Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 442/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 442/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 442 / CO
Ședința nepublică din data de 26.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: L. N.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatoarea-condamnată I. I. E. împotriva sentinței penale nr. 1378/F din data de 07.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința nepublică a răspuns contestatoarea-condamnată, personal, în stare de libertate și asistată de apărătorul ales, avocat L. F., care depune, în ședință, împuternicirea avocațială nr._/26.06.2014 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că au fost transmise, prin fax, motivele de contestație.
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 535 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatoarei-condamnate, având cuvântul, solicită admiterea contestației, precum și observarea erorii materiale strecurate în sentința penală contestată, respectiv faptul că a fost menționată participarea la judecată a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în loc de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Precizează că au fost contestate, împreună cu sentința penală, și încheierile de ședință de la fiecare termen de judecată din fața instanței de fond. De asemenea, solicită a se avea în vedere că instanța de fond a amânat judecarea cauzei două termene consecutive, în vederea efectuării unei adrese către Institutul Național de S., pentru actualizarea sumei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, precum și faptul că, din certificatul fiscal eliberat pentru condamnată rezultă că aceasta nu are nicio datorie către stat.
Cu privire la neîndeplinirea de către condamnată a obligației de achitare a sumelor reprezentând despăgubirile civile acordate de instanța care a soluționat fondul cauzei, precizează că acestea nu au fost achitate din cauza imposibilității financiare a acesteia, iar în subsidiar, arată că nu au fost efectuate demersuri de către părțile civile pentru recuperarea acestor sume. Consideră că instanța de fond a administrat probe care nu sunt utile cauzei și arată că a solicitat judecarea pe fond a cauzei, renunțând la administrarea unor probe.
Menționează că la dosar există o adresă din care rezultă că persoana condamnată este asistată social, beneficiind în prezent de șomaj, și că nu ar putea beneficia de această indemnizație dacă ar avea alte venituri. Apreciază ca fiind inutile demersurile instanței de fond care a transmis mai multe adrese la Inspectoratul Teritorial de Muncă și la Oficiul Registrului Comerțului, pentru a se verifica dacă persoana condamnată beneficiază de anumite drepturi bănești, precum și dacă are acțiuni sau părți sociale la diverse societăți comerciale.
Mai arată că la dosar este depusă o copie a cărții de muncă a condamnatei, aceasta a avut un singur loc de muncă, a achitat cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa, locuiește într-un apartament proprietatea părinților săi, cumpărat de aceștia în anul 1993, așa cum rezultă din titlul de proprietate asupra apartamentului.
Ulterior, întrucât nu a mai putut să își păstreze locul de muncă, condamnata a devenit o persoană asistată social ce beneficiază de ajutor de șomaj și a fost în imposibilitate de a achita despăgubirile civile, care sunt într-un cuantum ridicat.
Apreciază că este îndeplinit termenul de reabilitare prevăzut de Noul Cod penal, precum și că este îndeplinită și ultima condiție, respectiv aceea că persoanele beneficiare ale despăgubirilor civile nu au făcut niciun demers în sensul de a recupera aceste sume de bani. Consideră că instanța de fond a înțeles în mod greșit acest ultim aspect, în sensul că a apreciat că persoana condamnată nu a dat dovadă de bună-credință.
Precizează că legiuitorul nu prevede ca renunțarea să fie expresă sau tacită și apreciază că părțile civile au renunțat la despăgubirile civile prin trecerea timpului, care a făcut să se prescrie dreptul la acțiune al acestora, aspect ce rezultă din faptul că hotărârea definitivă nu poartă mențiunea „învestită cu formulă executorie”.
Față de aceste aspecte, precizează că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 168 C.pen., ultimele două teze, și consideră că sunt întrunite ambele condiții ale reabilitării judecătorești, deși instanța de fond a apreciat că este întrunită numai condiția privind îndeplinirea termenului, iar nu și cea referitoare la achitarea despăgubirilor civile stabilite de instanța care a judecat fondul cauzei.
Cu privire la cererea de preschimbare a termenului de judecată, arată că a formulat o astfel de cerere, întrucât condamnata nu se poate angaja din cauza faptei înscrise în cazierul judiciar.
Solicită admiterea contestației și, rejudecând, admiterea pe fond a cererii de reabilitare formulată, întrucât apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru intervenirea reabilitării judecătorești.
