Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 942/2013
R.
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
DECIZIA PENALĂ NR. 942
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
JUDECĂTOR: N. A.
GREFIER: R. C. D.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat D. G., împotriva sentinței penale nr. 284/02.04.2013 a Jud. Sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat D. G., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata-parte vătămată S.C. R. H. S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acesteia la limita minimă legală prevăzută de lege, ca efect al reținerii disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.
Arată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire, că infracțiunea are un grad redus de pericol social.
Arată că inculpatul regretă sincer cele întâmplate, fapta fiind comisă pe fondul consumului de droguri.
Instanța are posibilitatea aprecierii cu obiectivitate, imparțialitate, competență și profesionalism această speță în raport de persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale acestei spețe, de sustragere a unor produse cosmetice, și aplicarea unei pedeapse la limita minimă care să-i dea inculpatului posibilitatea reintegrării sociale, să se întoarcă la un loc de muncă, să-și asigure existența în mod cinstit.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, prima instanță a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C.p. și ținând cont și de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., dată fiind modalitatea de săvârșire a faptei, precum și antecedentele penale ale inculpatului, care este recidivist în modalitatea post executorie.
Arată că prima instanță în mod corect a reținut la dozarea cuantumului pedepsei, gradul de pericol social al infracțiunii, natura acesteia (infracțiune contra patrimoniului), împrejurările agravante în care a fost săvârșită infracțiunea (în loc public, în timpul nopții), faptul că inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unor fapte similare, liberându-se la data de 07.12.2011, cu un rest de pedeapsă ce s-a împlinit până la data săvârșirii faptei, dar față de care nu s-a împlinit termenul de reabilitare. În plus, precizează că inculpatul nu a făcut dovada obținerii unor venituri licite și este consumator de droguri, săvârșind fapta din prezenta cauză pentru a-și procura substanțe stupefiante.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său. Regretă cele întâmplate.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 284/02.04.2013 a Jud. Sector 6 București, în baza art. 208 al.1-209 al. 1 lit. e, g C.p., cu aplic. art. 37 lit. b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. a fost condamnat inculpatul D. G., la 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 lit. a teza a II-a, b C.p.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus prevenția de la 18.02.2013 la zi.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut arestul inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată ..A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nr. 2239/P/2013, din data de 12.03.2013, a fost trimis în judecată inculpatul D. G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1- art. 209 al. 1 lit. e, g Cp, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b Cp.
S-a reținut în fapt că, la data de 18.02.2013, în jurul orei 19.25, inculpatul a sustras din magazinul C. Lujerului produse cosmetice în valoarea totală de 240,47 de lei.
Actul de inculpare a fost probat cu: proces-verbal de constatare a infracțiunii, plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor R. I. O. și R. R. L., proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarațiile inculpatului, DVD conținând înregistrarea video a săvârșirii infracțiunii.
Cu prilejul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a recunoscut fapta reținută în actul de sesizare a instanței (rechizitoriu) și nu a solicitat administrarea de probe, conform art. 3201 C.p.p., precizând, totodată, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște.
Analizând probatoriul cauzei, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin: proces-verbal de constatare a infracțiunii, plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor R. I. O. și R. R. L., proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarațiile inculpatului, DVD conținând înregistrarea video a săvârșirii infracțiunii.
S-a arătat că sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a produselor cosmetice de pe raftul magazinului C. Lujerului, prejudiciul fiind în cuantum de 240.47 de lei, urmarea imediată a faptei constând în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin probatoriul sus-menționat.
S-a arătat că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cp, având reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și a urmărit acest rezultat. Inculpatul a sustras bunul în scopul însușirii pe nedrept, aspect ce rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei, declarațiile date și restul probatoriului.
S-a precizat că infracțiunea a fost săvârșită în modalitățile agravante prevăzute de art. 209 al.1 lit. e și g Cp, respectiv într-un magazin (loc public), în timpul programului de funcționare, loc public în accepțiunea art. 152 lit. b Cp, în timpul serii.
S-a arătat că în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive prevăzute de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. e, g C.p., cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
Pentru fapta săvârșită, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii orientată către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută în sarcina sa, având în vedere că inculpatul a înțeles să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C.p.p., cu executare în regim de detenție, apreciind că rolul educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpatul prin privarea sa de libertate în executarea pedepsei.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, că inculpatul este recidivist, gravitatea faptei săvârșite, pericolul social al acesteia, atitudinea sinceră, de recunoaștere a faptei, în declarațiile date la urmărirea penală și în instanță, perseverența infracțională a inculpatului pentru același gen de fapte.
Instanța a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a, b C.p. iar, în baza art. 88C.p., a dedus prevenția de la 18.02.2013 la zi, iar, în baza art. 350 C.p.p., a menținut arestul inculpatului.
Instanța a constatat că partea vătămată ..A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-inculpat, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând pe fond, reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, în sensul reducerii cuantumului acesteia la limita legală prevăzută de lege, ca efect al reținerii disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea, conform art. 385/6 alin.3. c.p.p., constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Curtea observa ca pentru a stabili pedeapsa de mai sus, instanta de fond a reținut criteriile prev. de art. 72 C.p., in conditiile in care, recurentul-inculpat desi a fost condamnat în prezenta cauza, pentru o singura infractiune de furt calificat, s-a retinut și o stare agravantă legală, recidiva post-executorie prev. de art. 37 lit. b C.p.
