Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1418/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1418/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 1418/2015

Dosar nr._

RO M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1418/A

Ședința publică din data de 21 octombrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: L. S.

JUDECĂTOR: D. G.

GREFIER: E. V.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. I..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de către inculpații P. V. și P. G. împotriva sentinței penale nr.1084 din data de 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București - Secția penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind pronunțarea la data de 30.09.2015 și amânând pronunțarea la datele de 14.10.2015 și, respectiv, 21.10.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1084 din data de 13.05.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 4 București - Secția Penală a respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul P. V., din două infracțiuni de șantaj, prev. de art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a din vechiul Cod penal, totul cu aplic.art.5 Cod penal în două infracțiuni de hărțuire, prev. de art.208 din noul Cod penal cu aplic.art.38 alin.1 din același cod, totul cu aplic. art.5 din noul Cod penal, precum și din două infracțiuni de șantaj prev. de art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.33 lit.a din același cod, totul cu aplic. art.5 din noul Cod penal, în două infracțiuni de șantaj prev. de art.207 alin.1 Cod penal cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal și art.207 alin.1 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, ambele cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal, totul cu aplic. art.5 Cod penal și de inculpatul P. G., din infracțiunile de complicitate la șantaj, prev. de art.26 rap. la art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și șantaj, prev. art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a din vechiul Cod penal, totul cu aplic. art.5 Cod penal în infracțiunile prev. de art.48 rap. la art.208 Cod penal și respectiv art.208 Cod penal cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal, totul cu aplic. art.5 Cod penal, precum și din infracțiunile de complicitate la șantaj, prev. de art.26 rap. la art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și șantaj, prev. de art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal cu aplic. art.33 lit.a din vechiul Cod penal, totul cu aplic. art.5 Cod penal în infracțiunile de complicitate la șantaj prev. de art.48 Cod penal rap. la art.207 alin.1 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și șantaj, prev. de art.207 alin.1 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal, totul cu aplic. art.5 Cod penal.

În baza art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.5 Cod penal a fost condamnat inculpatul P. V. (fiul lui G. si E., născut la data de 06.06.1972 în Bucuresti, cu domiciliul în Bucuresti, ..4, ., sector 4, cu reședința în oraș Otopeni, sat.Odăii, ..15B, jud.Ilfov, CNP_), la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă comisă perioada august – decembrie 2013 – persoană vătămată S. G.).

În baza art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, cu aplic.art.5 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă comisă perioada august – decembrie 2013 – persoană vătămată T. M. E.).

În temeiul art.33 lit.a) din vechiul Cod penal rap. la art.34 lit.b din vechiul Cod penal, au fost contopite cele două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.71 din vechiul Cod penal cu referire la art.12 din Legea nr.187/2012, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal.

În temeiul art.86¹din vechiul Cod penal cu referire la art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² din vechiul Cod penal.

În temeiul art.86³ alin.1 din vechiul Cod penal i s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Ilfov; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art.86³ alin.3 lit.a) și d) din vechiul Cod penal, i s-au impus inculpatului următoarele obligații: a) să desfășoare în primele 24 de luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 200 de ore, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune Ilfov; b) să nu intre în legătură, direct sau indirect, cu persoanele vătămate S. G. și T. M. E. și cu membrii familiilor acestora (în sensul art. 177 din Codul penal).

I-au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art.86⁴ din vechiul Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse și a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art.399 alin.1 și 4 Cod pr.penală rap. la art.241 alin.1 lit.b) Cod pr.penală, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul P. V. prin încheierea din data de 23.12.2014 a Judecătoriei sectorului 4 București.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în prezenta cauză, începând cu data de 12.03.2014, orele 13.30.

În temeiul art.404 alin.4 lit.d) Cod pr.penală rap.la art.118 alin.1 lit.b) din vechiul Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P. V. a următoarelor bunuri: cutie din plastic culoare neagră inscripționată GPS TRAKER și cartela S. Vodafone seria_, bunuri depuse la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - Sectorul 4 Poliție și identificate conform dovezii . nr._/24.03.2014.

În baza art.26 din vechiul Cod penal rap. la art.194 alin.1 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. G. (fiul lui G. și E., născut la data de 01.10.1975 în Bucuresti, domiciliat în Bucuresti, ..4, ., ., cu reședința în oraș Otopeni, sat Odăii, ..15B, jud.Ilfov, CNP_), la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj (faptă comisă perioada august – decembrie 2013 – persoană vătămată S. G.).

În baza art.194 alin. 1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă comisă perioada august – decembrie 2013 – persoană vătămată T. M. E.).

