarele nr. 961/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București și respectiv nr._ al Tribunalului București - Secția a Il-a Penală, ce au fost soluționate prin rechizitoriul nr. 961/P/2009 din 13 ianuarie 2010 și respectiv sentința penală nr. 833 din 30 noiembrie 2010.
Se cunoaște faptul că o plângere penală nu poate nici să înlocuiască și
nici să suplinească o cale de atac, ce poate fi uzitată în termenul prevăzut de lege.
Fapta unui judecător și a unui procuror de a adopta o soluție ca urmare a propriei activități de evaluare și apreciere a stării de fapt și de drept ale cauzei respective, este o faptă impusă de normele procedurale și nu poate constitui infracțiune nici în situația în care s-ar stabili, cu titlu definitiv, prin hotărâre judecătorească, că soluția ar fi greșită.
In atare situație, neregulile, insuficiențele și greșelile soluțiilor pot fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac.
Dacă am considera altfel, ar însemna să admitem nerespectarea principiilor ce guvernează statul de drept, ceea ce ar avea drept consecință disoluția autorității și lezarea iremediabilă a principiilor ce stau la baza independenței justiției.
Cum însă, în speță, magistratul procuror Șerbanoiu E. și magistratul judecător R. C. I. nu au făcut altceva decât să de emită/să pronunțe rechizitoriul nr. 961/P/2009 din 13 ianuarie 2010/sentința penală nr. 833 din 30 noiembrie 2010, conform propriilor convingeri și prevederilor legale, rezultă că, în sarcina magistratului judecător mai sus amintit nu se poate reține infracțiunea de represiune nedreaptă, prev. și ped. de art. 268 Cp., după cum nici în sarcina magistratului procuror mai sus precizat nu se pot reține infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la fals intelectual represiune nedreaptă, prev. și ped. de art. 246 Cp., art. 25 Cp. rap. la art. 289 Cp și respectiv art. 268 Cp., în sarcina susnumiților magistrați, neputându-se reține nicio altă faptă de natură penală.
Așadar, faptele nu există și, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a Cpp s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații, judecătorii procurorii, specificați mai sus, pentru infracțiunile mai sus precizate.
Din aceleași considerente, faptele nu există, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de O. O. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor instigare la fals intelectual, prev. și ped. de art. 246 Cp. și respectiv art. 25 Cp rap. la art. 289 Cp., în baza dispozițiilor art. 10 lit. a C.p.p.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 Cp., întrucât și în dosarul penal nr. 753/P/2009, soluționat prin ordonanța nr. 753/P/2009 din 28 septembrie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, este vorba de aceeași infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită de aceleași persoane, respectiv magistratul procuror Ș. E. și polițistul O. O. A., rezultă că, în cauză, se poate dispune neînceperea urmăririi penale față de susnumiți și conform principiului „non bis in idem".
In acest sens, se exprimă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cazul Zigarella contra Italiei, conform art. 4 din paragraful 1 al Protocolului nr. 7, principiul „non bis in idem" se aplică și în situația în care este vorba despre o nouă cauză de urmărire penală ce vizează aceeași infracțiune referitoare la aceeași persoană, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. f C.p.p.
În legătură cu numitul M. B., medic legist în cadrul
Serviciului Județean de Medicină Legală I., față de care deținutul M. O. C. afirmă că ar fi falsificat raportul de autopsie medico-legală nr. A3/J/91/2009 din 1 aprilie 2009, a disjuns cauza și a declinat dosarul nou format parchetului competent a-l cerceta pe susnumit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. și pred. de art. 289 Cp.
Competența materială în cercetarea infracțiunii prev. și ped. de art. 289 Cp., revine parchetului local și, întrucât infracțiunea de fals intelectual ar fi fost săvârșită la sediul Serviciului Județean de Medicină Legală I., situat în municipiul București, Șoseaua V. Bârzești nr. 9, sector 4, competența teritorială revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București”.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere, în termenul legal, petentul M. O. C..
