Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 112/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 112/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 112/A
Ședința publică din 27.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. P. M.
JUDECĂTOR – B. F. V.
GREFIER – O. I. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă JUDECĂTORIA URZICENI împotriva sentinței penale nr. 210/21.10.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a stabilit termen de pronunțare la data de 27.01.2016, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, iar astăzi:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.210 din 21.10.2015, pronunțată de Judecătoria Urziceni, î baza art. 337, cu aplic.art.5 C. pen. și art.396 alin.10 C. pr. penală condamnă pe inculpatul I. G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de refuz prelevare de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar potrivit art. 92 C. penal stabilește termenul de supraveghere de 2 ani.
Conform art. 93, alin.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ialomița, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile.
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93, alin. 3 Cod pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul serviciilor de specialitate din cadrul Grădiniței Coșereni sau în cadrul Școlii Gimnaziale Coșereni pe o perioadă de 60 de zile.
În baza art. 404, alin.3 C.p.p. rap. la art. 85, alin.2, lit. g Cod penal, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce autovehicule, în sensul prevăzut de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În baza art. 94, alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Ialomița, competent potrivit art. 32 alin. 4 rap. la art. 32 alin. 1 lit. c din Legea nr. 252/2013.
În baza art. 94, alin.2 Cod penal, supravegherea executării obligațiilor prevăzute de art. 93, alin.2, lit. b și alin. 3 Cod penal se face de serviciul de probațiune.
În baza art. 91, alin. 4 Cod pen. și art. 404, alin.2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere impuse, neexecutării obligațiilor impuse sau de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 356/P/2014/28.05.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 337 C. pen. cu aplic art.5 C. pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că inculpatul I. Gheoprghe care la data de 21.02.2014, a condus pe drumurile publice un autovehicul în condițiile în care se afla sub influența băuturilor alcoolice, după care a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
La primul termen de judecată din data de 21.10.2015, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevalându-se de disp. art. 375 C.proc.pen. A mai solicitat, dacă va fi găsit vinovat, să prestețe o muncă neremunerată în folosul comunității.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut că la data de 21.02.2014, inculpatul a consumat băuturi alcoolice după care, în jurul orelor 23,30, a urcat la volanul autovehiculului Dacia 1310_ și a condus pe DN2 pe sensul Movilița-Coșereni. Fiind oprit de un echipaj de poliție, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest marca Drager Alcotest, rezultând valoarea de 0,62 mg/l., motiv pentru care a fost condus de agenții de poliție la Camera de Gardă a Spitalului Municipal din Urziceni, în vederea prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Ajuns la spital, însă, inculpatul a refuzat prelevarea de mostre biologice.
Situația de fapt astfel descrisă a rezultat din procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de depistare; înscrisuri medicale, fișă protocol Drager Alcotest; declarațiile inculpatului I. G. și declarațiile martorilor I. R. și Țanicoiu I..
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului I. G. care la data de 21.02.2014, a condus pe drumurile publice un autovehicul în condițiile în care se afla sub influența băuturilor alcoolice, după care a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art. 337 C. pen. cu aplic.art.5 C.pen..
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este dat de acțiunea de refuz de a i se preleva mostre biologice. Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru circulația pe drumurile publice și – de asemenea – pentru buna desfășurare a procesului penal, deoarece, prin comportamentul său, inculpatul a împiedicat organele de cercetare să stabilească alcoolemia exactă a acestuia în vederea tragerii la răspundere penală pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice. Infracțiunea în cauză fiind una de pericol, legătura de cauzalitate reiese din materialitatea faptei, nefiind necesară dovedirea suplimentară a raportului de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale, și cel puțin acceptând faptul că prin acest refuz împiedică organele de cercetare să stabilească alcoolemia corectă.
Instanța a apreciat că a conduce sub influența băuturilor alcoolice și apoi a refuza prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii corecte a alcoolemiei este o faptă care pune în primejdie vădită viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic și inclusiv viața și integritatea corporală a inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.396 alin. 10 C.proc.pen., urmând a reduce cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Instanța a mai reținut că inculpatul, înainte de săvârșirea infracțiunii, a avut o conduita bună, nefiind cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 91 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța a considerat că au fost îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 1 an închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă judecătoria Urziceni, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 15.12.2015 sub nr._ (_ ).
Motivul de apel al Parchetului a vizat greșita aplicare față de inculpatul I. G. a dispozițiilor art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal constând în interzicerea dreptului de a conduce autovehicule în sensul art.6 pct.6 din OUG nr.195/2002, măsură ce nu este prevăzută de art. 93 C.pen. și a solicitat înlăturarea acesteia.
Intimatul inculpat, prezent în fața instanței de apel, a arătat că nu dorește să dea noi declarații, precizând că și le menține pe cele date anterior în cauză.
În fața instanței de apel nu s-au formulat cereri sub aspectul probatoriului.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin. 2 C. pr. pen., constată că apelul formulat de P. este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat în mod corect că inculpatul I. G. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii constând în refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 C. pen. cu aplic.art.5 C.pen.
Astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de depistare; înscrisuri medicale, fișă protocol Drager Alcotest; declarațiile inculpatului I. G. și declarațiile martorilor I. R. și Țanicoiu I.), pe care inculpatul nu le-a contestat și a arătat că și le însușește în totalitate, se constată că s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că la data de 21.02.2014, inculpatul I. G. după ce a condus pe drumurile publice un autovehicul, a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
De altfel, acesta a recunoscut acuzația formulată împotriva sa, apelând la procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 C.proc.pen.
Singura critică adusă sentinței apelate de către Ministerul Public vizează aplicarea, de către instanța e fond, a dispozițiilor art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal constând în interzicerea dreptului inculpatului de a conduce autovehicule în sensul art.6 pct.6 din OUG nr.195/2002.
Critica este fondată, sentința apelată fiind nelegală sub acest aspect. Astfel, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 1 an, dispunând suspendarea executării acesteia sub supraveghere în condițiile art. 91 C.pen. Totodată, instanța de fond a impus inculpatului să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 C.pen., respectiv a impus inculpatului, conform art. 93 alin. 3 Cod pen., ca pe parcursul termenului de supraveghere de 2 ani să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul serviciilor de specialitate din cadrul Grădiniței Coșereni sau în cadrul Școlii Gimnaziale Coșereni pe o perioadă de 60 de zile.
Stabilirea, însă, a interdicției ca pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, inculpatul să nu conducă autovehicule, în sensul prevăzut de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, nu are temei legal, dispozițiile art. 404 alin. 3 C.proc.pen. rap. la art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal fiind aplicabile doar în cazul în care se dispune amânarea aplicării pedepsei, iar nu atunci când se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 91-93 Cod penal, cum este cazul de față.
Față de aceste considerente, Curtea - în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. - va admite apelul declarat de P., va desființa, în parte, sentința penală apelată și va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 404 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal referitoare la interdicția impusă inculpatului I. G., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, de a nu conduce autovehicule în sensul prevăzut de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni împotriva sentinței penale nr. 210/21.10.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
Desființează în parte sentința penală nr. 210/21.10.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni și rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 404 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal referitoare la interdicția impusă inculpatului I. G., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, de a nu conduce autovehicule în sensul prevăzut de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. M. F. B. V.
GREFIER,
O. I. B.
red. A.P.M./03.02.2016
dact. A.L. 2 ex.
Jud. Urziceni – jud.: O. E.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 238/2016. Curtea de... → |
|---|
