Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 758/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 758/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 758/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.758
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: R. A. A.
JUDECATOR: B. L.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.58 din data de 6.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat P. G., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G. B., în baza delegației nr._ din data de 29.03.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care intimatul-inculpat P. G. precizează că își menține declarațiile date și nu mai dorește să dea o declarație în fața Curții.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B.. Critică soluția instanței sub aspectul greșitei achitări a inculpatului. Consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit criteriile prevăzute de art.18 Cp.
Totodată, critică soluția instanței de fond și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art.192 alin.1 lit.d Cpp, care ar fi impus ca în situația achitării inculpatului în temeiul dispozițiilor art.10 lit.b ind.1 Cpp să oblige inculpatul la suportarea cheltuielilor avansate de stat.
Pe aspectul achitării inculpatului, apreciază că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât nu a respectat criteriile de evaluare prevăzute de art.18 Cp referitoare la lipsa pericolului social concret pentru inexistența infracțiunii. Arată că, deși suntem în prezența unei infracțiuni de pericol nu se poate susține că aceasta este lipsită în mod vădit de importanță, însuși legiuitorul aplicând pentru această infracțiune pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare. De asemenea, este relevantă și atitudinea inculpatului, manifestând dispreț față de legea penală, înțelegând ca la numai două zile după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru o infracțiune tot la regimul circulației rutiere, să se urce dinou la volan și să comită această nouă infracțiune.
În acest context, apreciază că achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 este neîntemeiată. Solicită pentru săvârșirea acestei infracțiuni condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea și a se face aplicarea dispozițiilor art.83 Cp, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat P. G. solicită respingerea recursului Parchetului și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii recurate. Apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt așa cum a fost descrisă în materialul probator și a apreciat în mod corect gradul de pericol social al faptei.
Intimatul-inculpat P. G., personal, având cuvântul, arată că recunoaște și regretă fapta. Mai arată că este singurul întreținător de familie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.58 din data de 6.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în temeiul art. 334 c.p.p., a fost admisă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P. G. din infracțiunea prevăzută de art. 86 alin 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art.37 alin. 1, lit. a) c.p.
În temeiul art. 11 pct 2 lit a) rap la art 10 alin 1 lit b¹ c.p.p., cu aplicarea art. 18¹ alin 3 c.p., art 90 c.p. și art 91 c.p., s-a dispus achitarea inculpatului P. G., [fiul natural al A., născut la data de 16.12.1967 în București, sector 8, domiciliat în București, ..1, ., sector 1, CNP_] pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, faptă prevăzută de art. 86 alin 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) c.p. și s-a dispus aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ – amendă în cuantum de 1.000 lei.
În temeiul art. 192 al. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus ca soluția să fie comunică D.G.P.M.B. – Brigada Rutieră.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului - examinând ansamblul materialului probator administrat la urmărirea penală, astfel cum inculpatul și l-a însușit - a reținut că la data de 24 decembrie 2011, ora 11,20, organele de poliție din cadrul I.P.J. I.-Serviciul Rutier au oprit în trafic pentru control autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, care circula pe DNCB, pe raza comunei Chiajna, jud. I.; cu ocazia controlului efectuat s-a stabilit că acest autoturism era condus de către inculpatul P. G., despre care s-a stabilit in urma verificarilor ca are permisul de conducere retinut din data de 12.11.2010, ca urmare a comiterii infr prev de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
S-a apreciat însă, că în privinta corectei incadrari juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului, in mod eronat procurorul a retinut in dispozitivul rechizitoriului infractiunea prevazuta de art 86 al.2 din OUG nr. 195/2002, republicată, din moment ce in expozitivul acestuia a indicat ca inculpatul este cercetat pentru infractiunea prevazuta de art 86 al.2 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplic art 37 alin 1 lit a) c.p., aceasta din urma fiind incadrarea juridica corecta a faptei, astfel că a fost admisă cererea si in baza art 334 c.p.p., s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului P. G. din infractiunea prevazuta de art 86 al.2 din OUG nr. 195/2002, republicată in infractiunea prevazuta de art 86 al.2 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplic art 37 alin 1 lit a) c.p.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P. G. este prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., cu aplicarea art 37 alin 1 lit a) c.p. raportat la aceasta fapta, intrucat din actele dosarului a rezultat ca inculpatul a fost condamnat definitiv pentru fapta savarsita la data de 12.11.2010 prin sentinta penala nr.597/08.11.2011 a Judecatoriei B., definitiva prin neapelare la data de 22.11.2011, prin urmare, fapta dedusă judecății constituie cel de-al doilea termen al recidivei mari postcondamnatorii, fiind intrunite conditiile legale pentru aceasta.
De asemenea, instanta de fond a apreciat ca in cauza este intrunita si cea de-a doua trasatura a infractiunii, anume vinovatia inculpatului, sub forma intentiei indirecte.