Prin rezoluția nr. 2087/II/2/2012 din data de 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 278 Cod procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M. O. C. împotriva ordonanței nr. 1248/P/2011 din data de 04.05.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a apreciat sub aspectul temeiniciei soluției de neîncepere a urmăririi penale, că organele de poliție, procurorii dar și judecătorii sunt obligați să lămurească o cauză sub toate aspectele doar pe baza probelor, acestea neavând o valoare dinainte stabilită, aprecierea lor făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate.
Astfel că, atât rechizitoriul întocmit de procuror prin care petentul a fost trimis în judecată cât și hotărârea adoptată de magistratul judecător de la Tribunalul București prin care acesta a fost condamnat sunt motivate în fapt și în drept, fiind indicate probele și textele de lege care au stat la baza soluționării în acest mod a cauzei, soluția adoptată fiind expresia modului în care aceștia au interpretat din punct de vedere juridic probatoriul administrat.
Totodată, contestarea de către persoana nemulțumită a unei sentințe pronunțată de un judecător nu se poate face pe calea unei plângeri penale îndreptate împotriva magistratului care a adoptat soluția ci prin exercitarea căilor ordinare și extraordinare de atac prevăzute de legiuitor.
S-a constatat că procurorul de caz a dispus în mod corect o soluție neîncepere a urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de fals intelectual și represiune nedreaptă în condițiile în care, niciunul din actele premergătoare efectuate nu a scos în evidență date sau indicii în sensul că actele efectuate pe parcursul urmării penale în dosarul în care petentul a fost trimis în judecată de către lucrătorul de poliție sau de către procuror ar conține mențiuni nereale și nici că procurorul, respectiv judecătorul ar fi cunoscut că petentul este nevinovat și cu toate acestea ar fi dispus trimiterea acestuia în judecată, respectiv condamnarea.
Referitor la modul de exercitare a atribuțiunilor de serviciu de către procurorul Ș. E. și lucrătorul de poliție O. O. A. cu ocazia efectuării cercetărilor și soluționării dosarului penal în care petentul a fost trimis în judecată în mod corect s-a reținut că fapta a mai fost anterior cercetată în dosarul penal nr. 753/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în care, prin ordonanța din data de 28.09.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de susnumiții sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât fapta nu există. Pe cale de consecință, nu mai poate fi pornită o nouă cercetare penală față de cei doi făptuitori sub aspectul acestei infracțiuni odată ce pentru fapta reclamată de petent s-a pronunțat anterior o soluție de către procuror, care își produce efectele și în prezent, nefiind infirmată în procedura prevăzută de art.278 și urm. C.pr.pen. de către procurorul general al parchetului sau de instanța de judecată.
In privința conexării dosarului penal nr.462/P/2012 la dosarul penal nr.1248/P/2011 s-a constatat că această măsură este legală și temeinică, în condițiile în care, ambele dosare penale aveau ca obiect plângeri formulate de petentul M. O. C. cu privire la aceleași aspecte constând în cercetarea, trimiterea în judecată și condamnarea sa în mod greșit, situație în care, pentru o justă soluționare a cauzei s-a impus conexarea celor două cauze.
Referitor la soluția de disjungere dispusă față de medicul legist M. B., aceasta este de asemenea legală, procurorul adoptând o soluție doar cu privire la faptele reclamate în sarcina persoanelor având o calitate specială (judecător, procuror, lucrător de poliție), pentru restul persoanelor împotriva cărora petentul a înțeles să formuleze plângere fiind disjunsă cauza și declinată competența de soluționare în favoarea unității de parchet competente din punct de vedere material și teritorial, respectiv P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea formulată de petentul M. O. C. este nefondată pentru următoarele considerente:
Examinând dosarul cauzei, Curte constată că din actele premergătoare efectuate nu rezultă nici-un indiciu sau dată că intimații O. O. A., E. Ș. și R. C. I. au săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală.