În temeiul art.33 lit.a din vechiul Cod penal rap. la art.34 lit.b din vechiul Cod penal, au fost contopite cele două pedepse de câte 2 ani închisoare, inculpatului P. G. dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art.86¹din vechiul Cod penal cu referire la art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² din vechiul Cod penal.

În temeiul art.86³ alin.3 lit.a) și d) din vechiul Cod penal i s-au impus inculpatului următoarele obligații: a) să desfășoare în primele 24 de luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 200 de ore, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune Ilfov; b) să nu intre în legătură, direct sau indirect, cu persoanele vătămate S. G. și T. M. E. și cu membrii familiilor acestora (în sensul art.177 din Codul penal).

În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art.397 alin.1 Cod pr.penală rap. la art.20 Cod pr.penală s-a luat act că persoanele vătămate S. G. și T. M. E. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art.404 alin.4 lit.f) Cod pr.penală rap. la art. la art.162 alin.4 Cod pr.penală, s-a dispus restituirea bunurilor depuse la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. și identificate conform dovezii . nr._ din data de 21.10.2014 și procesului verbal de percheziție domiciliară din 12.03.2014 către inculpatul P. V. precum și a celor depuse la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. – Sector 4 Poliție și identificate la primele șase poziții din dovada . nr._ din data de 21.10.2014 și în procesul verbal de percheziție domiciliară din 12.03.2014 către inculpații P. V. și P. G..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, sub aspectul situației de fapt, următoarele:

Inculpatul P. V. a avut pe parcursul unei perioade de cca. 12 ani o relație de uniune consensuală cu numita M. F., ci doi având împreună un copil (născut la data de 20.06.2012). În condițiile în care inculpatul avea un comportament recalcitrant și violent față de M. F., în cele din urmă, în data de 12.08.2013, aceasta a luat decizia să părăsească domiciliul inculpatului (din oraș Otopeni, sat Odăii, ..15B, jud. Ilfov).

Astfel, martorul M. F. (împreună cu fiul său și al inculpatului P. V.), profitând că la domiciliu nu erau alte persoane din familia inculpatului, a părăsit imobilul din Otopeni și s-a deplasat cu ajutorul unui taxi în municipiul București, unde a închiriat un apartament. Despre plecarea de la domiciliul inculpatului, martorul M. F. a anunțat-o telefonic pe persoana vătămată T. M. E. (nașa fiului inculpatului), fără a-i comunica însă și locația unde s-a mutat împreună cu minorul. Totodată, aceasta i-a spus persoanei vătămate că există posibilitatea ca inculpatul P. V. să încerce să o contacteze spre a se interesa de ea și de copil.

În data de 12.08.2013, revenind la locuința sa din localitatea Otopeni, inculpatul P. V., a constat lipsa concubinei și a fiului său, fapt pentru care a luat decizia să îi caute.

Astfel, inculpatul P. V. însoțit de fratele său, respectiv inculpatul P. G., în cursul serii aceleiași zile, s-au deplasat în localitatea P. M., ., la domiciliul soacrei persoanei vătămate T. M. E., în scopul de a obține eventuale informații despre locația unde s-ar afla martorul M. F. și fiul acesteia.

Astfel, în data de 12.08.2013, în jurul orelor 18.00, în timp ce se afla la reședința sa din P. M., localitatea Pietroșani, jud. Prahova, împreună cu fiica și soacra sa, persoana vătămată T. M. E. a observat că are mai multe apeluri pierdute de la inc. P. V. și un mesaj cu conținutul ,,Nici nu știi în ce te-ai băgat.”. Ulterior, în jurul orelor 20:00-21:00, la locuința persoanei vătămate din loc. Pietroșani, jud. Prahova, au venit cei doi inculpați, inculpatul P. V. făcând scandal și acuzând-o atât pe ea, cât și pe S. G. că i-au răpit copilul și că i-au spart casa. Deși persoana vătămată T. M. E. i-a explicat acestuia că nu are nicio legătură cu plecarea concubinei sale și a copilului lor de la domiciliu, inculpatul P. V. a început să-i adreseze amenințări cu acte de violență, în sensul că dacă nu-i spune unde este concubina și copilul lui, o calcă în picioare, o distruge, atât pe ea cât și pe membrii familiei sale (referindu-se la prietenul ei, persoana vătămată S. G., fapt ce a determinat-o să sune la 112). În acest context, inculpatul P. G. a intervenit, pe un ton normal, în discuție, reproșându-i persoanei vătămate doar că „nu trebuia să se bage” .

Martora N. E. L. (vecină) i-a observat pe cei doi inculpați la poarta familiei S., iar pe inculpatul P. V. l-a auzit țipând, înjurând și amenințând că-i omoară pentru că le-a luat copilul, discuția purtându-se în contradictoriu cu persoana vătămată T. M. E..