Însa, in raport de criteriile stabilite de art. 181 alin. 2 Cp - atingerea minima adusa valorii sociale ocrotite de lege (inculpatul avand cunostinta despre normele privitoare la circulatia pe drumurile publice, intrucat a promovat anterior un examen pentru obtinerea permisului de conducere), imprejurarile de savarsire a faptei (pe soseaua de centura, in afara localitatii), persoana si conduita faptuitorului (care are o singura condamnarea, cea dispusa prin sentinta penala nr. 597/08.11.2011 a Judecatoriei B., definitiva prin neapelare la data de 22.11.2011), rezultatele minime produse (fapta fiind una de pericol si nu de rezultat), judecătorul fondului a constatat ca prin atingerea minima adusa valorilor ocrotite de lege si prin continutul concret fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
S-a mai arătat că, desi inculpatul s-a prevalat la termenul din 13.02.2013 de disp art. 320¹ c.p.p. instanța de fond a considerat că prevederile art 320¹ alin 7 c.p.p. trebuiesc a fi coroborate cu prevederile art 345 alin 2 c.p.p., neputandu-se pronunta solutia condamnarii, in lipsa intrunirii conditiilor cerute de acest din urma text legal.
De asemenea, nu ar avea niciun sens aplicarea prevederilor art 320¹ alin 8 c.p.p. atat timp cat din actele si lucrarile dosarului instanta este pe deplin lamurita in ceea ce priveste pericolul social al faptei, neavand sens astfel administrarea altor probe in vederea dovedirii acestui aspect.
Astfel, avand in vedere atingerea minima adusa normelor legale aratate mai sus, s-a apreciat ca nu se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsa ca sanctiune de drept penal, iar având în vedere că probele deja existente la dosarul cauzei sunt suficiente, nemaifiind necesară administrarea de noi probe, instanta de fond a dispus achitarea inculpatului, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cpp, ținând cont și de recunoașterea vinovăției acestuia.
Totodata, in situatia in care s-ar pronunta solutia condamnarii inculpatului, chiar si la pedeapsa amenzii, revocarea suspendarii executarii pedepsei dispusa prin sentinta penala nr. 597/08.11.2011 a Judecatoriei B., definitiva prin neapelare la data de 22.11.2011, ar fi obligatorie.
F. de acest aspect, avand in vedere ca din inscrisurile in circumstantiere depuse la dosar rezulta ca inculpatul este incadrat in munca si acesta are, de asemenea, o atitudine exemplara in acel loc, instanta de fond a retinut aplicarea prev art 74 alin 1 lit a) c.p. si art 76 alin 1 lit e) c.p., astfel ca s-a apreciat ca la momentul analizat nu se impune ca inculpatul sa execute efectiv o pedeapsa cu inchisoarea pentru savarsirea faptei prev de art 86 alin 2 din OUG 195/2002 rep, in modalitatile concrete aratate mai sus, cumulata cu pedeapsa inchisorii de 8 luni dispusa prin sentinta penala nr.597/08.11.2011 a Judecatoriei B., definitiva prin neapelare la data de 22.11.2011.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului P. G..
Curtea – examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 Cod procedură penală - constată că recursul promovat de P. de pe lângă Judecătoria B. este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința penală nr.597/8.XI.2011 a Judecătoriei B., inculpatul P. G., în baza art. 87 al. 1 din O.U.G. nr195/2002 rep. cu aplic art. 3201 C.proc.pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni conform art. 81-82 C.pen.
Prin aceeași sentință, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării, subliniindu-se că există elemente necesare prin care se configurează convingerea sa că inculpatul înțelege consecințele faptei sale și se poate îndrepta și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării (filele 12-13 dosar fond).
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că din fișa de cazier auto, (fila 13 d.u.p.), rezultă că inculpatul, anterior, a mai avut abateri la regimul circulației rutier, Curtea constată că argumentele reținute de instanța de fond, în justificarea soluției de achitare a acestui inculpat sunt total lipsite de temei.
Astfel, pentru a motiva soluția ce-l absolvă pe inculpatul P. G. de răspundere penală, judecătorul fondului, în mod neîntemeiat, a reținut că, în raport de criteriile stabilite de art. 181 al.2 C.pen. - atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de lege (inculpatul având cunoștință despre normele privitoare la circulația pe drumurile publice, întrucât a promovat anterior un examen pentru obținerea permisului de conducere), împrejurările de săvârșire a faptei (pe Șoseaua de Centură, în afară localității), persoana și conduita făptuitorului (care are o singură condamnare, cea dispusă prin sentința penală nr. 597/08.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 22.11.2011), rezultatele minime produse (fapta fiind una de pericol și nu de rezultat), instanța constată că prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege și prin conținutul concret fiind lipsită în mod vădit de importantă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Continuând în aceeași notă, judecătorul a greșit și atunci când a făcut următoarele aprecieri:
„Deși inculpatul s-a prevalat la termenul din 13.02.2013 de dispozițiile art.3201 C.proc.pen., instanța consideră că prevederile articolului 320 al. 7 C.proc.pen. trebuie a fi coroborate cu prevederile articolului 345 al.2 C.proc.pen., neputându-se pronunța soluția condamnării în lipsa întrunirii condițiilor cerute de acest din urmă text legal.
