Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Încheierea nr. 395/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 395/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2012 în dosarul nr. 2189/2012
DOSAR NR._/3/2012
(3331/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 395
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2012
Curtea constituită din:
P.- V. C.
JUDECĂTOR- L. C.
JUDECĂTOR- L. M.
GREFIER- E. B.
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-D.I.I.C.O.T-Structura Centrală, a fost reprezentat de PROCUROR S. Ș..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații Mărgel D. și Evulescu I.. ,împotriva încheierii de ședință din data de 30.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații Mărgel D., personal și asistat de apărător ales, av. P. G., cu împuternicirea avocațială nr._/14.11.2012 și de apărătorul din oficiu, av. M. M., cu delegația avocațială nr._/07.11.2012, depusă la dosar și recurentul-inculpat Evulescu I., personal și asistat de apărător ales, av. P. G., cu împuternicirea avocațială . nr._/07.11.2012, depusă la dosarul cauzei, precum și recurentul-inculpat A. D., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că din eroare a fost citat recurentul-inculpat D. A. la prezentul termen de judecată, acesta retrăgându-și recursul la termenul precedent, ocazie cu care s-a dispus ca acesta să nu mai fie citat.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat Mărgel D. solicită să se constate încetată delegația sa, prin prezentarea apărătorului ales și să se dispună acordarea onorariului parțial.
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu al recurentului-inculpat Mărgel D., av. M. M., cu delegația avocațială nr._/07.11.2012, depusă la dosar și dispune acordarea onorariului parțial cuvenit acestuia, astfel cum va fi stabilit.
Apărătorul ales al inculpatului Mărgel D. solicită scutirea de amendă, arătând că acesta nu s-a prezentat la termenul precedent de judecată, întrucât a avut termen de judecată la Tribunalul Sibiu, în susținerea celor învederate depunând un înscris la dosar.
Nemaifiind cereri de formulată, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pentru susținerea pe fond a recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat Mărgel D. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și, rejudecând, respingerea propunerii Parchetului privind prelungirea măsurii arestării preventive a acestuia.
Apreciază că prelungirea stării de arest a inculpatului nu se justifică, toate activitățile de urmărire penală menționate în referat nu implică prezența inculpatului în stare de arest, putând fi efectuate și cu acesta în stare de libertate.
Apreciază că activitatea infracțională nu este probată, neexistând indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a celor reținute în sarcina sa.
Arată că singura legătură a acestuia cu ceilalți inculpați este faptul că este rudă cu coinculpatul A. D..
Totodată, în raport de circumstanțele personale ale recurentului-inculpat, apreciază că nu se impune prelungirea stării de arest a acestui inculpat și, în consecință, solicită admiterea recursului formulat de acesta și, rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a acestuia.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat Evulescu I., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii de ședință recurate și, rejudecând, respingerea propunerii privind prelungirea arestării preventive a acestuia.
Apreciază că hotărârea este netemeinică și nelegală.
Arată că actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate de P., așa cum au fost menționate în referatul cu propunerea de prelungire sunt pur tehnice și ele nu pot fi influențate de cercetarea inculpatului în stare de libertate, urmărirea penală fiind aproape finalizată.
Apreciază nelegală încheierea instanței de fond întrucât în motivarea sa se face referire la riscul părăsirii țării, în special de către inculpatul Evulescu, aceasta în contextul în care la momentul luării măsurii arestării preventive s-au reținut doar dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p.
Cât privește indiciile temeinice, probele din care ar rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvâvșit infracțiunile pentru care este cercetat, arată că instanța de fond face referire la anumiți martori, persoane care nu fac referire concretă la clientul său, la convorbiri telefonice neclare, care nu fac referire directă la clientul său și apreciază că în asemenea situații nu ne putem prevala de prezumții, bănuieli.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, prevăzut de art. 148 lit. f C.p.p., arată că instanța de fond atunci când apreciază acest pericol face referire la natura și împrejurările săvârșirii faptelor, aspecte care nu au nicio legătură cu pericolul concret pentru ordinea publică.
