Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 82/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 82/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 82/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALA NR. 82
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 februarie 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petent–persoană vătămată Y. M. împotriva Rezoluției din data de 10.10.2012 dată în Dosarul nr. 302/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din data de 16.11.2012, dată de Procurorul General Adjunct din cadrul aceleiași unități de parchet în Lucrarea nr. 3647/II/2/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns petentul – persoană vătămată, personal, asistat juridic de apărător ales N. G., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind intimatul – făptuitor T. F..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in fond.
Apărătorul ales al petentului – persoană vătămată arată că a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, în temeiul disp. art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, întrucât, în aprecierea petentului, intimata – făptuitor T. F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria G., a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, faptă prev. de art. 146 Cod penal.
Prin toate demersurile pe care le-a efectuat petentul din cauză, respectiv plângeri formulate împotriva Ordonanței, cât și a Rezoluției, se constată că, în cauză, nu poate fi reținută în sarcina intimatei – făptuitor comiterea acestei infracțiuni.
În raport de plângerea formulată de către petent, solicită instanței să constate următoarele:
La data când a fost indisponibilizat autoturismul proprietatea petentului, marca AUDI, acesta a făcut dovada faptului că a fost cumpărător de bună credință și a depus la dosar actele din care rezultă că a întreprins toate demersurile, înainte de a deveni proprietarul respectivului autoturism, la autoritățile statului, respectiv la Inspectoratul general al Poliției și la R.A.R. – iar autoturismul nu figura în evidențe ca fiind furat.
Așadar, solicită să se constate că petentul este cumpărător de bună credință; acesta a formulat plângere la parchet, spre a-i fi lăsat în custodie, cu drept de folosință, autoturismul, însă cererea i-a fost respinsă de procuror, prin Ordonanță.
Este de observat că petentului i-a fost îngrădit dreptul de a folosi autoturismul, deși a făcut dovada faptului că este cumpărător de bună credință; în consecință, apreciază că intimatul – făptuitor din prezenta cauză a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă prev. de art. 246 Cod penal.
De asemenea, apreciază că intimata – făptuitor în cauză, în calitate de procuror, a acționat cu bună știință și rea credință prin respingerea cererii petentului, de lăsare în custodia sa a autoturismului marca AUDI; depune la dosar legislație privind autoturismele furate, legislație de care procurorul nu a ținut seama.
În consecință, solicită admiterea plângerii și, în consecință, să se trimită cauza, spre rejudecare, la parchet în vederea începerii urmăririi penale.
Petentul - persoană vătămată arată că a cumpărat autoturismul dintr-un târg de mașini autorizat și,înainte de a plăti prețul, a întreprins toate demersurile pentru a verifica dacă respectivul autoturism este furat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că autoturismul respectiv reprezintă obiectul material al unei infracțiuni de furt; în atare condiții, pe fond, Ordonanța emisă de către intimată este corectă.
Pe de altă parte, în condițiile în care nu există nici cel mai mic indiciu că intimata ar fi acționat cu neglijență sau cu intenție în vederea prejudicierii intereselor legale ale petentului, împotriva acestei Ordonanțe nu se pot face decât uz de căile legale de atac. Nu pe calea unei plângeri penale se poate ajunge la reformarea Ordonanței care, în esență, îl nemulțumește pe petent.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea plângerii, ca nefondată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin cererea înregistrată la 29._ pe rolul acestei Curți, petentul Y. M. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 302/P/2012 din data de 10.10.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de neîncepere a urmăriri penale față de procuror T. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 din Codul penal și împotriva rezoluției nr. 3647/II/2/2012 din data de 16.11.2012 a Procurorului General Adjunct din cadrul aceleiași parchet prin care s-a respins plângerea împotriva primei rezoluții.
Motivându-și plângerea, petentul a arătat că intimata, în calitate de procuror, și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu prin refuzul ed a-i restitui autoturismul pe care l-a achiziționat, fiind cumpărător de bună-credință.