De asemenea, nu ar avea niciun sens aplicarea prevederilor art. 3201 al.8 C.proc.pen. atâta timp cât din actele și lucrările dosarului, instanța este pe deplin lămurită în ceea ce privește pericolul social al faptei, neavând sens astfel administrarea altor probe în vederea dovedirii acestui aspect; totodată, în situația în care s-ar pronunța soluția condamnării inculpatului, chiar și la pedeapsa amenzii, revocarea suspendării executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 597/08.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă la data de 22.11.2011, ar fi obligatorie.”
Acest raționament logico-juridic nu-și are corespondentul în actele și lucrările dosarului, cu consecința încălcării prevederilor legale în materie, în sensul că au fost ignorate criteriile consacrate de art.18 alin. 1 și 2 din Codul penal, după care se procedează la evaluarea gradului de pericol social concret al unei fapte penale.
Pentru a înlătura caracterul penal al unei atare fapte, pe motiv că aceasta ar fi lipsită de pericol social concret, judecătorul este obligat să verifice dacă sunt îndeplinite – cumulativ –condițiile cerute de lege.
Potrivit dispozițiilor art.181 Cod penal, fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să fie o faptă lipsită, în mod vădit, de importantă, concluzie ce rezultă din atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală și din conținutul ei concret.
Așadar, la stabilirea, în concret, a gradului de pericol social - potrivit art. 181 al. 2 din C.pen. - se ține seama de modul și mijloacele săvârșirii faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar putea produce, de persoana făptuitorului.
Infracțiunea prevăzută de art. 86 al. 2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. este sancționată de lege cu o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și, deși este o infracțiune a cărei urmare are un rezultat de pericol, nu are o gravitate redusă față de infracțiunile cu rezultat material.
Or, în speță, inculpatul a fost depistat în trafic, de către organele de poliție, conducând autoturismul deși avea dreptul de a conduce suspendat, denotă atitudinea sa superficială față de faptă și urmările ei, iar împrejurarea că era încadrat în muncă, având o conduită exemplară în acel loc, nu poate fi reținută ca motiv relevant pentru a justifica aplicarea art. 181 C.pen., în lipsa altor dovezi completatoare.
Cu toate că, în concret, administrarea probelor a permis cunoașterea realității subiective și obiective, evaluarea de către instanță a criteriilor enumerate în art. 181 C.pen. a făcut posibilă o anumită ierarhizare a lor, însă instanța de fond - în mod nejustificat – a dat eficiență numai acelor aspecte ce-l favorizează pe inculpat, ignorând total faptul că acesta din urmă a beneficiat de clemența organelor judiciare și nu a știut să aprecieze acest lucru, având predilecție spre încălcarea normelor legale ce guvernează circulația pe drumurile publice.
Motivele potrivit cu care inculpatului P. G. îi erau cunoscute aceste reguli, întrucât a promovat un examen pentru obținerea unui permis de conducere, că a condus pe Șoseaua de Centură, din afara localității, că fapta este de pericol și nu de rezultat și că are o singură condamnare, deși se referă la circumstanțele cauzei și persoana inculpatului, nu sunt de natură a aprecia că acesta prin fapta sa a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege și în conținutul ei concret, respectiv că fapta este în mod vădit lipsită de importantă pentru a conduce la aplicarea art. 181 din Codul penal.
Aceste motive, cărora judecătorul fondului le-a dat o eficiență sporită, însă trebuie opuse celor care-l înfățișează pe inculpatul P. G. ca pe o persoană ce nu a înțeles că, în sfârșit, trebuie să respecte legile ce guvernează circulația pe drumurile publice și nu să se abată în mod repetat și în ciuda unor sancțiuni anterioare, chiar o condamnare a cărei executare fusese suspendată (și ale cărei condiții, de asemenea, le-a încălcat).
Așa fiind, Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 58 din 06 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va casa – în parte - și în fond rejudecând:
În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul P. G. la o pedeapsă cu închisoarea – într-un cuantum și modalitate de executare – care să respecte criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, dar și pe cele prev. de art.52 Cod penal.
Potrivit art.83 Cod penal, Curtea va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 597 din 08 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria B. definitivă prin nerecurare și va cumul această pedeapsă cu pedeapsa ce se va aplica în speță, urmând ca inculpatul P. G. să execute pedeapsa cea mai grea.
Va face aplicarea art. 71 Cod penal și va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpat la plata sumei de 300 lei, ce reprezintă cheltuieli judiciare efectuate de stat, cu judecarea cauzei la fond.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat de instanța de fond, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Întrucât hotărârea va fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 58 din 06 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată și în fond rejudecând:
În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul P. G. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 83 cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 597 din 08 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare, cumulează această pedeapsă cu prezenta de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul P. G. să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare
În baza art. 71 cod penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1 cod de procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în fond.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat de instanța de fond în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. R. A. A. B. L.
GREFIER,
D. T.
red.C. V.
dact.L.G.
ex.2
red.E.D.-Jud.B.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1253/2013. Curtea de... → |
|---|
