Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 57/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 57/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2012 în dosarul nr. 57/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALA NR. 57
Ședința din Camera de Consiliu din data de 14.02.2012
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Grefier:A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București – reprezentat de procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 22/2005 din data de 26.05.2005, pronunțată de Audiencia Nacional – Secția a III –a Penală din Madrid, Judecătoria de Instrucție nr. 4, rămasă definitivă la data de 06.07.2006, ca urmare a cererii înaintate de către autoritățile judiciare spaniole, de transferare a condamnatului D. M. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.
Cauza este soluționată în lipsa condamnatului persoană transferabilă D. M., încarcerat în Penitenciarul Zuera (Zaragoza) – Regatul Spaniei.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu (conform dispozițiilor art.151 raportat la art.139 alin.4 din Legea nr.302/2004, cu modificările și completările ulterioare), a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a condamnatului persoană transferabilă D. M. – avocat R. G. – în baza delegației nr._ din data de 27.02.2012, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare a condamnatului persoană transferabilă D. M. este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea apreciază că declarația condamnatului persoană transferabilă D. M., prin care își exprimă consimțământul la transfer, aflată la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, face dovada legalei îndepliniri a procedurii de citare cu acesta la termenul de astăzi.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, fiind întrunite toate condițiile legale, inclusiv consimțământul persoanei condamnate, solicită admiterea sesizării formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, să se dispună recunoașterea sentinței 22/2005 din data de 26.05.2005, pronunțată de Audiencia Nacional – Secția a III –a Penală din Madrid, Judecătoria de Instrucție nr. 4, rămasă definitivă la data de 06.07.2006, să se dispună transferarea persoanei condamnate într-un penitenciarul din România, în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani și 10 luni închisoare, cu deducerea perioadei arestului preventiv și a pedepsei, care a fost deja executată, respectiv reținerea din 17.12.2003 și de la 20.12.2003 la zi.
Apărătorul din oficiu al condamnatului persoană transferabilă D. M., examinând materialul probator al cauzei se constată că, într-adevăr, toate condițiile cerute de lege sunt îndeplinite; astfel, prin sentința penală nr.22/2005, pronunțată de Audiencia Nacional – Secția a III –a Penală din Madrid, Judecătoria de Instrucție nr. 4, numitul D. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani și 22 luni închisoare, pentru săvârșirea, în concurs ideal, a infracțiunilor de falsificare de monedă, înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale.
Este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b din Convenția Europeană și art. 143 lit. b din Legea nr. 302/2004; persoana solicitată a fost reținută la data de 17.02. 2002 și arestată la data de 20.12.2003 până la data de 20.08.2006, iar durata condamnării se împlinește la data de 07.10.2013.
În consecință, apreciază că este îndeplinită și condiția prev. de art. 3 lit. c din Convenția europeană și art. 143 din Legea nr. 302/2004, faptele reținute în sarcina condamnatului au corespondent în legislația penală română, este îndeplinită condiția dublei incriminări; conform cererii din data de 28.10.2011, numitul D. M. a consimțit la transfer, într-un penitenciar din România. Fiind astfel îndeplinite toate condițiile cerute de lege solicită admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Rezoluția nr. 3078/II-5/2011 din data de 19 ianuarie 2012, P. de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art.162 alin.4 și art.163 din Legea nr.302/2004 republicată, în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale nr. 22 / 2005 din data de 26 mai 2005 pronunțată de Audiencia Nacional – Secția III-a Penală din Madrid, Judecătoria de Instrucție nr. 4, rămasă definitivă la data de 6 iulie 2006, ca urmare a cererii înaintate de către autoritățile judiciare din Regatul Spaniei, de transferare a condamnatului D. M. (cetățean român, fiul lui M. și L., născut la data de 16 mai 1985, în municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș, cu domiciliul în Sighetu Marmației, .. 6, județ Maramureș, cod numeric personal_), într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani și 22 luni închisoare, astfel cum a fost stabilită în statul solicitant.
Analizând sesizarea, pe baza documentelor și a informațiilor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate (adoptată la Strasbourg în anul 1983 și ratificată de România prin Legea nr.76/1996), Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 22 / 2005 din data de 26 mai 2005 pronunțată de Audiencia Nacional – Secția III-a Penală din Madrid, Judecătoria de Instrucție nr. 4, s-a dispus condamnarea inculpatului D. M. la pedeapsa de 8 de ani și 22 luni închisoare pentru săvârșirea, în concurs ideal a infracțiunilor de falsificare de monede, înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale, prev. de art.- 386, art., 387, art. 390, art. 392, art. 248 din Codul penal spaniol.
Această sentință a rămasă definitivă la data de 6 iulie 2006.
Potrivit informațiilor comunicate de către autoritățile judiciare spaniole, persoana transferabilă a fost reținută la data de 17 decembrie 2003 și, ulterior arestată preventiv, de la data de 20 12 2003 la data de 2 august 2006, iar durata condamnării urmează a se împlini la data de 7 octombrie 2013.
În raport cu faptele reținute în hotărârea definitivă de condamnare, Curtea constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art.143 lit. e din Legea nr.302/2004 republicată, precum și de art.3 pct.1 lit. e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Astfel, faptele respective au corespondent în legea penală română, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 din Legea 365/2002 privind comerțul electronic, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 12 ani, înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 ani la 15 ani, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani închisoare, toate aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal.
Felul și durata pedepselor principale, astfel cum au fost stabilite spre executare prin hotărârea definitivă de condamnare a instanței spaniole, sunt compatibile cu legea penală română, conform normelor de incriminare anterior menționate, precum și celorlalte dispoziții incidente (art.53 pct.1 lit.b Cod penal).
Prin declarația din data de 28 octombrie 2011, condamnatul și-a exprimat consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii, precizând că îi sunt cunoscute consecințele juridice care decurg din acest consimțământ.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea concluzionează că, în privința condamnatului, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în art.143 din Legea nr.302/2004 republicată.
Astfel, hotărârea străină de condamnare este definitivă și executorie, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii cererii de transferare mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei închisorii și a consimțit în mod liber la realizarea transferării, iar faptele care au atras condamnarea sa de către instanța spaniolă constituie infracțiuni și potrivit legii penale a statului român.
În consecință, Curtea, în temeiul art.162 raportat la art.158 din Legea nr.302/2004 republicată, va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, va recunoaște hotărârea de condamnare anterior menționată și va dispune transferarea condamnatului D. M., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani și 22 luni închisoare, respectând felul și durata acesteia (astfel cum a fost stabilită către instanța din statul de condamnare).
În temeiul art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsa închisorii, reținerea din data de 17.XII.2003 și perioada deja executată în detenție de către condamnat, începând cu data de 20.XII.2003 și până la zi.
În temeiul art.162 alin.6 din Legea nr.302/2004 republicată, va dispune emiterea unui mandat de executare cu privire la pedeapsa respectivă, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acestei cauze vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a condamnatului, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște sentința penală nr. 22/2005 din data de 26.V.2005 pronunțată de Audiencia Nacional - Secția a III-a Penală din Madrid, Judecătoria de Instrucție nr.4.
Dispune transferarea persoanei condamnate D. M. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani și 22 luni închisoare.
Deduce din pedeapsă reținerea de la 17.XII.2003 și arestarea preventivă de la 20.XII.2003 la 14.II.2012.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei.
Onorariul avocatului din oficiu de 320 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE,
A. N.
GREFIER,
A. P.
Red.jud. A.N.
Tnred. 2 ex.I.P
21.02.2012.
| ← Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 269/2012.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 758/2013.... → |
|---|