Încheierea instanței de fond nu prezintă argumente clare, nu se arată motivul pentru care recurentul-inculpat Evulescu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciază, în concluzie, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestui recurent-inculpat s-au schimbat în totalitate și, în consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și, rejudecând, respingerea propunerii privind prelungirea arestării preventive a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații Evulescu I. și Mărgel D., ca nefondate și menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, ca legală și temeinică.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive se mențin și ele impun prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților, privarea de libertate a inculpaților impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Arată că inculpatul Evulescu a mai săvârșit infracțiuni de același gen, ceea ce denotă un pericol sporit.
Recurentul-inculpat Mărgel D., personal, în ultimul cuvânt, arată că a avut două întâlniri cu agenții sub acoperire, dar nu pentru vânzarea de droguri, ci pentru vânzarea unor păduri.
Apreciază că a fost implicat în prezenta cauza doar pentru că este rudă cu A. D., care este unchiul său.
Arată că are familie, un copil minor și nu recunoaște săvârșirea faptelor.
Solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat Evulescu I. arată că pe recurentul-inculpat Mărgel l-a cunoscut cu ocazia arestării sale.
Susține că este plecat din țară de 30 de ani, venind numai 2-3 luni în fiecare an.
Solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea de ședință din data de 30.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr._/3/2012, în baza art. 156 C.p.p. raportat la art. 155 C.p.p. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților Evulescu I., A. D. și Mărgel D..
În baza art. 159 C.p.p. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților Evulescu I. I. (fiul lui D. și M., născut la data de 01.05.1957, în ., domiciliat în mun. Tîrgu J., ., județul Gorj, CNP_, arestat în baza MAP nr. 140/UP/07.07.2012 emis de catre Tribunalul București Secția a II a Penală), A. D.(fiul lui D. și S., născut la data de 14.07.1965, în mun. Tîrgu J., jud. Gorj, domiciliat în mun. Tîrgu J., ., jud. Gorj, CNP_, arestat în baza MAP nr. 141/UP/07.07.2012 emis de către Tribunalul București Secția a II a Penală) și Mărgel D. (fiul lui P. și A., născut la data de 29.03.1976 în mun. Tîrgu J., jud. Gorj, domiciliat în mun. Tîrgu J., ., jud. Gorj, CNP_, arestat în baza MAP nr. 142/UP/07.07.2012 emis de către Tribunalul București Secția a II a Penală) pe o durată de 30 de zile, de la data de 03.11.2012 și până la data de 02.12.2012, inclusiv.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
S-au respins cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulate de inculpați, prin apărători.
Tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea din data de 07.07.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Evulescu I., A. D. și Mărgel D. pe o durată de 29 de zile, de la data de 07.07.2012 până la data de 04.08.2012, inclusiv. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierile Tribunalului București, până la data de 02.11.2012, inclusiv.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 155 alin. 1 din Codul de procedură penală în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Așadar, din perspectiva cerințelor art. 143 și art. 681 C.p.p., raportat la materialul probator administrat până la acest moment procesual, instanța a apreciat că în cauză există cel puțin indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor. S-a mai precizat că aceste elemente de probă au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent.
Referitor la apărările inculpatului Mărgel D. în sensul susținerii nevinovăției, cu consecința catalogării măsurii arestării preventive drept o greșeală generată de legăturile de rudenie cu inculpatul A. D., acestea nu au fost verosimile fiind infirmate de probele administrate până la acest moment procesual.
Astfel, din procesul-verbal din data de 09.12.201 a rezultat că numitul B. (identificat ca fiind inculpatul Mărgel D. – proces-verbal f.75, volI) l-a contactat telefonic pe investigatorul sub acoperire P. M., stabilind o întâlnire pe raza . pentru a discuta amănunte legate de eventuala cumpărare a unui kilogram de cocaină (declarație f.123, verso, vol.III); cu acest prilej, inculpatul i l-a prezentat investigatorului pe numitul A. (identificat ca fiind inculpatul A. D.), din discuțiile purtate reieșind că acesta din urmă deținea cantități importante de cocaină în Spania și Olanda pe care intenționa să le comercializeze la prețuri cuprinse între 18.000 și 35.000 de euro, în funcție de puritatea drogurilor, cumpărătorul putând beneficia și de reduceri de preț în situația în care achiziționează cantități mai mari.
