Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 394/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 394/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.394/CO
Ședința publică din data de 14 iulie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. B.
GREFIER: M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T.B., a fost reprezentat de procuror V. M..
Pe rol se află soluționarea contestației declarată de contestatorul inculpat C. C. A., împotriva încheierii de ședință din data de 30.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul C. C. A., personal, aflat în stare de reținere și asistat de către apărătorul din oficiu, avocat B. Steluța, cu delegație pentru asistență judiicară obligatorie nr._/09.07.2015 depusă la fila 7 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat C. C. A., solicită admiterea contestației formulată de contestatorul inculpat C. C. A., revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu.
Solicită să se aibă în vedere că, contestatorul inculpat C. C. A. și-a recunoscut faptele.
Apreciază că în acest moment temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai impun menținerea acesteia, fapt pentru care, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate, apreciind că în mod corect instanța fondului verificând necesitatea menținerii arestului preventiv, a apreciat că, în raport de numărul mare de acte materiale și de perioada de timp în care s-a derulat, fiind vorba de patru infracțiuni de pornografie infantilă, care s-au desfășurat pe parcursul unei perioade începând cu anul 2011, accesarea făcându-se de la diferite adrese de I.P., alăturat gradului de pericol generic al faptei, instanța a apreciat că măsura preventivă se impune a fi menținută în continuare. La acestea, se adaugă faptul că măsura preventivă a fost luată la data de 26.03.2015, deci nu s-a depășit un termen rezonabil, având în vedere că în intervalul de timp parcurs s-a efectuat urmărirea penală și a fost sesizată instanța de judecată.
Prin urmare, solicită a se aprecia că fapta prezintă un grad de pericol care impune privarea de libertate a inculpatului, iar măsura arestului la domiciliu, îi poate permite desfășurarea unor activități de genul celor incriminate, așa încât măsura arestului preventiv este o măsură proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și solicită a fi menținută prin respingerea contestației formulate.
Contestatorul inculpat C. C. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului și regretă fapta.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, a constatat următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30.06.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în temeiul art.362 alin.2 Cod procedură penală, rap.la art.208 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului C. C. A. și, în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.1287/D/P/2013 din data de 29.05.2015 P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. C. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantila prev. de art.374 alin.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.35 al.1 C.p. (faptă săvârșită în perioadele 18.09.2014 – 06.01.2015 și respectiv 21.01.2015 – 01.02.2015), art.374 al.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.5 C.p. (faptă săvârșită la data de 28.06.2011), art.374 al.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.35 al.1 C.p. și art.5 C.p. (faptă săvârșită în perioada 04.04.2013 – 10.04.2013) și de art.374 al.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.35 al.1 C.p. (faptă săvârșită în perioada 27.02.2015 – 02.03.2015), toate cu aplic. art.38 al.1 C.p. constând în aceea că în perioada 18.09.2014 – 06.01.2015 și respectiv 21.01.2015 – 01.02.2015, de la conexiunile având alocate adresele IP 86.106.85.21 și respectiv 86.106.85.48, conexiuni internet furnizate de PRONET SOLUȚII I.T. S.R.L., în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, la diferite intervale de timp, inculpatul C. C. A. a derulat fapte de pornografie infantilă prin sisteme informatice, constând în accesare fără drept, deținere în vederea expunerii și distribuirii, stocarea, distribuirea și punerea la dispoziție pe internet, în cadrul unor rețele ”peer-2-peer” (P2P) a unor fișiere cunoscute ca având în conținut materiale pornografice cu minori; la data de 28.06.2011 de la conexiunea internet instalată, având alocată în mod static adresa IP 93.113.86.67, administrată