În cursul aceleiași seri, inculpatul P. V. însoțit de inculpatul P. G. s-au deplasat la domiciliul martorului M. C. (fratele fostei concubine a inculpatului P. V.), l-au întrebat dacă știe unde se află sora sa, iar, urmare a răspunsului negativ primit, inculpatul P. V. l-a amenințat pe martor că o să-i ia copilul său ori al surorii sale, „ca să simtă și ei ce a simțit el când a plecat F. de acasă cu copilul”.

După câteva zile, cei doi inculpați au revenit în localitatea Pietroșani, jud. Prahova, în scopul de a-i solicita martorului N. E. L. (vecina persoanelor vătămate) informații despre M. F. și copil. Deși martorul le-a spus că nu deține astfel de informații, inculpatul P. V. i-a solicitat martorului să-i furnizeze date despre persoanele vătămate S. G. și T. M. E.. Pentru a determina martorul să-i ofere în viitor informații despre cele două persoane vătămate, inculpatul P. V. a proferat amenințări cu moartea la adresa familiei martorului (aspecte care au intimidat-o pe aceasta), astfel că, în cele din urmă, martorul și-a exprimat acordul de a le da diferite date, în viitor, despre situația familiei persoanelor vătămate.

Ulterior, în mod repetat, atât martora N. E. L., cât și fiica sa N. E. G. i-au oferit informații inculpatului P. V. despre cele două persoane vătămate, deoarece le-a fost frică de acesta.

D. fiind că inculpatul P. V. nu cunoștea adresa locației în care fosta sa concubină, M. F. se mutase cu copilul lor, după data de 12.08.2013, acesta, formându-și convingerea intimă că persoanele vătămate T. M. E. și S. G. ar cunoaște adresa unde se află copilul, împreună cu fratele său, inculpatul P. G. au luat rezoluția infracțională de a le urmări pe persoanele vătămate, de a obține date despre activitățile, deplasările lor, despre locuință, copil, despre viața intimă (toate aceste acțiuni intimidatoare având drept scop ca, în viitor, să le determine pe persoanele vătămate să cedeze și să le comunice adresa unde se mutase numita M. F. și fiul acesteia).

Astfel, începând cu data 12.08.2013 și până în luna decembrie 2013, cei doi inculpați și-au concertat acțiunile în vederea provocării unor stări profunde de alarmare și temere celor două persoane vătămate (temeri obținute prin amenințări telefonice repetate și prin inducerea ideii că sunt urmărite tot timpul). În acest sens, inculpatul P. V. a obținut și numărul de telefon al persoanei vătămate S. G., de la vecinii din satul Pietroșani, l-a căutat pe persoana vătămată la diferite adrese din mun. Ploiești, și-a achiziționat un dispozitiv de urmărire a unui autovehicul și ascultare ambientală prin utilizarea unei cartele S., dispozitiv pe care l-a montat ulterior pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_ (aparținând persoanei vătămate S. G.), a încercat să obțină date despre persoana vătămată T. M. E. de la administratorul imobilului de domiciliu al acesteia (din mun. București, Bld. I. M.), respectiv de la martorul I. F., în aceste acțiuni, bucurându-se și de sprijinul coinculpatului P. G., fapt ce reiese în principal din declarațiile persoanelor vătămate S. G. și T. M. E..

Totodată, din actele dosarului (procese-verbale de consemnare a rezultatului activităților de supraveghere tehnică efectuate în cauză, declarații inculpați, procese-verbale încheiate de către organele de cercetare penală) a rezultat că, în perioada august – decembrie 2013, inculpatul P. V. a utilizat, în principal, nr. de apel_, dar și nr. de apel_, inculpatul P. G. a utilizat nr. de apel_, iar nr._ aparținea cartelei S. introduse în dispozitivul GPS montat pe autoturismul persoanei vătămate S. G..

Astfel, din procesele-verbale întocmite de către organele de poliție din cadrul Poliției Sectorului 4 București - Serviciul de Investigații Criminale, la data de 12.11.2013, a rezultat că persona vătămată S. G. a pus la dispoziția acestora un telefon mobil marca Allview P5 și un telefon mobil marca Samsung, model GT-S5229 (în care a utilizat nr. de apel_), în memoria cărora au fost identificate mai multe mesaje cu conținut amenințător primite de la nr. de apel_ utilizat de către inculpatul P. V..