De asemenea, din procesul-verbal din data de 13.11.2011 a reieșit că investigatorul sub acoperire și inculpatul Mărgel D. au stabilit detaliile unei noi întâlniri care avea drept finalitate deplasarea investigatorului în Olanda și achiziționarea unei cantități de cocaină.
Relevante în ceea ce privește contribuția inculpatului Mărgel D. au fost și cele consemnate în procesul-verbal din 12.01.2012 (f.69, volI), inculpatul menționat având inițiativa unei întrevederi la care s-au purtat discuții legate de reușita transportului de droguri achiziționate din Olanda și dezvoltarea rețelei infracționale prin identificarea unor puncte de contact în Rusia și Anglia – Londra.
O altă întâlnire la care s-au stabilit particularitățile unei deplasări în Spania în vederea comercializării a 3 kg. de cocaină pentru suma de 29.000 euro/kg, a fost și cea din data de 20.02.2012 dintre inculpații Mărgel D. și A. D. și investigatorul sub acoperire P. M., redată în procesul-verbal aflat la f.96, vol.I.
Sub acest aspect, a prezentat importanță și discuția din data de 11.05.2012 purtată în orașul Târgu-J., între investigatorul sub acoperire P. M. și inculpatul Mărgel D., cel din urmă susținând că deține o societate comercială pe care o folosește ca paravan pentru derularea activităților infracționale.
Acestea s-au coroborat și cu declarațiile martorului I. R. care a arătat că i-a înmânat inculpatului o . fotografii personale și acte emise de autoritățile germane pentru a-i întocmi carte de muncă la societatea sa, folosite în final pentru falsificarea cărții de identitate pe numele Karl Weiss (găsită la locuința inculpatului A. D. cu prilejul efectuării percheziției domiciliare), dar și cu procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor interceptate în baza mandatelor de siguranță națională emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, în prezent desecretizate.
Discuții dintre cei doi inculpați și investigatorul sub acoperire au continuat și în cursul lunii iulie (proces-verbal din 04.07.2012) acestea privind diferite cantități de cocaină pe care intenționau să le comercializeze pe teritoriul României. De asemenea, investigatorul a primit 2 grame de cocaină, cu titlu de mostră, pe care potrivit indicațiilor inculpatului ar fi trebuit să o împartă între eventualul cumpărător și un asociat. În zilele următoare inculpații și investigatorul au decis să se întâlnească în vederea realizării tranzacției.
Astfel, la data de 06.07.2012 investigatorul sub acoperire și inculpatul A. D. s-au deplasat la domiciliul celui din urmă, unde au cântărit cocaina, stabilind că este vorba despre 603 grame. După efectuarea acestei operațiuni, cocaina a fost introdusă într-o pungă din hârtie, iar inculpatul A. D. i-a solicitat prezența inculpatului Mărgel D.. Acesta a luat punga din hârtie și a dus-o la autoturismul investigatorului, toți trei deplasându-se către parcarea complexului „INTEREX” din Târgu. Inculpatul Mărgel D. a ocupat bancheta din spate, având în permanență lângă el punga din hârtie ce conținea cocaină. În jurul orei 1720 s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire N. G. care a urcat în autoturism, a înmânat suma de 30.000 de euro, a luat punga de lângă inculpatul Mărgel D., i-a verificat conținutul, după care a coborât, moment urmat de intervenția organelor de poliție (proces-verbal din 06.07.2012).
Din procesul-verbal de depistare în flagrant a rezultat că organele de poliție i-au surprins pe inculpați într-un autoturism, inculpatul Mărgel D. pe bancheta din spate, iar inculpatul A. D. locul din față dreapta, numărând suma de 30.000 de euro compusă din bancnote de 500 de euro, referitor la care a afirmat că reprezintă prețul pentru cantitatea de 600 de grame de cocaină.
Sub aspectul contribuției inculpatului Mărgel D. au fost importante și declarațiile investigatorului cu identitate atribuită N. G. care a subliniat că inculpatul menționat ținea cu mâna punga ce conținea cocaină, iar în momentul în care a predat suma de 30.000 de euro, inculpatul i-a înmânat punga din hârtie.
Susținerile inculpatului Evulescu I., prin apărător, nu au fost adevărate în sensul că acuzația ce i se aduce s-ar baza exclusiv pe câteva convorbiri cu caracter echivoc și care nu îl implică în activitatea infracțională, nefiind îndeplinite exigențele art.143 C.p.p.