de .. și instalată la adresa din București, ., sector 4, titular abonament fiind C. C. A., inculpatul C. C. A. a derulat fapte de pornografie infantilă prin sisteme informatice, constând în accesare fără drept, deținere în vederea expunerii și distribuirii, stocarea, distribuirea și punerea la dispoziție pe internet în cadrul unor rețele ”peer-2-peer” (P2P) respectiv Gnutella a unor fișiere cunoscute ca având în conținut materiale pornografice cu minori; în perioada 04.04.2013 – 10.04.2013 de la conexiunea internet având alocat în mod dinamic adresele IP cu numerele: 188.25.229.237, 5.12.229.60, 188.25.113.179, 188.25.116.86, 188.25.113.103, 188.25.116.55 și respectiv 199.25.229.68, administrate de S.C. RCD & RDS S.A. și instalate la adresa din București, ., sector 4, nume client fiind C. C. A., în baza aceleiași rezoluții infracționale la diferite intervale de timp, inculpatul C. C. A. a derulat fapte de pornografie infantilă prin sistem informatic, constând în accesare fără drept, deținere în vederea expunerii și distribuirii, stocare, distribuire și punere la dispoziție pe internet, în cadrul unor rețele ”peer-2-peer” (P2P) a unor fișiere cunoscute ca având în conținut materiale pornografice cu minori iar în perioada 27.02.2015 – 02.03.2015 de la conexiunea internet având alocată în mod static adresa IP cu numărul 86.106.85.48., administrată de PRONET SOLUȚII I.T. S.R.L. și instalată la adresa din București, ., sector 4, titular abonament fiind C. C. A., în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, la diferite intervale de timp, inculpatul C. C. A. a derulat fapte de pornografie infantilă prin sisteme informatice, constând în accesare fără drept, deținere fără drept în vederea expunerii și distribuirii, stocarea, achiziționarea, distribuirea și punerea la dispoziție pe internet în cadrul unor rețele ”peer-2-peer” (P2P) a unor fișiere cunoscute ca având în conținut materiale pornografice cu minori.
Analizând actele si lucrările dosarului Tribunalul, a constatat următoarele:
Temeiurile avute in vedere la momentul luării măsurii arestării preventive ca si cele de la ultima verificare a legalității si temeiniciei menținerii acestei măsurii subzista, impunându-se si in continuare privarea inculpatului de libertate.
Astfel, în condițiile în care starea de normalitate este dată de cercetarea unei persoane în stare de libertate, starea de arest fiind excepția, legea procesual penală a prevăzut modalități și forme care sa pună la adăpost fiecare persoana de exercitarea in mod abuziv a reținerii si arestării, atunci când a prevăzut in mod clar in ce condiții se poate dispune, prelungi sau menține starea de arest a unei persoane, dispoziții în deplin acord cu prevederile art. 23 din Constitutia Romaniei, respectiv art. 5 paragraful 1 al Convenției Europeană pentru Drepturile Omului ,la care România este parte contractantă.
Având în vedere dispozițiile art.362 alin.2 din C.pr.pen. in referire la art. 208 alin. 4 din Cod Pr.penală, conform cărora în tot cursul judecății, instanța din oficiu verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat, Tribunalul urmează in continuare a verifica daca aceste dispoziții imperative au fost sau nu respectate.
Înainte de a proceda la analizarea condițiilor cerute de textele de lege mai sus indicate, Tribunalului constata ca au fost îndeplinite in cauza exigentele art. 362 alin. 2 din C.p.p. și art. 208 alin.1 si 2 din C.pr.pen., in sensul ca judecătorul de cameră preliminară a înaintat dosarul instanței de judecată cu 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive, iar judecata s-a făcut in prezenta inculpatului legal citat si a fost asistat de apărător ales.
Cu privire la verificarea legalității si temeiniciei luării măsurii arestării preventive a inculpatului C. C. A., Tribunalul s-a raportat in primul rând la existenta probelor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, si a reținut următoarele:
Potrivit art. 97 alin.1 C.pr.pen.:”Constituie proba orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o si la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei si care contribuie la aflarea adevărului in procesul penal”.
De asemenea, in cauza Fox, Campbell si Hartley contra Regatului Unit/30.08.1990, s-a statuat ca, caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare, constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragraf 1 lit.c din Conventie împotriva privărilor arbitrare de libertate.