Întocmirea raportului de necropsie de către medicul legist într-o cauză având drept obiect infracțiunea de omor deosebit de grav este obligatorie, procurorul care efectuează urmărirea penală fiind cel care dispune în acest sens, în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și aflării adevărului.
În ceea ce privește criticile petentului referitoare la competența teritorială și la modul de desfășurare a urmăririi penale, aspectele învederate în plângerea și memoriile sale,precum și în concluziile puse cu ocazia dezbaterilor în prezenta cauză,petentul avea posibilitatea legală de a le invoca în fața instanțelor de judecată, atât cu ocazia judecării fondului cauzei, cât și a căilor ordinare de atac, pe parcursul cercetării judecătorești și a apelului petentul putând, de asemenea, solicita administrarea oricărei probe pe care o considera utilă unei soluționări juste a cauzei.
Referitor la hotărârea adoptată de judecătorul fondului, aprecierea asupra apărărilor și susținerilor părților, asupra relevanței diferitelor probe administrate într-o cauză și interpretarea diferitelor texte de lege aplicabile într-o anumită materie constituie atributul esențial al activității de judecată, fiind rezultatul raționamentului logico-juridic al judecătorului și al unui proces de interpretare sistemică a dispozițiilor legale incidente într-o anumită cauză și nu pot fi cenzurate pe cale unei plângeri penale, ca și cea care formează obiectul prezentei cauze.
Legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de instanțele de judecată nu pot fi analizate și nici apreciate de procuror ca urmare a plângerii penale formulate de o parte față de care instanța de judecată a pronunțat o soluție nefavorabilă.
Stabilirea unei situații de fapt pe baza probatoriului administrat într-o cauză, aprecierea asupra probatoriului pertinent, necesar și util soluționării unei cauze, aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale aplicabile într-o cauză, ca și raționamentul logico juridic ce a stat la baza pronunțării unei anumite soluții și a unei hotărâri judecătorești reprezintă elemente esențiale ale activității de judecată și nu pot fi cenzurate decât tot de instanța de judecată ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de lege, instanța de control judiciar fiind singura în măsură să procedeze la o nouă analiză a probatoriului administrat într-o anumită cauză și a dispozițiilor legale incidente, pentru a stabili dacă soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și nicidecum procurorul în cadrul unui dosar penal.
De asemenea,și magistratul procuror, prin prisma elementelor probatorii existente într-o cauză, dar și a normelor legale aplicabile ,precum și pe baza propriei convingeri dă o soluție care, în mod invariabil, este nefavorabilă pentru cel puțin una dintre părțile din cauza respectivă. Emiterea unei soluții în motivarea căreia magistratul procuror interpretează și coroborează probele administrate și textele de lege aplicabile speței în conformitate cu propriul raționament juridic nu se circumscrie conținutului constitutiv al vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Referitor la soluția de disjungere față de medicul legist M. B., aceasta nu poate fi cenzurată de instanța de judecată întrucât potrivit art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală după respingerea plângerii făcute conform art. 275-279 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 si 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
În dosarul nou format cu privire la medicul legist M. B. și declinat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București,petentul M. O. C. are posibilitatea să reitereze toate criticile referitoare la raportul de necropsie efectuat în cauza susmenționată în care a fost condamnat,precum si cele cu privire la activitatea desfășurată de acesta.
Ca atare,pentru considerentele expuse,Curtea, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală,va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M. O. C. împotriva ordonanței nr.1248/P/2011 din data de 21.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.2087/II-2/2012 din data de 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și pe cale de consecință va menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga petentul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M. O. C. împotriva ordonanței nr.1248/P/2011 din data de 21.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.2087/II-2/2012 din data de 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.11.2012.
PREȘEDINTE
M. N.
GREFIER
C.-M. S.
Red. M.N.
Dact.G.P.
2 ex.
.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 741/2012.... → |
|---|








