Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 67/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 67/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 67/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
SENTINȚA PENALĂ nr. 67/F
Ședința publică de la 20 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. B.
GREFIER: V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: L. I..
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de către petiționarul, R. L., împotriva ordonanței emise la data de 26.10.2012, în dosarul nr. 487/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petiționarul, R. L., personal și asistat de avocat ales, lipsind intimații, M. A. C. și M. F., pentru care se prezintă avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 340 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul petiționarului pune concluzii de admiterea plângerii, formulată în baza dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală, solicitând desființarea celor două rezoluții emise în prezenta cauză și trimiterea dosarului la P., în vederea continuării cercetărilor și începerii urmăririi penale a celor doi intimați, considerând că, cele două rezoluții sunt nelegale, având în vedere că acestea se bazează pe declarațiile date de către notarul M. și numitul V., fără a se ține cont de celelalte probe din dosar.
Apărătorul intimaților pune concluzii de respingere a plângerii, ca nefondată, considerând legale și temeinice cele două rezoluții emise de P., în raport de probele administrate în cauză, din care nu a rezultat că cei doi intimați ar fi săvârșit faptele pentru care au fost cercetați.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea prezentei plângeri, solicitând menținerea celor două ordonanțe, pe care le consideră legale și temeinice.
Petiționarul solicită admiterea plângerii, așa cum a fost formulată.
CURTEA:
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.12.2012, petentul R. L. a solicitat desființarea ordonanței emise la data de 26.10.2012, în dosarul nr. 487/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluția procurorului este neîntemeiată, criticând în esență soluția cu privire la aprecierea probelor administrate.
A fost atașat dosarul nr. 487/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și lucrarea nr. 3935/II/2/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
La data de 22.03.2012, petentul R. L. a formulat plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de numiții V. M. R. și Notarii publici M. A. C. și M. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, cauza fiind înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin rezoluțiile nr. 815/P/2012 din data de 14.05.2012 și nr. 1564/P/2012 din data de 26.09.2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus conexarea dosarelor nr. 2609/P/2011 și nr. 1643/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede la dosarul 487/P/2012, constatându-se că plângerile penale au același obiect.
În motivarea plângerilor penale formulate, petentul a arătat în esență că în luna aprilie 2010, a convenit cu numitul V. M. R. să cumpere de la acesta un imobil situat în mun. Roșiorii de Vede, ., jud. Teleorman, compus din teren și casă pentru prețul de 80.000 de euro.
Petentul a mai arătat că ulterior s-a deplasat la BNP M. și M. împreună cu V. M. R., unde i-a fost prezentat un antecontract de vânzare-cumpărare, act ce nu cuprindea mențiuni privind datele personale și care nu a fost autentificat, completarea urmând a fi făcută la momentul achitării prețului. Petentul a precizat că antecontractul a fost semnat doar de el și că ulterior a înmânat numitului V. M. R. sumele de 50.000 de euro și 15.000 euro, din prețul convenit, fără însă a preconstitui o chitanță doveditoare.
A mai susținut petentul că în toamna anului 2011, când a intenționat să achite diferența de preț, numitul V. M. R. i-a comunicat că solicită un preț mai mare, petentul apreciind că a fost înșelat de acesta cu complicitatea notarului public M. A. C., care i-a creat impresia că antecontractul este valabil, ceea ce l-a determinat să achite suma de 65.000 de euro.
Prin ordonanța din 26.10.2012, dată în dosarul nr. 487/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M. A. C. și M. F., notari publici, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal și art. 246 Cod penal întrucât faptele nu există, fiind totodată dispusă disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, pentru continuarea cercetărilor față de numitul V. M. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, respectiv față de numitul R. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 192, 193, 208, 217, 220 Cod penal.
În considerentele ordonanței se arată că actul prezentat de persoana vătămată R. L., intitulat antecontract de vânzare cumpărare, constituie un model de act juridic, care nu produce efecte legale întrucât nu cuprinde toate elementele necesare unui act notarial în vederea autentificării lui, astfel încât în temeiul acestuia nu s-au născut obligații.
De altfel, s-a reținut că înscrisul prezentat de persoana vătămată nu purta decât semnătura acestei părți. Or, în raport de art. 65 al. 1 din L. 36/1995 toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat se semnează în fața notarului public de către părți.
S-a mai reținut că nu există date în privința neîndeplinirii unui act sau a îndeplinirii defectuoase a unui act în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către notarii publici menționați.
Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere, aceasta fiind înregistrată la data de 22.11.2012, reiterând în esență plângerea inițială.
Prin rezoluția nr. 3935/II-2/2012 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea, arătându-se că soluția este temeinică și legală.
Curtea apreciază de asemenea ca temeinică și legală ordonanța atacată, pentru următoarele considerente:
În primul rând se constată că din actele dosarului nu reiese existența niciunei implicări a notarului public M. F. în fapta ce a făcut obiectul sesizării, însuși petentul nefăcând nicio mențiune cu privire la această persoană, plângerea fiind în mod vădit nefondată în privința sa.
În ceea ce privește pe notarul public M. A. C., se observă că pretinsa faptă imputată acestuia constă în aceea că ar fi înmânat numiților V. M. R. și R. L. un înscris intitulat „antecontract de vânzare-cumpărare”, înscris ce nu cuprinde nici un fel de date privind persoana promitentului cumpărător, înscris ce nu a fost autentificat și nici nu ar fi putut fi autentificat în această formă, înscris ce în mod evident nu are aptitudinea de a produce efecte juridice. Astfel, declarația dată de notar în sensul că înscrisul a fost redactat la cererea numitului V. care intenționa să încheie o tranzacție, fiind în fapt doar un proiect, este nu doar plauzibilă, ci chiar unica explicație pentru care înscrisul a și rămas în forma amintită.
Este dincolo de orice îndoială faptul că prezentarea unui astfel de înscris nu are aptitudinea de a induce în eroare vreo persoană cu privire la aptitudinea acestuia de a naște drepturi și obligații, cu atât mai mult cu cât acesta nu poartă nici măcar semnăturile părților implicate. Faptul că înscrisul prezentat de petent poartă semnătură sa nu are nicio relevanță, având în vedere că acesta ar fi putut oricând executa propria semnătură pe înscris.
Prin urmare, constatând că simpla înmânare a unui înscris care în mod evident nu are nici o valoare juridică, nu constituie o acțiune ce ar avea aptitudinea de a induce în eroare o persoană cu privire la încheierea unui contract, Curtea apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal întrucât fapta nu există este întemeiată.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal se constată de asemenea că fapta nu există, neexistând indicii în sensul că notarii publici în cauză nu ar fi îndeplinit sau ar fi îndeplinit în mod defectuos un act în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nefiindu-le solicitat, de altfel, întocmirea niciunui asemenea act.
Față de aceste considerente, urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul R. L., a menține ordonanța dispusă la data de 26 octombrie 2012 în dosarul 487/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București față de intimații M. A. C. și M. F., iar în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a obliga petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 2781 al. 8 lit. a Cod procedură penală respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul R. L..
Menține ordonanța dispusă la data de 26 octombrie 2012 în dosarul 487/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București față de intimații M. A. C. și M. F..
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. V. B.
Red.B.O.
Dact.EA-2ex/12.03.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 117/2012. Curtea... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 337/2013.... → |
|---|