În principal, solicită să se constate intervenită prescripția dreptului la acțiune al părților civile, iar în subsidiar, să se constate atitudinea de pasivitate, materializată în refuzul părților civile de a-și recupera sumele de bani reprezentând despăgubirile civile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, întrucât apreciază sentința penală contestată ca fiind legală și temeinică, nefiind îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 534 C.pr.pen. raportat la art. 168 C.pen.
Precizează că este îndeplinită condiția referitoare la termenul de reabilitare judecătorească, însă nu este îndeplinită condiția privind achitarea despăgubirilor civile, care nu s-a datorat pasivității părților civile.
Totodată, precizează că nu a fost făcută dovada imposibilității de plată de către condamnată.
Apărătorul ales al contestatoarei-condamnate, având cuvântul în replică, menționează că imposibilitatea de plată rezultă din actele care au fost depuse la dosar.
Contestatoarea-condamnată, având ultimul cuvânt, arată că, potrivit fotocopiei de pe cartea de muncă vizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă, a lucrat timp de șapte ani, fiind remunerată cu salariul minim pe economie, din care a achitat, lunar, suma de 100 lei, pentru cheltuielile de judecată.
Precizează că a fost disponibilizată în luna ianuarie 2014, când firma unde a lucrat a făcut reduceri de personal.
În prezent nu își găsește un loc de muncă, din cauza faptei înscrise în cazierul judiciar. Dacă avea posibilități financiare, achita întreaga sumă de la început.
Mai arată că nu este căsătorită, nu are o altă sursă de venit și mai beneficiază de șomaj până în luna septembrie.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 1378/F/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele: în baza art. 534 C.pr.pen. rap la art. 168 lit. b C.pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de reabilitare formulată de petenta I. I. E., cu privire la sentința penală nr. 48 din 20.01.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul penal nr. 1642/2004, rămasă definitivă la data de 02.02.2005; în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 48 din 20.01.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. 1642/2004, rămasă definitivă prin neapelare la data de 07.03.2005, petenta I. (fostă V.) I. E. fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 C.pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 290 C.pen. cu aplic. art. 41 și 42 C.pen. Prin aceeași sentință a fost obligată petenta la plata sumei de 2700 USD, către denunțătoarea R. P., și, în solidar cu V. R., a sumei de_ USD, către denunțătorul Gottschling I..
Tribunalul a avut în vedere că, pentru a putea fi dispusă reabilitarea petentei, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 166 alin. 1 lit. a cu aplic. art. 5 C.pen., și anume să se fi împlinit termenul de 4 ani de reabilitare judecătorească, condiție care este îndeplinită în speță, având în vedere că petenta a fost condamnată la o pedeapsa de 5 ani închisoare, a cărei executare a început la 19.05.2003, termenul de reabilitare fiind împlinit la 18.05.2012, și art. 168 C.pen. Dacă petenta și-a îndeplinit obligația de a achita cheltuielile judiciare avansate de stat, Tribunalul a constatat că în speță nu este îndeplinită o condiție esențială pentru a se dispune reabilitarea judecătorească, cea prevăzută de art. 168 lit. b C.pen., respectiv petenta nu a achitat în întregime despăgubirile civile la care a fost obligată prin sentința de condamnare, iar invocarea intervenirii prescripției extinctive a acestei obligații este incompatibilă cu rațiunea juridică a instituției reabilitării, care presupune tocmai bună-credință și achitarea de bună voie, în întregime, a cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat.
Din analiza art. 168 alin. 1 lit. b C.pen., Tribunalul a reținut două excepții de la această condiție, și anume, când a renunțat la despăgubiri sau când instanța constată că cel condamnat nu și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărârea de condamnare, text de lege care nu are în vedere și ipoteza intervenirii prescripției extinctive, iar această din urmă instituție nu echivalează cu o renunțare la despăgubiri din partea părții vătămate.