Potrivit procesului-verbal și a planșei fotografice întocmite cu această ocazie, a rezultat că inculpatul P. V. îi trimitea frecvent persoanei vătămate S. G. mesaje ce conțineau amenințări explicite cu acte de violență la adresa sa și a persoanei vătămate T. M. E., precum și mesaje din conținutul cărora a rezultat că acesta știa ce făceau persoanele vătămate, locația unde se află, noul domiciliu la care s-au mutat, dar și mesaje în care li se dădea un ultimatum persoanelor vătămate de 48 sau 24 de ore, toate acestea cu scopul de a constrânge persoanele vătămate să-i comunice adresa unde se află ,,Dințișor” (copilul său minor).

În acest sens, au fost reținute de către instanța de fond ca fiind relevante mesajele trimise de către inculpatul P. V. persoanei vătămate S. G., fiind reținute exemplificativ cele din datele de:18.10.2013,19.10.2013, 20.10.2013, 21.10.2013, 22.10.2013, 23.10.2013, 24.10.2013, 26.10.2013, 27.10.2013, 29.10.2013, 30.10.2013, 31.10.2013, 03.11.2013, 04.11.2013, 05.11.2013, 06.11.2013, 07.11.2013, 09.11.2013, 10.11.2013, 11.11.2013.

Instanța a mai reținut că în urma efectuării cercetării la fața locului s-a constatat că în partea din spate, sub portbagajul autoturismului marca Peugeot 206 cu nr. de înmatriculare_ (utilizat de persoana vătămată S. G.), exista un dispozitiv de culoare neagră din material plastic de formă paralelipipedică inscripționat GPS TRAKER, care era prins de suportul roții de rezervă. Dispozitivul în cauză a fost ridicat de către organele de poliție și, în urma verificărilor, s‑a stabilit faptul că acesta conținea o cartelă S. Vodafone, cu numărul_ și seria_, care putea fi apelată de la o altă cartelă S., aflându‑se astfel locația acestuia în timp real.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 05.12.2013, dispozitivul identificat pe autoturismul persoanei vătămate S. G. reprezenta un dispozitiv de urmărire a unui autovehicul și ascultare ambientală prin utilizarea unei cartele S.. De asemenea, s-a precizat că, folosindu-se o cartelă S. aflată în interiorul dispozitivului, în urma apelării numărului respectiv, se poate localiza și urmări autovehiculul, prin transmiterea coordonatelor prin SMS (latitudine, longitudine) către numărul apelant, iar aceste coordonate se introduc în Google Maps sau altă aplicație de localizare prin coordonate GPS, existând posibilitatea de a observa cu exactitate locul în care se află autovehiculul.

Din procesul-verbal încheiat de către organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. – Serviciul de Investigații Criminale la data de 16.11.2014, a rezultat că în perioada 12.08.2013 – 14.11.2013, numărul de apel_ (introdus în sistemul GPS) a fost apelat de 17 ori, respectiv: de 9 ori de la numărul_ pe care l-a utilizat în perioada de referință inculpatul P. G., de 2 ori de la numărul de telefon_ pe care l-a utilizat în perioada de referință inculpatul P. V. și de 6 ori de la numărul_ pe care l-a utilizat în aceeași perioadă, inculpatul P. V..

Din procesul-verbal încheiat de către organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. – Serviciul de Investigații Criminale la data de 24.11.2014, a rezultat că în perioada 03.12.2013 – 27.12.2013, de la numărul de telefon_ pe care l-a utilizat în perioada de referință inculpatul P. V., a fost apelat de 2 ori (în data de 15.12.2013, orele 08:08:43 și 08:09.02) numărul de apel_, care a fost introdus în sistemul de supraveghere TRAKER GPS, găsit de persoana vătămată S. G. pe autoturismul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, cele două apeluri fiind fără conținut.

Din conținutul procesul-verbal de redare a unei convorbiri din data 06.12.2013 dintre inculpatul P. V. și persoana vătămată S. G. a rezultat că, deși persoana vătămată îi repeta inculpatului că nu are nicio implicare în plecarea concubinei sale și a copilului acestuia și nici nu cunoaște adresa unde aceștia se află, solicitându-i să înceteze cu amenințările la adresa sa și a familiei sale, inculpatul P. V. continua să-l amenințe (ex. ……Ei cu ancheta lor, noi cu ancheta noastră. Am dreptul acesta. Nu-mi interzice nimeni să nu-mi fac ancheta mea personală…să angajez oameni, să pun oameni. Nu mă interzice nimeni…. Nu se va termina niciodată. Ajunge copilul la mine, se termină. Nu ajunge copilul la mine, nu se termină. E simplă problema. Nu aveți unde să ascundeți un copil.”). S-a constatat că inculpatul P. G. se afla lângă inculpatul P. V. când a avut loc această convorbire, chiar intervenind în câteva rânduri în discuția cu persoana vătămată, aspecte care confirmă că inculpatul P. G. s-a implicat constant, atât moral cât și material, în desfășurarea activității infracționale.