Curtea apreciaza ca prin retinerea acestei cauze de agravare a pedepsei, respectiv disp. art. 37 lit. b C.p., recidiva post executorie, în raport de ultima condamnare a inculpatului, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 07.12.2011, cu un rest rămas neexecutat, împlinit la data săvârșirii faptei din cauza de față, instanta de fond nu trebuia să diminueze rolul celorlalte criterii de individualizare judiciară a pedepsei pe care i-a aplicat-o inculpatului, în cauza de față.
Asadar, pedeapsa stabilita, de 3 ani închisoare, deși se incadreaza intre limitele rezultate din incidenta tuturor textelor de lege mentionate, nu respectă în opinia Curții, toate criteriile de individualizare judiciara a pedepsei, în condițiile în care, de la liberarea condiționată a recurentului-inculpat a trecut un anumit interval de timp, perioadă în care inculpatul nu a mai comis fapte penale.
Mai mult justificarea inculpatului pentru săvârșirea faptei din prezenta cauză, chiar dacă nu este de natură să înlăture caracterul penal al faptei, nu poate fi eludată, iar acoperirea prejudiciului, prin restituirea lui, constituie un factor de natură să determine concluzia că recurentul-inculpat conștientizează consecințele penale ale faptei sale.
Nu în ultimul rand, prima instanță trebuia să aprecieze și asupra faptului că inculpatul este arestat preventiv în cauză, din data de 18.02.2013, perioadă care, în mod evident a reprezentat pentru acesta un prilej de a reflecta asupra celor întâmplate și de a asigura reinserția sa socială.
Așadar, Curtea consideră că instanta de fond nu a facut o corecta individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, orientandu-se spre o pedeapsă medie si nu . rezultat din aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.
Așa cum s-a arătat anterior, chiar daca dupa prelabila retinere a disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., pedeapsa stabilită, de 3 ani inchisoare se incadreaza intre limitele rezultate din incidenta tuturor textelor de lege mentionate, este prea aspră in raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.p.
Pentru infractiunea de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit. e, g din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b din Codul penal retinuta in sarcina inculpatului pedeapsa prevazuta de textul incriminator este de la 3, la 15 ani, iar in urma aplicarii disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., limitele se reduc cu o treime, fiind de la 2 ani, la 10 ani.
În al doilea rând, indiferent de modalitatea în care a ajuns să aplice pedeapsa de 3 ani închisoare, instanța de fond a făcut o individualizare greșită, întrucât, deși circumstanțele de fapt sunt corect reținute, gravitatea faptei este redusă, iar în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut, nu neapărat formal, fapta, Curtea apreciază că nu se justifică aplicarea unei pedepse în cuantumul mentionat, această pedeapsă nefiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în raport de toate elementele de circumstanțiere reținute în cele de mai sus.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Curtea este de acord cu opinia primei instante, că în speță nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante.
Concomitent, constată însă că pedeapsa aplicată recurentului- inculpat se situează la o limita medie in raport de cea minima prevăzuta de lege, dupa prealabila aplicare a disp. art. 320 ind.1 C.p.p., dupa cum s-a aratat si in cele de mai sus.
Pe de alta parte, Curtea constata ca prin executarea de către inculpat a pedepsei aplicate prin hotararea recurata in regim privativ de libertate, respectiv in regim de detentie, s-a avut in vedere ca această pedeapsă să îndeplinească funcțiile de exemplaritate, represiune și, în special, prevenție.
În plus, Curtea observa ca prin reținerea stării de recidivă post-executorie, modalitatea de executare a pedepsei aplicate este una pe deplin justificat din punct de vedere legal.
Însa, in ceea ce priveste cuantumul acestei pedepse, Curtea retine prin raportare la disp. art. 72 C.p., dar si la art. 320 ind. 1 C.p.p., ca pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicată inculpatului de catre prima instanta desi aparent este in masura sa asigure protecția penală aferentă valorilor sociale ocrotite, in concret tinde sa diminueze efectul incidentei disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.
Pe cale de consecință, Curtea considera ca aplicarea unei pedepse redusă cu un an, în raport de cea aplicată de prima instanta, luând în considerare toate cele de mai sus, este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei penale, si asigură atingerea standardelor de protecție penală impuse de infractiunea dedusă judecății, intrucat micsorarea pedepsei de la 3 ani, la 2 ani inchisoare, de catre instanta de recurs, nu impieteaza cu nimic asupra reeducarii inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.38515 pct. 2 lit. d C.p.p. rap. la art. 3856 al. 3 C.p.p., va admite recursul declarat de recurentul-inculpat D. G., împotriva sentinței penale nr. 284/02.04.2013 a Jud. Sector 6 București, va casa în parte sentința recurată și rejudecând pe fond, va reduce cuantumul pedepsei aplicată inculpatului de către prima instanță, de la 3 ani închisoare, la 2 ani închisoare.
Restul dispozițiilor sentinței recurate, vor fi menținute.
Totodată, se va deduce din pedeapsa de mai sus, detenția preventivă, de la 18.02.2013, la zi.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de recurentul-inculpat D. G., împotriva sentinței penale nr. 284/02.04.2013 a Jud. Sector 6 București.
Casează în parte sentința recurată și rejudecând pe fond, reduce cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, de la 3 ani, la 2 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, detenția preventivă, de la 18.02.2013, la zi.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2013.
Președinte, Judecători,
P. V. A. C. E. R. N. A.
Grefier,
R. C. D.
Red. C.E.R
2 ex./27.05.2013
Dosar nr._ -Jud. Sector 6 București
Jud. fond - B. D.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