Existenta unor „presupuneri rezonabile” reclama, in accepțiunea CEDO, existenta unor fapte sau informații apte sa convinga un observator obiectiv ca este posibil ca persoana in cauza sa fi savarsit infractiunea.
În hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă.
Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).
Analizând probele administrate in dosarul de urmărire penala, prin prisma existenței sau nu a probelor avute în vedere de judecătorul de drepturi si libertati la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul a apreciat ca fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 223 alin. 1 Cod proc.pen. referitoare la existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală avându-se în vedere în acest sens următoarele mijloace de probă: procese-verbale de verificări și investigații; procese-verbale de activități investigative în rețeaua ”Peer2Peer” (P2P), ”Gnutella” și medii optice conținând datele rezultate în urma investigațiilor; proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare; proces-verbal de ridicare sistem informatic; contracte furnizare servicii internet încheiate de inculpatul C. C. A. în calitate de beneficiar cu diverși furnizori de internet; proces-verbal cuprinzând materialul rezultat în urma punerii în aplicare a mandatului de supraveghere tehnică; comunicări efectuate de furnizorii de servicii internet; declarații inculpat; alte acte de urmărire penală, reținând că materialul probator administrat conferă date suficiente din care rezultă acea suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis in judecata.
De asemenea, Tribunalul a constatat faptul că a subzistat la momentul luarii masurii arestarii preventive si cerinta minimului pedepsei cerute de lege, infractiunile pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului fiind sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Cât privește condiția instituita de art 223 alin. 2 teza finala din Noul Cod de Procedura Penala, analizand circumstanțele reale existente în cauză, Tribunalul a constatat faptul că i se impută inculpatului săvârșirea unor infracțiuni de pornografie infantilă, infracțiuni cu un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere că acest gen de infracțiuni, prin amploarea lor deosebită aduc atingere unei importante valori proteguite de legea penală, respectiv respectul datorat relațiilor de conviețuire socială. S-a avut in vedere totodată și gradul de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului, pericol relevat de natura și gravitatea acestora și relațiile sociale vădit periclitate, modalitatea concretă în care au fost comise – numărul mare de acte materiale, intervalul îndelungat de timp în care s-au derulat activitățile infracționale. În aceste împrejurări faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, precum și faptul că realizează venituri licite, nu au putut justifica, cel puțin la acest moment, reținerea unui grad de pericol social redus, de natură a permite luarea unei măsuri preventive mai puțin intruzive. În consecință, s-a apreciat că faptele săvârșite justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.
De asemenea Tribunalul a opinat că circumstanțele personale învederate de către inculpat, constând în aceea că a recunoscut si regretat săvârșirea faptelor, nu prezintă relevanță juridică la acest moment procesual, al verificării legalității si temeiniciei măsurii arestării preventive, ci, în eventualitatea în care se va stabili, la finalizarea cercetării judecătorești, vinovăția sa, vor putea fi avute în vedere de instanță la momentul aplicării pedepsei, putând constitui unul dintre criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.
Reținând că în cauză exista probe suficiente din care rezulta suspiciunea rezonabilă ca inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis in judecata, ca acesta a prezentat si prezintă un pericol real pentru ordinea publica, Tribunalul a apreciat ca se impune in continuare menținerea privării de liberate sub forma arestului preventiv, si nu se pot asigura garanțiile unui proces echitabil prin alte masuri mai ușoare.
Totodată, Tribunalul a apreciat că perioada scursă de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent, nu a depășit un termen rezonabil care să justifice prin ea însăși punerea în liberate a inculpatului așa cum acesta apare din interpretarea CEDO, si nici nu a atins limita maxima prevăzuta de lege pentru menținerea arestării preventive a unei persoane in timpul judecații in prima instanță, asa cum apare reglementata in art. 239 C.p.p.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul C. C. A., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației formulată, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu, apreciind că în acest moment temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai impun menținerea acesteia.