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea emiterii unor adrese în vederea verificării situației patrimoniale și financiare a petentei, respectiv emiterea unor adrese către I.T.M. București, pentru a se verifica dacă petenta a fost înregistrată cu contract individual de muncă de la data eliberării, respectiv din 29.09.2004 până în prezent, precum și veniturile lunare realizate, la Primăria de sector pentru a se verifica dacă petenta figurează cu venituri din activități independente și care este cuantumul acestor venituri din 29.09.2004 până în prezent, la Direcția taxe și impozite la primăria sectorului de domiciliu, pentru a se verifica dacă petenta figurează cu imobile pentru care achită taxe și impozite, precum și la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru a se comunica dacă petenta figurează înregistrată în calitate de asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale începând cu data de 29.09.2004 până în prezent, iar în caz afirmativ, să se depună la dosarul cauzei relații privind situația financiară ale respectivelor societăți. La termenul din 05.05.2014, apărătorul ales al petentei a solicitat expres a se judeca cererea de reabilitare doar în baza înscrisurilor de la dosar, astfel că, în raport de poziția procesuală a petentei, Tribunalul a revenit asupra măsurilor dispuse anterior în vederea soluționării cauzei.
În consecință, s-a constatat că petenta nu a dovedit că nu i-a fost cu putință să achite despăgubirile civile, o condiție esențială pentru a se dispune reabilitarea judecătorească presupunând achitarea despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe, la data de 08.05.2014, în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea sentinței, condamnata I. I. E. a declarat contestație pe care a motivat-o în scris (motivele de contestație aflate la filele 8-10 din prezentul dosar).
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 11.06.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de contestație
Contestatoarea-condamnată a precizat că, așa cum rezultă din cuprinsul cărții de muncă, a fost încadrată în muncă, obținând salarii în urma cărora abia își putea asigura subzistența, astfel că nu a avut posibilitatea de a achita despăgubirile civile la care a fost obligată prin hotărârea de condamnare. A mai precizat că a făcut dovada că nu deține în proprietate bunuri imobile ce ar fi putut fi valorificate pentru a achita despăgubirile. A mai menționat că art. 168 alin. 1 lit. b C.pen. nu distinge între renunțarea expresă și cea tacită la plata despăgubirilor, astfel, având în vedere specificul infracțiunii pentru care a fost condamnată, împrejurarea că părțile civile nu au pus în executare hotărârea de condamnare poate echivala cu o renunțare tacită la acele sume de bani stabilite cu titlu de despăgubiri. Așadar, contestatoarea-condamnată a apreciat că se află într-o imposibilitate materială de a achita despăgubirile stabilite. A mai precizat că dorește să se reabiliteze, pentru a se putea angaja.
În consecință, contestatoarea-condamnată a precizat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune reabilitarea sa judecătorească, cu excepția condiției de a fi achitat în întregime despăgubirile la care a fost obligată prin hotărârea de condamnare, însă, această situație se încadrează în ambele excepții prevăzute de art. 168 alin. 1 lit. b C.pen., în sensul că a fost într-o imposibilitate materială și obiectivă de a achita despăgubirile, iar părțile civile au renunțat tacit la aceste despăgubiri, nefăcând niciun demers în sensul recuperării acestor sume de bani de la ea.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, atât prin prima motivelor invocate de către contestatoarea-condamnată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 535 C.pr.pen., apreciază contestația ca fiind întemeiată, pentru următoareleconsiderente:
Prin sentința penală nr. 159/04.02.2004 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. 2903/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3306/16.06.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală (hotărâre aflată la filele 80-91 din dosarul nr. 1642/2004 al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, atașat prezentului dosar), petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prin sentința penală nr. 48/20.01.2005 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. 1642/2004, rămasă definitivă la data de 07.03.2005 prin neapelare (hotărâre aflată la filele 41-59 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, atașat prezentului dosar), petenta a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Din biletul de liberare nr. G.2. 6617/21.04.2006 emis de Penitenciarul cu Regim Închis Târgșor (aflat la fila 9 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, atașat prezentului dosar) și adresa nr. G2._/PTPH/26.02.2014 emisă de Penitenciarul de Femei Târgșor (aflat la fila 6 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, atașat prezentului dosar), se mai reține faptul că din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare petenta a executat perioada de la data de 19.05.2003 până la data de 21.04.2006, când a fost liberată condiționat, în baza sentinței penale nr. 990/20.04.2006 pronunțate de Judecătoria Ploiești, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 759 de zile.
Conform art. 167 alin. 1 teza I C.pen., termenul de reabilitare judecătorească prevăzut art. 166 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 5 alin. 1 C.pen. se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale.
De asemenea, potrivit art. 167 alin. 5 C.pen., în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.
