Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 237/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
_
DECIZIA PENALĂ NR.237/C
Ședința din data de 09.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. M.
GREFIER – D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de Apel București a reprezentat de procuror L. C..
Pe rol, soluționarea contestației formulate de P. DE PE L. TRIBUNALUL I. împotriva sentinței penale nr.145/F /28.02.2014 pronunțată de Tribunalul I.- Secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul condamnat RUPIȚĂ P. în stare de privare de libertate si asistat de avocat din oficiu C. M., cu delegația nr._ emisă de Baroul București, depusă la fila 11 dosar și avocat ales M. M., cu împuternicire avocațiala emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se prezintă avocat din oficiu C. M., și solicita a se lua act de încetarea mandatului pentru intimatul condamnat RUPIȚĂ P., prin prezentarea apărătorului ales, de asemenea solicită a se aprecia asupra onorariului parțial.
Curtea constată încetată delegația avocatului desemnat din oficiu și acordă onorariu parțial de 25 lei.
Apărătorul ales al intimatului condamnat RUPIȚĂ P. în raport de dispoziția instanței de la termenul trecut, solicită a se aprecia în raport de decizia Înaltei Curți de casație și Justiție
Reprezentatul parchetului consideră că există o inadvertență în dispozitivul hotărârii privind deducerea anumitor perioade, la termenul anterior a solicitat a se atașa decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în privința inculpatului. Arată că între mandatul de executare a pedepsei, hotărârea pronunțată și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, există anumite diferențe, or până în prezent decizia definitivă a instanței supreme nu era atașată.
Extinde motivele de contestației, cu încă doua, si anume: instanța nu a avut in vedere cauzele de reducere sau de majorare ale pedepsei, așa cum prevede art.187 Cp si arata ca pedeapsa de 3 ani aplicata, in care se afla inculpatul, nu depășea maximul prevăzut de art.244 alin.2 Cp., motiv pentru care a solicitat atașarea decizia definitivă a instanței supreme. Precizează că în mandatul de executare a pedepsei închisorii este menționată o anumită perioadă de timp iar în dispozitivul hotărârii o altă perioadă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentatul parchetului extinde motivele de contestației, cu încă doua si anume reducerea nejustificată a limitelor de pedeapsă la 1/2 urmare a aplicării prev.art.19 din Legea 682/2002m astfel sintagma „maximul special prevăzut de lege” se referă la pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta comisă în forma consumată fără a se lua în considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepsei cu se prevede art.187 NCp. Arată că pedeapsa de 3 ani în a cărei executare se află inculpatul nu depășea maximul prevăzut de art.244 al.2 NC.p.p.
Un al doilea motiv de contestație vizează faptul că instanța nu a avut în vedere forma continuată a infracțiunii prev. de art.215 C.p. cu aplic.art.41 al.2 C.p. care ar fi tras un spor de 3 ani și care ar fi condus la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare. În opinia parchetului nu se impunea a fi admisă sesizarea.
Privind motivul de contestație formulat în scris acesta viza atașarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a verifica în ce măsură dispozitivul acesteia corespundea cu MEPI, dat fiind că de la un total de 13 ani, sa ajuns la o pedeapsă rezultantă de 3 ani. Potrivit sentinței penale 477 deducerea prevenției a însemnat numai reținerea de 24 de ore. Solicită ase avea în vedere că această prevenție care a fost dedusă potrivit hotărârii instanței de fond nu corespunde cu MEPI. În hotărârea contestată apare ca perioadă de arest 28.06.2013, practic 1 zi. Arata că există o contradicție în ceea ce s-a dispus prin hotărârea instanței de fond și ceea ce există în MEPI.
În situația în care nu va fi respinsă sesizarea comisiei solicită a se înlătura din hotărârea instanței de fond perioada deducerii de la 28.06.2013 la zi, perioada care nu se regăsește în acest mandat de executare a pedepsei închisorii.
Concluzionând solicită admiterea contestației, respingerea sesizării aplicarea prev.art.6 al.1 NC.p. au în vederea pedeapsa ca atare și nu reducerea ei potrivit altor dispoziții, în acest sens ar fi și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apărătorul ales al intimatului condamnat RUPIȚĂ P. solicită respingerea sesizării și menționează că dorește să depună niște înscrisuri medicale care i-au fost înmânate de client la acest termen.
Curtea apreciază că în raport de obiectul cauzei înscrisurile medicale nu sunt relevante în cauză.
Apărătorul ales al intimatului condamnat RUPIȚĂ P. solicită respingerea contestației formulate de parchet.
Consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat și a aplicat legea penală mai favorabilă în raport de limitele de pedeapsă. Când acesta fost judecat și condamnat limitele de pedeapsă erau între 10 și 20 ani iar în legea mai blândă aceste limite nu depășesc 5 ani. Consideră că în mod corect cele 2 instanțe superioare au cenzurat pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Privind Legea 682 aceasta nu a s-a modificat, astfel că prev.art.19 se aplică obligatoriu indiferent de perioada în care a fost comisă infracțiunea.
Pornind de la o limită maximă de 5 ani astfel cu prevede art.244 Nc.p cu aplic. prev.art.19 se ajunge la o limită de pedeapsă de 2 ani și jumătate cum corect a stabilit instanța de fond.