De asemenea, din procesele-verbale întocmite de către organele de poliție coroborat cu declarațiile inculpaților a reieșit că inculpatul P. G., nu numai că a știut de sistemul GPS montat pe autoturismul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către S. G., dar a și apelat numărul de apel_ (introdus în sistemul GPS), pentru a afla, astfel, locația în care se află persoana vătămată.

În același sens sunt și procesele-verbale de consemnare a activităților de supraveghere tehnică, din care a rezultat că inculpatul P. G. a transmis mai multe mesaje către inculpatul P. V. pentru a-i arăta acestuia că respectivele mesaje urmează să i le transmită persoanei vătămate S. G. și astfel să-și poată ajuta fratele să afle locația în care se afla copilul său, cunoscând faptul că P. V. amenințase explicit persoanele vătămate să-i comunice adresa unde se afla copilul său minor. În continuare, la scurt timp după ce mesajele erau trimise inculpatului P. V., inculpatul P. G. trimitea respectivele mesaje persoanei vătămate S. G..

Totodată, din conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi inculpați a rezultat că inculpatul P. V. îl ținea la curent pe inculpatul P. G. cu activitățile infracționale pe care le desfășura asupra celor două persoane vătămate (ex., convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpați la data de 19.11.2013, ora 07:56.27)

Instanța de fond a mai reținut că atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia audierii de către instanță, inculpații au recunoscut parțial acțiunile lor de intimidare/constrângere a persoanelor vătămate, însă pozițiile lor procesuale, în esență, au fost unele de minimalizare a importanței acțiunilor lor antijuridice.

Astfel, în principiu, inculpații au încercat să acrediteze ipoteza simplistă, de genul: „scopul acțiunilor lor repetate de constrângere și intimidare a persoanelor vătămate a fost doar de a obține informații despre fiul inculpatului P. V., scop justificat de relațiile afective normale manifestate de inculpatul P. V. față de fiul său”, însă judecătorul cauzei pe fond a constatat că acest scop nu poate justifica, în niciun caz, actele lor materiale repetate, de constrângere morală îndreptate împotriva celor două persoane vătămate, în decursul a circa 5 luni de zile.

Instanța a constatat că faptele celor doi inculpați au constat, în principal, în amenințări cu un puternic și real potențial intimidant, de natură să producă stări de profundă temere și alarmare. Amenințările proferate de inculpați și ajutorul dat de inculpatul P. G. au fost de natură a învinge libertatea de voință a persoanelor vătămate, de a provoca îngrădirea luării de decizii conform propriilor voințe, faptele inculpaților având drept scop producerea, menținerea și accentuarea stării de alarmare (frică) a persoanelor vătămate, provocarea unor puternice stări emoționale cu impact negativ asupra psihicului persoanelor vătămate, în realizarea scopului urmărit de inculpați (obținerea de date despre concubina și fiul inculpatului P. V.).

În aceste condiții, instanța de fond a concluzionat că ansamblul probator administrat în cauză a conturat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpații au avut reprezentarea clară cu privire la aspectul că, prin faptele lor, exercită o constrângere puternică asupra persoanelor vătămate, în plan psihic, urmărind producerea rezultatului faptelor lor și realizarea scopului urmărit, respectiv, acela de a obține, în mod ilicit, de la persoanele vătămate, adresa unde locuia numita M. F., împreună cu copilul său și al inculpatului P. V..

La termenul din 05.05.2015 a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, urmare a aplicabilității art.5 Cod penal, dar și urmare a solicitării inculpaților.

Astfel, inculpații au solicitat, pe de o parte, schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunile de șantaj în infracțiuni de hărțuire, prev. de art.208 din C. pen., iar, pe de altă parte, reținerea dispozițiilor art.207 alin.1 din C. pen., ca lege penală mai favorabilă.

Analizând cele două legi penale succesive, instanța de fond a constatat că față de limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații (limitele maxime fiind aceleași) și față de condițiile diferite ale concursului de infracțiuni sub imperiul celor două legi penale (sub imperiul legii noi sporul de pedeapsă fiind obligatoriu iar nu facultativ), legea penală veche apare ca fiind mai favorabilă.

În ceea ce privește solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de șantaj în infracțiunile de hărțuire, prev. de art.208 din Codul penal, instanța a constatat-o ca fiind vădit neîntemeiată, în condițiile în care infracțiunea de hărțuire (faptă nou introdusă în Codul penal) ar putea constitui doar „debutul” unui șantaj însă, în speță, situația a fost cu totul alta, acțiunile de constrângere ale inculpaților fiind repetate și derulate pe o perioadă lungă de timp căpătând caracterul unor infracțiuni mai grave în sensul art.208 alin.2 teza ultimă din noul Cod penal, respectiv al infracțiunilor de șantaj.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților:

- P. V., care în perioada august – decembrie 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a constrâns prin amenințări pe persoanele vătămate S. G. și T. M. E. să ofere informații cu privire la locația unde se afla numita M. F. și fiul acesteia și al inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de șantaj, prev. de art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal cu aplic. art.33 lit.a din vechiul Cod penal, totul cu aplic. art.5 din Codul penal.