Raportând aceste dispoziții legale în prezenta cauză, Curtea constată, făcând aplicarea inclusiv a principiului legii penale mai favorabile, că termenul de reabilitare judecătorească în cazul pedepsei de 5 ani închisoare la care a fost condamnată contestatoarea este de 4 ani și se calculează începând cu data de 18.05.2008 – data considerării ca executată a pedepsei principale a închisorii, fiind astfel împlinit, potrivit art. 154 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, respectiv art. 186 alin. 1 C.pen., la data de 17.05.2012.
Din actele și lucrările dosarului, se reține că persoana condamnată a formulat cererea de reabilitare la data de 30.01.2014, așa cum reiese din rezoluția judecătorului desemnat cu repartizarea aleatorie din cadrul Tribunalului București – Secția a II-a Penală, constatându-se, astfel, că termenul de reabilitare era împlinit la data formulării cererii.
Totodată, Curtea mai constată că prin cele două sentințe penale de condamnare, contestatoarea a fost obligată la plata sumei totale de 79.100 USD, către denunțătorii Gottschling I., R. P., M. N. și G. D., precum și la plata sumei totale de 2.500 Ron, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 168 C.pen., cererea de reabilitarea judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții:
-lit. a - nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166 C.pen. și
-lit. b - a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Conform art. 534 alin. 2 C.pen. – când condamnatul dovedește că nu i-a fost cu putință să achite despăgubirile civile și cheltuielile judiciare, instanța, apreciind împrejurările, poate dispune reabilitarea sau poate să acorde un termen pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate.
Raportând prevederile legale sus-menționate în prezenta cauză, din fișa de cazier judiciar nr._/20.02.2014 emisă de I.P.J. G. (aflată la fila 4 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală) se reține că de la data punerii în libertate condamnata nu a mai săvârșit altă infracțiune, fiind, așadar, îndeplinită condiția prevăzută de art. 168 lit. a C.pen.
Din înscrisurile depuse la dosar, constând în chitanțele emise de Trezoreria Sector 5 (aflate la filele 25-35 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală) și certificatul de cazier fiscal nr. 5380/06.01.2014 emis de Administrația Finanțelor Publice Sector 5 (aflat la fila 17 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală), Curtea reține că petenta a achitat suma totală de 2.520 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, împrejurare în raport de care se constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 168 lit. b C.pen.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar, constând în certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale nr._/05.05.2014 emis de Primăria Sectorului 5 – Direcția Impozite și Taxe Locale (aflat la fila 27 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 41/21.11.2005 la B.N.P. S. D., încheiat între condamnată, în calitate de vânzătoare, și părinții acesteia, în calitate de cumpărători (aflat la filele 28-29 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală) și carnetul de muncă ..M.F.E.S. nr._ (aflat la filele 12-16 din dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală), Curtea mai reține faptul că persoana condamnată nu figurează în evidențele fiscale ca având bunuri impozabile, iar după liberarea sa din penitenciar, a fost angajată, pe postul de funcționar inform. clienți, la Hotelul Carpați Turism S.A., obținând venituri între 800 și 1.300 de lei.
În același context, examinând dosarul nr. 1642/2004 al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, Curtea constată denunțătorii, față de care condamnata a fost obligată la plata sumei totale de 79.100 USD, nu au solicitat punerea în executare a sentințelor penale de condamnare, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate de către condamnată.
Prin urmare, Curtea constată că neachitarea de către condamnată a sumelor de bani datorate denunțătorilor nu s-a datorat relei sale credințe, ci unei imposibilități reale cauzate de lipsa resurselor financiare și materiale necesare, din moment ce, de la momentul liberării sale condiționate și până în prezent, rezultă că petenta a obținut venituri modeste.
Așadar, rezultă că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 168 lit. b teza a II-a C.pen., întrucât condamnata a dovedit faptul că nu a avut posibilitatea să îndeplinească obligațiile civile la plata cărora a fost obligată către denunțători.
În același timp, Curtea constată că, prin pasivitatea lor, concretizată în lipsa solicitării punerii în executare a celor două sentințe penale de condamnare, se poate, presupune, în mod rezonabil, faptul că denunțătorii au renunțat, cel puțin tacit, la despăgubiri. Astfel, Curtea reține că renunțarea tacită la despăgubiri reprezintă o modalitate de apreciere a instanței cu privire la îndeplinirea de către un condamnat a uneia dintre condițiile necesare în vederea dispunerii reabilitării sale judecătorești.