Astfel, martorul B. F. N. a declarat că a fost racolat de către inculpatul A. D. cu scopul de a se deplasa în Belgia unde ar fi urmat să primească în nume personal un colet trimis din Peru – Lima de către G. M. ce conținea cocaină; în drumul spre Belgia, martorul și inculpatul s-au oprit în Olanda unde cel din urmă a purtat discuții cu coinculpatul Evulescu I.; martorul a mai precizat că respectivul colet a fost interceptat de către polițiștii belgieni, stabilindu-se că conținea cantitatea de 1,300 kg de cocaină, fapt ce a determinat arestarea sa pe o durată de 5 luni.
Cele susținute de martorul B. F. N. s-au coroborat cu declarațiile martorului cu identitate protejată P. I. care a arătat că persoane aflate în America de Sud și America Centrală, în special C. R., între care îi cunoaște pe numiții A. C. zis M. sau Fotbalistul, Fluțar I. zis B., C. M. trimit în Belgia, Olanda, Spania colete poștale ce conțin cocaină, de unde sunt preluate de alte persoane și transportate cu precădere în Italia și, mai rar, în România sub coordonarea inculpatului Evulescu I.; referitor la acesta martorul a precizat că se află în contact cu furnizorii din America și persoanele care primesc și transportă drogurile în Europa și că are cunoștințele necesare pentru extragerea drogurilor din jucării și obiecte de vestimentație.
Sub acest aspect, au fost importante și declarațiile martorului B. Leonid care a precizat că în mai multe rânduri, atât el cât și numita Czetina M. au primit colete provenind din C. R. pe care le-au predat inculpatului Evulescu I.; potrivit martorului, acesta a avut inițiativa constituirii unei grupări de traficanți de droguri, compusă din cetățeni români, stabiliți în America de Sud sau America Centrală care cumpărau cocaina și o expediau în colete poștale către Belgia, Olanda, Spania, Austria, de unde era preluată sub coordonarea inculpaților Evulescu I. și A. D. și transportată cu precădere în Italia; în opinia martorului, inculpații menționați au obținut din aceste activități sume cuprinse între 400.000 și 500.000 de euro, bani pe care i-au adus în România.
Aceste împrejurări au fost susținute și de conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat în perioada 2010 – 2011 și interceptate în baza mandatelor de siguranță națională emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, în prezent desecretizate care au relevat legăturile inculpatului cu furnizorii și beneficiarii drogurilor, aspecte legate de transport și distribuție, de efectuare a plăților, modalitățile de extragere a cocainei.
De asemenea, relațiile inculpatului cu cetățeni români stabiliți în C. R. (B. I. zis P., A. C. C. zis M. sau Fotbalistul, C. M. N.), dar și cu cetățeni spanioli implicați în activități infracționale au fost confirmate și de interceptările telefonice realizate de către autoritățile spaniole, în baza cererii de asistență juridică în materie penală formulată de PÎCCJ – DIICOT.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 148 lit.f C.p.p., inculpații au fost acuzați că au comis fapte penale pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cu mult peste limita minimă de 4 ani, deci cerința cuprinsă în teza I a textului de lege menționat este îndeplinită. Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, s-a subliniat faptul că, raportat la noțiunea de “probe” care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f C.p.p., aceasta nu se confundă dar nici nu exclude probele administrate în cursul urmăririi penale, fiind vorba de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei și trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar putea fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpaților.
Astfel, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările concrete în care sunt bănuiți inculpații că ar fi acționat - organizat, pe teritoriile mai multor state, ar fi coordonat/efectuat transporturi impresionante de cocaină, prin atragerea mai multor persoane cu situații materiale precare în activitatea infracțională, în urma cărora ar fi realizat câștiguri de ordinul sutelor de mii de euro.
