Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 162/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 162/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 162/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 162/F
Ședința din camera de consiliu de la data de 16.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – C. C. D.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. P..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul N. M. B..
Dezbaterile asupra cererii de revizuire au avut loc la termenul din 07.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cpr.pen., a stabilit termene de pronunțare pentru la 08.10.2015, 09.10.2015, 13.10.2015, 14.10.2015, 15.10.2015 și 16.10.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 31.07.2015 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea de revizuire formulată de revizuientul N. M. B. cu privire la hotărârea de condamnare a sa pronunțată în Anglia pentru fapte și împrejurări care nu au fost avute în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii, solicitând audierea unor martori și a părții vătămate cu care ulterior s-a și căsătorit.
În motivarea cererii sale, revizuentul a arătat că a fost condamnat, pe nedrept, în primă instanță de către Tribunalul Regal Mancester prin sentința din data de 26 ianuarie 2011, sentință modificată și pronunțată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra, recunoscută de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală prin sentința penală nr.380/F/6.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
Totodată, inculpatul a apreciat că nu există probe din care să reiasă că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, respectiv viol și loviri și alte violențe, acestea nefiind dovedite cu acte și martori.
La termenul din data de 09.09.2015 Curtea, în baza art. 459 Cpr.pen., a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire.
Inculpatul a arătat că cererea de revizuire este admisibilă și a solicitat declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea autorităților competente din Anglia.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat a se constata că cererea de revizuire este vădit inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 245 alin. 2 din Legea nr. 302/2004.
Examinând cererea formulată de petentul N. M. B., precum și actele dosarului, prin prisma admisibilității cererii de revizuire, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.
Potrivit art. 453 al. 1 C.pr.pen.: „Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia”
Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane care a săvârșit o faptă penală sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.
Curtea constată că deși motivele invocate de revizuent se încadrează în prevederile art. 453 al. 1 lit. e C.pr.pen. acestea nu vizează o hotărâre de condamnare sau achitare pronunțată de o instanță penală întrucât sunt contestate dispozițiile cuprinse în două hotărâri judecătorești definitive prin care Curtea de Apel București a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei (în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 4079 din 07.12.2009).
Mai mult decât atât, nici pe fond cererea formulată de revizuent nu este întemeiată întrucât cele două hotărâri contestate nu cuprind dispoziții corelative contradictorii și care să se excludă reciproc, ci vizează recunoașterea aceleiași hotărâri penale străine de condamnare și transferare a două persoane condamnate pentru săvârșirea acelorași fapte, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. Modalitatea în care fiecare instanță a ales să aplice dispozițiile legale privind conversiunea condamnării pronunțate în străinătate, în final ajungându-se ca unul dintre inculpați să execute 15 ani iar celălalt 20 ani, nu constituie temei pentru revizuirea sentințelor menționate.
Se mai reține și faptul că prin decizia nr. 23/12.10.2009 pronunțată într-un recurs în interesul legii (după rămânerea definitivă a celor două sentințe a căror revizuire se cere) s-a constatat existența unei practici neunitare la nivelul instanțelor și s-a stabilit că instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român. De asemenea, potrivit art. 154 al. 8 din Legea nr. 302/2004 rep. În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:
a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;
b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.
Conform art. 154 alin. 9) din același act normativ Pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.
Prin urmare, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulata de către revizuientul N. M. B., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei urmând a fi avansat din fondurile MJ. Va obliga revizuientul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuientul N. M. B. împotriva sentinței penale 380/F/06.09.2013 a Curții de Apel București – decizia penală nr._ .
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă revizuientul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 16.10.2015.
Președinte,
C. C. D.
Grefier,
I. D.
| ← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