Apreciază că acele inadvertențe invocate de parchet nu se pot rezolva având în vedere o sesizare în favoarea inculpatului, mai mult aceste aspecte au fost avute în vedere de Tribunalul I. care a soluționat cauza pe fond. Precizează că soluția Tribunalului I. este corectă și solicită a fi menținută
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile avocatului său
CURTEA:
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.145/F din 28.02.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, a fost admisă contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București J. privind pe condamnatul Rupiță P..
A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 3 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală mai sus amintită și se va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 2 luni de închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 255 C.p. cu aplic. art.19 din Legea nr.682/2002 și cu aplic. art.74 și 76 C.p.;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap. la art.215 al. 1,2,3,5 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p., a art. 19 din Lg.682/2002 și a art.74 și 76 C.p.
În baza art. 6 alin.1 N.C.P. a redus pedeapsa principală de 3 ani închisoare la un cuantum de 2 ani și 6 luni de închisoare, în conformitate cu art.48 NCP rap. la art.244 alin.1 și 2 NCP cu aplic. art.35 alin.1 NCP și a art. 19 din Legea nr.682/2002.
În baza art. 38 NCP rap. la art.39 al. 1 lit. b NCP a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, cea de 2 ani și 6 luni de închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 2 luni închisoare, în final condamnatul urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani și 6 luni și 20 de zile de închisoare.
În baza art. 6 al. 6 din NCP a menținut durata pedepsei complementare aplicate, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 2 ani și 6 luni și 20 de zile de închisoare.
A dedus, din pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni și 20 de zile de închisoare, durata deja executată, de la 25.11.2010 (reținerea de 24 de ore), de la 28.10.2011 la 02.11.2012 și de la 28.06.2013 la zi.
A dispus anularea M.E.P.I. nr. 820 / 28.06.2013 a Tribunalului București, Secția I – a penală, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Instanța a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 07.02.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului J. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 477/01.06.2012 a Tribunalului București, Secția I – a penală, în privința condamnatului Rupiță P..
Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile a apreciat că față de condamnatul Rupiță P. sunt incidente dispozițiile prev. de art. 6 NCp, în sensul reducerii pedepsei principale rezultante de la 3 ani închisoare, la 2 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare, conform fișei de evaluare întocmită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 NCp și art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale M.E.P.I cu nr. 820/28.06.2013 a Tribunalului București, Secția I penală, sentința penală nr. 477/01.06.2012 a Tribunalului București, Secția I penală, precum și fișa de evaluare întocmită de comisie, în original.
Instanța de fond a apreciat că pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în baza art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din vechiul C. pen. cu referire la art.41 alin.2 și art.19 din Legea nr.682/2002, se impune reducerea la 2 ani și 6 luni închisoare, potrivit art.6 din noul C. pen. cu referire la art.244 alin.1 și 2 din noul C. pen., cu aplicarea art.48 și art.35 din C. pen. și art.19 din Legea nr.682/2002.
S-a motivat de către prima instanță în sensul că la stabilirea pedepsei trebuie avut în vedere cauzele obligatorii de reducere a pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr.145/F din 28.02.2014 a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul I., criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea contestației, parchetul a arătat că pentru aplicarea art.6 din noul C. pen., trebuie avut în vedere maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită.
S-a mai arătat de către parchet că instanța de fond a greșit și în privința deducerii duratei executate.
Analizând contestația parchetului, Curtea constată că este întemeiată și o va admite în baza art.4251 alin.2 lit.a C. pr. pen., va desființa hotărârea contestată și pe fond va respinge sesizarea formulată de comisia de evaluare a aplicării legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.477/1.06.2012 a Tribunalului București – Secția I-a penală, privind pe condamnatul Rupiță P..
Art.6 alin.1 C. pen. prevede că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege penală care stabilește o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Condamnatul Rupiță P. a fost sancționat cu o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3,4,5 din vechiul C. pen., iar sancțiunea prevăzută de noul C. pen. la art.244 alin.2 pentru aceeași faptă, este sancționată cu închisoare de la 1 la 5 ani, astfel se constată că pedeapsa aplicată nu depășește maximul de 5 ani.
Nu trebuie luate în considerare cauzele de agravare sau de majorare a pedepsei, deoarece nu acesta este sensul prev. de art.6 din C. pen., iar art.187 C. pen. menționează că „prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”.
În condițiile în care sesizarea comisiei de evaluare a aplicării legii penale mai favorabile este apreciată ca neîntemeiată, nu se mai impune și analizarea aspectelor privind deducerea duratei executate, așa cum solicitase inițial parchetul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL I. împotriva sentinței penale nr.145/F /28.02.2014 pronunțată de Tribunalul I. - Secția I penală în dosarul nr._, pe care o desființează și rejudecând:
Respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de comisia de evaluare a aplicării legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.477/1.06.2012 a Tribunalului București – Secția I-a penală, privind pe condamnatul RUPIȚĂ P..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 mai 2014.
PREȘEDINTE,
D. M.
GREFIER,
D. P.
Red. D.M.
Dact. A.L. 5 ex./26.05.2014
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 622/2014. Curtea de... → |
|---|