În consecință, Curtea constată că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de lege pentru intervenirea reabilitării judecătorești în ceea ce o privește pe condamnată.
În acest sens, se reține că prima instanță a apreciat în mod injust asupra faptului că petenta nu a achitat în întregime despăgubirile civile la care a fost obligată prin sentința de condamnare, iar invocarea intervenirii prescripției extinctive a acestei obligații civile este incompatibilă cu rațiunea juridică a instituției reabilitării, care presupune tocmai bună-credință și achitarea de bună voie în întregime a cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat.
Așadar, contrar opiniei primei instanțe, Curtea apreciază, pentru motivele anterior prezentate, că neachitarea despăgubirilor civile de către condamnată nu s-a datorat relei sale credințe, ci unei imposibilități obiective insurmontabile, având în vedere că, pe de o parte, condamnata a dovedit împrejurarea că nu a dispus și nu dispune nici în prezent de resursele financiare și materiale necesare achitării despăgubirilor civile, iar pe de altă parte, din pasivitatea denunțătorilor se poate deduce, în mod rezonabil, faptul că aceștia au renunțat, cel puțin tacit, la solicitarea despăgubirilor civile de la condamnată.
În aceste condiții, Curtea constată că în cauză este incident art. 168 lit. b teza a II-a C.pen., fiind dovedite ambele situații de excepție prevăzute de acest text de lege, privind posibilitatea dispunerii reabilitării judecătorești în situația în care condamnata nu și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin cele două hotărâri de condamnare.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că soluția pronunțată de către Tribunal este netemeinică, întrucât s-a bazat pe aprecieri extrinseci actelor și lucrărilor dosarului, precum și probatoriului administrat în cauză.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, potrivit temeiurilor de fapt și de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 535 C.pr.pen., va admite contestația formulată de contestatoarea-condamnată I. I. E. împotriva sentinței penale nr. 1378/F/07.05.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
Va desființa, în totalitate, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
Va admite cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnată.
În temeiul art. 527 C.pr.pen., art. 530 alin. 2 C.pr.pen., art. 533 alin. 1 C.pr.pen. și art. 534 alin. 1 teza I C.pr.pen. rap. la art. 166 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., art. 167 alin. 5 C.pen. și art. 168 lit. a și lit. b teza a II-a C.pen., va dispune reabilitarea judecătorească a condamnatei I. I. E. cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 159/04.02.2004, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. 2903/2003 și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3306/16.06.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, și la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 48/20.01.2005, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. 1642/2004 și rămasă definitivă la data de 07.03.2005 prin neapelare.
În baza art. 537 C.pr.pen., va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni privind reabilitarea judecătorească a condamnatei, pe sentința penală nr. 159/04.02.2004 și pe sentința penală nr. 48/20.01.2005.
Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță și în calea de atac a contestației vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 535 C.pr.pen., admite contestația formulată de contestatoarea-condamnată I. I. E. împotriva sentinței penale nr. 1378/F/07.05.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
Desființează, în totalitate, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
Admite cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnata I. I. E..
În temeiul art. 527 C.pr.pen., art. 530 alin. 2 C.pr.pen., art. 533 alin. 1 C.pr.pen. și art. 534 alin. 1 teza I C.pr.pen. rap. la art. 166 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., art. 167 alin. 5 C.pen. și art. 168 lit. a și lit. b teza a II-a C.pen., dispune reabilitarea judecătorească a condamnatei I. I. E. cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 159/04.02.2004, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. 2903/2003 și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3306/16.06.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, și la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 48/20.01.2005, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr. 1642/2004 și rămasă definitivă la data de 07.03.2005 prin neapelare.
În baza art. 537 C.pr.pen., dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni privind reabilitarea judecătorească a condamnatei I. I. E., pe sentința penală nr. 159/04.02.2004 și pe sentința penală nr. 48/20.01.2005.
Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță și în calea de atac a contestației rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.06.2014.
Președinte, Grefier,
C. B. L. N.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. L.N.
27.06.2014 / 2 ex.
Tribunalul București – Secția I Penală
Dosar nr._
Judecător fond: C. B.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 830/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 728/2014. Curtea de... → |
|---|