- P. G., care în perioada august – decembrie 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe inculpatul P. V. să o constrângă prin amenințări pe persoana vătămată S. G. să ofere informații cu privire la locația unde se afla numita M. F. și fiul acesteia și al inculpatului P. V. și care, în aceeași perioadă, a constrâns-o prin amenințări pe persoana vătămată T. M. E. să ofere informații cu privire la locația unde se aflau aceleași persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la șantaj, prev.de art.26 rap. la art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și șantaj, prev. art.194 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal cu aplic. art.33 lit.a din vechiul Cod penal, totul cu aplic.art.5 din Codul penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.72 din vechiul Cod penal, în raport de care a constatat că faptele inculpaților prezintă un grad de pericol public ridicat, că aceștia au comis câte două infracțiuni de șantaj prin acțiuni concertate, premeditate, cu întindere temporală relativ mare (impactul emoțional creat celor două persoane vătămate fiind unul puternic negativ, starea de alarmare/temere provocată celor două persoane vătămate fiind vădită și profundă).

Totodată, s-a apreciat că modalitatea de săvârșire a faptelor denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față de libertatea psihică a celor două persoane vătămate, inculpații dovedind un comportament extrem de tenace și îndrăzneț în urmărirea rezoluțiilor lor infracționale, neezitând să urmărească îndeaproape persoanele vătămate, fără teama de a fi surprinși, au plănuit în detaliu modul de intimidare a acestora (localizare cu ajutorul unui dispozitiv de urmărire GPS plasat pe autoturismul persoanei vătămate S. G., propriile “investigații” ale inculpaților în vederea identificării domiciliilor victimelor; apelarea/transmiterea de mesaje în mod repetat, agresiv către persoane vătămate), împrejurări care în opinia judecătorului cauzei au relevat atât o totală lipsă de respect față de valorile sociale care ocrotesc libertatea psihică a altor persoane, cât și față de valorile sociale care implică respectul din partea cetățenilor față de activitatea desfășurată de organele de poliție în combaterea fenomenului infracțional (inculpații acceptând chiar ideea că își pot face dreptate singuri, aspect inadmisibil într-o societate normală).

Față de aspectele reținute, având în vedere gravitatea concretă a infracțiunilor, împrejurările comiterii acestora, modalitatea de operare, necesitatea responsabilizării și îndreptării fiecărui inculpat, în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al pedepsei, instanța de fond a stabilit în sarcina acestora pedepse cu închisoarea, ținând seama și de circumstanțele lor personale, pentru a reflecta toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilelor socio-morale și de personalitate ale fiecărui inculpat.

Apreciind totuși că scopul pedepsei, inclusiv reeducarea inculpaților se pot realiza chiar fără executarea pedepsei (având în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestora, lipsa antecedentelor penale și conduita avută anterior faptelor, dar și după demararea cercetărilor – când, fiind sub imperiul unor măsuri preventive au respectat măsurile/obligațiile impuse) instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² din vechiul Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, față de principiul disponibilității acțiunii civile, instanța a luat act că persoanele vătămate S. G. și T. M. E. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații P. V. și P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, prin motivele scrise depuse la dosar, achitarea întrucât se consideră nevinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță arătând că toate acțiunile lor au avut drept unic scop binele copilului minor.

Cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de control judiciar, apelanții inculpați au invocat încălcări ale normelor de competență teritorială atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății precum și nulitatea unor acte privind percheziția informatică invocând totodată neatașarea unor mesaje și informații care îi disculpau.

Totodată, apelanții inculpați au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor de șantaj în amenințare apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:

Instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză a reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății - constând în aceea că în perioada august – decembrie 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații P. V. și G. au constrâns prin amenințări pe persoana vătămată T. M. E. să ofere informații cu privire la locația unde se afla numita M. F. și fiul acesteia (rezultat dintr-o relație de concubinaj cu inculpatul P. V.) și totodată, în aceeași perioadă, inculpatul P. V. a constrâns-o iar inculpatul P. G. l-a ajutat pe fratele său (inculpatul P. V.) să o constrângă prin amenințări pe persoana vătămată S. G. să ofere aceleași informații, faptele acestora întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de șantaj și respectiv complicitate la șantaj.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul cauzei pe fond a coroborat și interpretat în mod judicios și corect probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, pe baza căruia a constatat în mod corect că acuzațiile aduse inculpaților au fost dovedite, dincolo de orice îndoială, prin probe certe de vinovăție, Curtea apreciind, în acord cu prima instanță, că faptele există și au fost comise de inculpați cu forma de vinovăție cerută de lege.