Așadar, în raport de circumstanțele reale în care din probatoriul administrat până la acest moment procesual a rezultat că ar fi acționat inculpații, ținând seama că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, circumstanțele personale ale inculpaților - Evulescu I. nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind cercetat anterior tot pentru o infracțiune referitoare la traficul de droguri, inculpatul A. D. a fost condamnat în antecedență pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C.p., de șantaj prevăzută de art. 194 alin.1 C.p. precum și pentru infracțiunea de ultraj asupra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 C.p., inculpatul Mărgel D. a fost condamnat penal în antecedență pentru comiterea infracțiunilor șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 C.p., ultraj asupra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 C.p., și i-au fost aplicate multiple amenzii administrative pentru infracțiuni la legea cecului, Tribunalul a considerat că există riscul ca lăsați în libertate, inculpații să comită alte fapte antisociale și în viitor.
De asemenea, dat fiind specificul activității infracționale, legăturile strânse cu cetățeni străini și cu cetățeni români stabiliți în Europa, America de Sud și America Centrală, împrejurarea că, în special inculpatul Evulescu I. a locuit mai mulți ani în Italia și Olanda, resursele materiale de care dispun, dat fiind veniturile obținute, de ordinul sutelor de mii de euro nu este exclusă nici posibilitatea ca inculpații să părăsească teritoriul României fapt ce ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Nu s-a neglijat nici riscul ca inculpații să influențeze martorii care au fost audiați sau care urmează a fi audiați în cauză.
Astfel, martorul I. R. a arătat că la 7 sau 8 iulie 2012 a fost abordat de fratele inculpatului A. D., însoțit de un domn avocat pe nume N. și de alte două persoane care i-au cerut textual să „nu recunoască nimic” la organele de poliție în legătură cu un act de identitate falsificat găsit la locuința inculpatului cu prilejul efectuării percheziției. De asemenea, martorului i s-a cerut în mai multe rânduri să părăsească teritoriul României, uneori prin folosirea unui limbaj nepotrivit, fapt ce l-a determinat să contacteze organele de urmărire penală.
A prezentat relevanță sub acest aspect și modul în care inculpații înțelegeau să-i trateze pe membrii grupării care erau depistați de organele de poliție – prin recompensarea cu sume de bani, vizite în penitenciar, angajarea unor avocați cu scopul evident de a-i determina să nu coopereze cu organele de urmărire penală pentru stabilirea întinderii rețelei infracționale.
Ca atare, ținând seama de împrejurarea că fapte de genul celor ce i se impută inculpaților au un puternic impact negativ în societate, în raport și de reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni serioase ar fi puse în libertate creându-se aparența că organele judiciare nu acționează cu promptitudine și fermitate inclusiv prin luarea și prelungirea unor măsuri preventive împotriva unor infracțiuni considerate ca fiind foarte grave, Tribunalul a reținut că la acest moment procesual, din elementele dosarului există date suficiente din care a rezultat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Apreciind că măsura arestării preventive este necesară și proporțională cu scopul urmărit și gravitatea acuzației, alte măsuri preventive nefiind suficiente, s-au respins cererile de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații A. D., Mărgel D. și Evulescu I. susținând, în esență, că pot fi cercetați în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La termenul din 07.11.2012, inculpatul A. D. a declarat că nu își însușește recursul; așadar, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va respinge recursul privind pe acest inculpat ca inadmisibil.
Curtea, examinând încheierea atacată, conform art.385/6 Cod procedură penală, constată că recursurile declarate de inculpații Mărgel D. și Evulescu I. sunt nefondate, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați menținându-se și impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, în cauză există în continuare indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații a comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, subzistând și temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, natura și gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, urmarea produsă, circumstanțele personale ale inculpaților, relevând pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestora în libertate.
Așadar, criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate, prima instanță pronunțând o soluție motivată, legală și temeinică; prin urmare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Mărgel D. și Evulescu I., iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul A. D. împotriva încheierii de ședință din data de 30.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală .
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Mărgel D. și Evulescu I..
Obligă recurenții Mărgel D. și Evulescu I. la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu parțial av. of. de câte 50 lei se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Onorariu parțial av. of. pentru recurentul A. D. de 50 lei se suportă din fondul Ministerul Justiției.
Admite cererea formulată de dl. av. P. G. și conform art. 199 Cpp îl scutește de plata amenzii judiciare aplicată prin încheierea din 7.11.2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. C. L. C. L. M.
GREFIER,
E. B.
Red.LC
Dact.EA-2ex/28.11.2012
T.B.S.I.P.-jud.R.G.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