Verificând plângerea formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și conform prevederilor art.2781 alin.7 din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
La data de 23.02.2012, numitul Y. M. a sesizat P. de pe lângă Curtea de Apel București cu o plângere prin care solicita efectuarea de cercetări față de procuror T. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 din Codul penal.
Din cercetările efectuate a rezultat că la data de 18.05.2011 organele de poliție din cadrul PTF G. au oprit pentru control autoturismul marca Audi Q7, având . șasiu WAUZZZ4L57DO95712 și număr de înmatriculare_, ce era condus de către numitul Y. M.. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că autovehiculul figurează ca fiind furat din Italia din data de 02.06.2009, existând o alertă SCHENGEN S.I.N.S. pe art. 100 CAAS, bunul fiind căutat pentru confiscare.
Fiind continuate demersurile prin intermediul Biroului Sirene, în vederea clarificării situației juridice a autoturismului în cauză, la data de 18.05.2011 a fost comunicat numele proprietarului, respectiv compania de leasing GE Capital Servizi Finanziari SPA, care, prin intermediul S.C. Midexpedition B. S.R.L., a contactat S.P.F, G. pentru recuperarea autoturismului marca Audi Q7 cu . șasiu WAUZZZ4L57DO95712.
După ce autovehiculul menționat anterior a fost ridicat de către organele de poliție, numitul Y. M. a formulat o cerere prin care a solicitat Iăsarea în custodie a bunului cu drept de folosință.
Prin ordonanța nr. 2367/P/2011 din data de 10.06.2011 procurorul T. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. a respins cererea formulată de petentul Y. M., la adoptarea acestei soluții fiind avute în vedere documentele depuse de proprietarul de drept al autovehiculului, respectiv firma GE Capital Servizi Finanziari SPA.
Împotriva ordonanței menționate mai sus, numitul Y. M., prin avocatul său, a formulat plângere adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria G., arătând faptul că nu a fost luat în considerare faptul că a cumpărat bunul din târg, dreptul său de proprietate fiind apărat de art. 1909 și art. 1910 din Codul civil, text de lege în vigoare la data formulării cererii sale și care a fost preluat apoi de art. 937 din Noul Cod Civil. A mai arătat faptul că buna sa credință este dovedită de faptul că a cumpărat bunul din târg, precizând totodată nu avea cunoștință despre faptul că autoturismul era furat, deoarece la
identificarea R.A.R, acesta nu figura ca fiind sustras.
Ulterior, la data de 03.08.2011, prin ordonanța nr. 333/_, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. a dispus respingerea plângerii formulate de petentul Y. M. împotriva ordonanței nr. 2367/P/2011 din 10.06.2011 ca netemeinică.
După parcurgerea căilor de atac legale, numitul Y. M., fiind nemulțumit de faptul că cererea sa de lăsare în custodie a autoturismului marca Audi Q 7 a fost respinsă, a formulat plângere penală împotriva procurorului T. F. considerând că dreptul său de proprietate a fost îngrădit, drepturile sale fiind vătămate cu bună știință de către procurorul de caz.
Cercetarea nu a evidențiat că intimata ar fi acționat cu neglijență sau cu intenție în vederea prejudicierii intereselor legale ale petentului, soluționând în realitate o cerere a petentului prin care a solicitat lăsarea în custodie a bunului cu drept de folosință, activitate care intră în competența sa.
De altfel, motivele invocate de petent vizează legalitatea și temeinicia soluției adoptate de magistrat.
Solicitarea, prin intermediul unei plângeri penale, de a se cerceta modul în care procurorul a evaluat mijloacele de probă, încalcă principiul independenței justiției.
Așa fiind, față de cele e preced, Curtea, în baza art. 2781 alin.8 lit. a din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea de față.
Va menține rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală, respinge plângerea formulată de petentul Y. M., ca nefondată.
Menține rezoluțiile atacate.
Obligă pe petent la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică din 28.02.2013
PREȘEDINTE
A. N.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.M.M.S././20.03.2010
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1/2012.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 61/2013. Curtea de... → |
|---|