Din întreg ansamblul probator existent la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă comiterea de către inculpați a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță.

De altfel, deși inculpații își invocă propria nevinovăție aceștia nu indică nicio probă care să le susțină apărarea, dimpotrivă în urma evaluării tuturor probelor de la dosar – respectiv: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate Toder M. E. și S. G. coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșele foto judiciare, cu procesele-verbale de percheziție domiciliară și de percheziție informatică, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, cu declarațiile martorilor M. F., N. E. L., N. E. G., S. M., I. F., M. C. și M. C., cu raportul de constatare tehnico științifică nr._ din 05.12.2013 și, parțial cu declarațiile inculpaților P. V. și P. G. – rezultă că a fost răsturnată prezumția relativă instituită în favoarea acestora prin disp.art.4 și art.99 alin.2 din Codul de procedură penală.

Este drept că probele nu au o valoare dinainte stabilită ci acestea se apreciază de către judecător în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului însă atunci când probatoriul administrat a fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție (cum este cazul și în speță) inculpatul are dreptul să probeze lipsa acestuia de temeinicie.

Cum probele administrate în cauză nu au lăsat nici un dubiu cu privire la autorii faptelor și vinovăția acestora iar inculpații P. V. și P. G. nu au probat lipsa lor de temeinicie, Curtea constată că soluția de condamnare adoptată în primă instanță este legală și temeinică.

Privitor la criticile formulate de inculpați referitoare la competență și nulitatea unor acte de urmărire penală, Curtea constată că la acest moment procesual nu mai pot fi luate/reluate în discuție, respectivele critici fiind invocate în procedura de cameră preliminară parcursă în cauză fără a fi primite (încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sectorului 4 București din data de 28.01.2015), soluția fiind menținută de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară (încheierea din 19.02.2015 a Tribunalului București Secția I Penală), stabilindu-se astfel, cu autoritate de lucru judecat, că P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București era competent teritorial să efectueze urmărirea penală așa încât actele de urmărire penală nu au fost lovite de nulitate sub acest aspect.

Solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice dată faptelor din șantaj și respectiv complicitate la șantaj în amenințare, formulată cu ocazia promovării prezentei căi de atac nu poate fi primită.

Astfel, potrivit art. 206 Cod penal, este infracțiune fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere. Potrivit art. 207 Cod penal însă, infracțiunea de șantaj constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul. Așadar, cerința esențială a laturii subiective o reprezintă scopul urmărit de făptuitor, acela de a obține un folos nepatrimonial, legea nefăcând nicio distincție referitor la natura folosului. Folosul poate fi pentru sine ori pentru altul și nu este necesar să fie obținut ca urmare a săvârșirii infracțiunii. Este însă suficient ca făptuitorul să-l urmărească prin acțiunea sa, fapta fiind astfel comisă cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit.

În cauză, se constată că sunt întrunite, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj iar nu de amenințare întrucât fapta există chiar dacă folosul urmărit (realizat ori nu) este pentru sine sau pentru altul, este patrimonial sau nepatrimonial, just ori injust și poate proveni atât de la cel constrâns cât și de la altă persoană câtă vreme s-a urmărit obținerea lui în mod injust.

Deși în speță inculpații afirmă că este vorba de un folos fără natură patrimonială (interesul coinculpaților P. V. și G. în a afla adresa unde locuia numita M. F. împreună cu copilul fiul său minor) și care nu a fost realizat (legea incriminând chiar și situația când este vorba de un folos de altă natură decât cel patrimonial, de pildă alt drept sau interes al persoanei), infracțiunea de șantaj subzistă câtă vreme modul prin care au înțeles să obțină acel folos a fost injust respectiv prin constrângerea morală a persoanelor vătămate realizată prin amenințări constante adresate acestora pe o perioadă îndelungată (aproximativ 5 luni) iar acțiunea de constrângere, dovedită, a inculpaților a fost de natură să le prilejuiască victimelor o stare de temere, sub stăpânirea căreia acestea au ajuns în situația de a nu mai putea să-și desfășoare activitatea și viața în mod normal (dovadă stând și faptul că victimele s-au și mutat într-o altă locuință, cu chirie), ceea ce reprezintă o restrângere a libertății de exprimare și de decizie în ce privește desfășurarea propriilor lor acțiuni chiar dacă acestea nu au cedat.