A mai solicitat să se aibă în vedere că a recunoscut faptele imputate.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată din oficiu, Curtea apreciază nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
In cauza, așa cum a reținut si judecătorul de la instanța de fond, se constata ca exista probe din care rezulta in continuare suspiciunea rezonabila privind savarsirea de către inculpatul-contestator a infracțiunilor de care este acuzat, si anume pornografie infantila prevăzuta de art.374 alin.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.35 al.1 C.p. (faptă săvârșită în perioadele 18.09.2014 – 06.01.2015 și respectiv 21.01.2015 – 01.02.2015), art.374 al.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.5 C.p. (faptă săvârșită la data de 28.06.2011), art.374 al.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.35 al.1 C.p. și art.5 C.p. (faptă săvârșită în perioada 04.04.2013 – 10.04.2013) și de art.374 al.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.35 al.1 C.p. (faptă săvârșită în perioada 27.02.2015 – 02.03.2015), toate cu aplic. art.38 al.1 C.p., relevante sub acest aspect fiind următoarele mijloace de proba: procese-verbale de verificări și investigații; procese-verbale de activități investigative în rețeaua ”Peer2Peer” (P2P), ”Gnutella” și medii optice conținând datele rezultate în urma investigațiilor; proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare; proces-verbal de ridicare sistem informatic; contracte furnizare servicii internet încheiate de inculpatul C. C. A. în calitate de beneficiar cu diverși furnizori de internet; proces-verbal cuprinzând materialul rezultat în urma punerii în aplicare a mandatului de supraveghere tehnică; comunicări efectuate de furnizorii de servicii internet; declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor.
Curtea constata ca sunt îndeplinite și condițiile prevazute de art.223 alin.2 C.pr.pen., întrucât inculpatul este acuzat comiterea unor infractiuni pentru care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar raportat la gravitatea faptelor, a modului si a circumstantelor de comitere, a anturajului si a mediului din care inculpatul provine, privarea acestuia de libertate apare ca fiind necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Sub acest aspect instanța de control judiciar are in vedere periculozitatea deosebita a infracțiunilor de care inculpatul este acuzat, rezultata din aceea că transmiterea, deținerea, procurarea de materiale pornografice cu minori sunt de natură să pervertească simțul moral și instinctul sexual, creând tentația către viciu și desfrâu sexual, împrejurarile si modalitatea concreta de savarsire (inculpatul si-a procurat si a pus la dispoziție prin intermediul internetului, in mod repetat, un număr impresionant de materiale pornografice cu minori, pe parcursul unei perioade indelungate de timp, la diferite intervale – începând cu luna aprilie 2013 pana in februarie 2015), elemente care in mod evident au scandalizat opinia publica si au creat o stare generala de indignare, de insecuritate sociala, care nu s-a atenuat in intervalul de timp care s-a scurs de la momentul arestarii preventive, fiind necesara si in prezent izolarea inculpatului de comunitate, scopul masurilor preventive neputând fi atins prin luarea unei masuri alternative detenției.
In ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, cum sunt vârsta, lipsa antecedentelor penale, Curtea retine ca acestea sunt elemente ce urmează a fi avute in vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond, nefiind de natura sa justifice aprecierea rezonabilă că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate sub controlul organelor judiciare, atât timp cat aceasta ar fi în detrimentul asigurării bunei desfasurări a procesului penal si mai ales a ocrotirii interesului public, după cum s-a argumentat in cele de mai sus.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul C. C. A. împotriva încheierii din data de 30.06.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ 15 și, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, onroariul avocatului din oficiu, în cuantum de 130 lei, urmând a rămâne în sarcina statului și a se avansa din fondurile M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul C. C. A. împotriva încheierii din data de 30.06.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul - condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 130 lei, rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2015.
PREȘEDINTE,
I. R. B.
GREFIER,
M. C.
Red. I.R.B./08.02.2016
Tehnored. V.D./ 5 ex./17.07.2015
T.B.S1 – jud. S.G
| ← Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 1092/2015. Curtea... | Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1418/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