Spre deosebire de infracțiunea de amenințare, în cazul infracțiunii de șantaj, obiectul juridic este complex, complexitate determinată de scopul special urmărit de făptuitor. Astfel, prin incriminarea faptei de șantaj sunt ocrotite și relațiile sociale legate de patrimoniul persoanei sau de alte valori sociale, după cum folosul urmărit de făptuitor este unul material ori de altă natură. Pe lângă starea de temere ce constituie consecința amenințării, victima infracțiunii de șantaj este obligată, pentru a-și redobândi libertatea psihică, să dea, să facă, să nu facă ori să sufere ceva (ca în speța de față), ceea ce aduce atingere altor valori sociale legate de folosul solicitat de făptuitor. Diferențele continuă și din punct de vedere al laturii obiective și subiective, elementul material al șantajului realizându-se prin acțiunea de constrângere (amenințare alternativ cu violența) în urma căreia făptuitorul urmărește să determine victima la o anume conduită, amenințarea în speță constituind o componentă a elementului material al infracțiunii de șantaj infracțiune complexă ce o absoarbe pe cea dintâi, câtă vreme acțiunea de amenințare a fost subordonată scopului special urmărit de făptuitor, acela de a dobândi in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, așa cum este în cauză.

D. urmare, existența acțiunii de amenințare precum și a intenției directe calificate prin scopul dobândirii injuste a unui folos, atrage încadrarea juridică în infracțiunea de șantaj, starea de temere invocată de victime fiind una reală, ținându-se seama de vârsta, personalitatea, capacitatea intelectuală a acestora, amenințarea vizând comiterea unei infracțiuni deosebit de grave – lipsirea de libertate și răpirea copilului victimelor, afirmație care nu putea fi apreciată ca fiind lipsită de credibilitate în contextul în care inculpații au dovedit un comportament extrem de tenace și îndrăzneț în urmărirea rezoluțiilor lor infracționale, neezitând să urmărească îndeaproape persoanele vătămate, fără teama de a fi surprinși, au plănuit în detaliu modul de intimidare a acestora (folosind un dispozitiv de urmărire GPS plasat pe autoturismul persoanei vătămate S. G., făcând “investigații” proprii în vederea identificării domiciliilor victimelor; apelarea/transmiterea de mesaje în mod repetat, agresiv către persoanele vătămate), împrejurări care, în acord cu opinia judecătorului cauzei pe fond, se apreciază că relevă ideea că inculpații au considerat că își pot face dreptate singuri.

Din perspectiva solicitării inculpaților - în sensul de a se constata că faptele au fost comise în legitimă apărare ori în stare de provocare, împrejurări ce constituie, cauză justificativă conform art.19 Cod penal, respectiv circumstanță atenuantă, conform art.75 din vechiul Cod penal, Curtea constată că în mod corect instanța de fond nu a ținut seama de acestea, în cauză nefiind întrunite condițiile cerute de lege pentru existența lor.

Astfel, potrivit art. 19 Cod penal, este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. În cauză nu s-a pis problema existenței unei astfel de stări, copilul minor aflându-se în îngrijirea mamei sale, care avea dreptul și obligația de o exercita. Așa încât inculpații nu aveau îndreptățirea de a acționa în acest mod chiar dacă unul dintre aceștia este tatăl copilului. Acesta din urmă ar fi trebuit să acționeze conform dispozițiilor Codului civil pentru a-și exercita drepturile părintești și nu să acționeze, prin încălcarea legii în scopul satisfacerii acestor drepturi.

Totodată, se constată că nu există nici scuza provocării, întrucât potrivit art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, scuza provocării se reține atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, prin atingerea gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită. Or, din probele administrate a rezultat că persoanele vătămate nu au exercitat astfel de acțiuni față de inculpați.

Apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, sub toate aspectele, încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților fiind una corectă, condamnarea acestora fiind dispusă în urma constatării, dincolo de orice dubiu și pe bază de probe certe de vinovăție, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpați cu forma de vinovăție cerută de lege iar pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate, în speță nefiind identificate motive care să conducă la desființarea sentinței atacate, Curtea, în temeiul art.421 alin.1 lit.b Cod pr.penală va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpați, soluție în raport de care aceștia vor fi obligați, în temeiul art.275 alin.2 Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații P. V. și P. G. împotriva sentinței penale nr.1084 din data de 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București - Secția penală, în dosarul nr._ .

Obligă pe fiecare dintre apelanți Ia plata a câte 50 Iei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. S. D. G.

GREFIER,

E. V.

Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.7/25.11.2015

Jud.sect 4 București – judecător F. P.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... →

Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1418/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1418/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI