Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2332/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2332/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._

(3294/2013)

Decizia penală nr. 2332 R

Ședința publică din data de 12 decembrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: A. E. B.

JUDECĂTOR: D. M.

JUDECĂTOR: F. B. V.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror M. V..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA URZICENI și inculpații A. M., A. S., M. C.împotriva sentinței penale nr. 220/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați A. M. în stare de arest, asistat de avocat ales P. C. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul Prahova(f.56), A. S. în stare de arest, asistat de avocat ales B. B. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București (f.31), avocat ales P. C. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul Prahova(f.56), M. C. în stare de libertate, asistat de avocat ales P. C. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul Prahova(f.55), precum și intimatul inculpat A. V. în stare de arest, asistat de avocat din oficiu C. V. cu delegație nr._ emisă de Baroul București-SAJ (f.35).

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Curtea pune în discuție eventuala incompatibilitate a instanței de fond de a judeca prezenta cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că acest aspect a fost soluționat și de către instanța de fond, s-a formulat o cerere de abținere de către judecătorul fondului, cerere ce a fost respinsă pe motiv că acesta s-a pronunțat cu privire la alte aspecte și vizează alte infracțiuni. De asemenea, arată că s-au făcut mai multe disjungeri.

In ceea ce privește dezbaterile pe fondul recursurilor arată că își menține concluziile de la termenul din data de 05 decembrie 2013.

Apărătorul ales al recurenților inculpați A. M. și M. C., arată că în cauză erau incidente dispozițiile art. 47 Cpp întrucât in raport de un act material ce se reține in sarcina inculpaților A. S. si M. C. întrucât intimatul A. V. alături de ceilalți inculpați a fost condamnat de către instanța de fond in calitate de autor pentru infracțiunea de șantaj și primește o pedeapsă de 8 luni. Același magistrat i-a condamnat pe A. S. si M. C. pentru infracțiunea de complicitate precum si A. M. pentru infracțiunea de șantaj.

In aceste condiții instanța de fond era incompatibilă in soluționarea cauzei.

Pe fondul recursurilor solicită arată că își menține concluziile de la termenul din data de 05 decembrie 2013.

In ceea ce privește starea de arest a inculpaților solicită a nu mai fi menținută starea de arest a acestora.

Apărătorul recurentului inculpat A. S. apreciază că instanța de fond a fost compatibilă să soluționeze cauza având in vedere că vorbim despre fapte distincte.

In aceste condiții solicită admiterea, casarea si rejudecând urmând a se avea in vedere criteriile de individualizare a pedepsei și gradul de participație al inculpatului la săvârșirea faptei.

In baza art. 81 Cp solicită suspendarea executării pedepsei.

Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat A. V. arată că într-adevăr ne aflăm în situația pronunțării a două sentințe pronunțate de același judecător, la distanțe de timp diferite. In cauză se pune problema dacă prin prisma art.47 Cp dacă sentința din 2012 ar prezenta o antepronunțare vis-a-vis de sentința din 2013. S-a arătat că judecătorul fondului s-a pronunțat asupra inculpaților diferit si pe fapte diferite.

In cauză este evident că la momentul pronunțării prima instanțe și-a formulat părerea cu privire la vinovăția inculpatului prin reținerea aceiași situații de fapt.

In sentința din 2013 instanța s-a reținut cu privire la o altă faptă, dar in raport de situația de fapt apreciază că judecătorul fondului era incompatibil să soluționeze prezenta cauză.

In ceea ce privește dezbaterile pe fondul recursului arată că își menține concluziile de la termenul din data de 05 decembrie 2013.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la starea de arest a inculpaților A. M. si A. S. solicită menținerea acesteia, apreciind că in cauză subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpaților în raport de modalitatea de săvârșire a faptelor, in dosar existând suficiente indicii in sensul că lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Apărătorul recurenților inculpați A. M. si A. S. solicită în baza art. 300² Cpp rap. la art. 160 ^b alin.2 Cpp, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile ă prev. de art. 148 lit. f Cpp, întrucât inculpații nu pot influența buna desfășurare a procesului penal și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce trebuie să fie imediat si iminent.

Totodată solicită a se avea in vedere împrejurarea că inculpații sunt trimiși in judecată pentru fapte săvârșite in urmă cu 5 ani, iar in prezent cercetarea judecătorească este finalizată.

Recurenta inculpată A. M., având ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului său.

Recurentul inculpat A. S., având ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului său.

Recurentul inculpat M. C., având ultimul cuvânt, declară că este de acord cu concluziile apărătorului său.

Intimatul inculpat A. V., având ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului său.

CURTEA,

Asupra recursurile penale de față, deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200 din 10.09.2013, Judecătoria Urziceni a hotărât următoarele:

I. În baza art. 26 C.p. rap. la art. 194 al. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și art. 320¹ C.p.p. a condamnat pe inculpata A. M. (fiica lui C. I. și C. A., născută la data de 02.07.1967, în oraș Însurăței, județ B., domiciliată în mun. Urziceni, ., județ Ialomița, CNP_, încarcerată în Penitenciarul Târgșorul Nou, jud. Prahova), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj.

În baza art. 192 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 320¹ C.p.p. a condamnat pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 217 al. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și art. 320¹ C.p.p. a condamnat pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere.

În baza art. 260 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 320¹ C.p.p. a condamnat pe aceeași inculpată, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 33,34 C.p. a aplicat inculpatei A. M. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

În baza art. 88 C.p. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii de 24 h din data de 18/19.06.2013 și perioada arestării preventive de la 26.06.2013 la zi.

În baza art. 160⁸ lit. a al. 6 C.p.p. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpată.

II. În baza art. 26 C.p. rap. la art. 194 al. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și art. 320¹ C.p.p. a condamnat pe inculpatul A. S. (fiul lui N. și E., născut la data de 05.12.1970, în ., domiciliat în mun. Urziceni, ., ., CNP_, încarcerat în Penitenciarul Slobozia, jud. Ialomița), la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj.

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 217 al. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. și art. 320¹ C.p.p. a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere.

În baza art. 33,34 C.p. a aplicat inculpatului A. S. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

În baza art. 88 C.p. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 h din data de 18/19.06.2013 și perioada arestării preventive de la 26.06.2013 la zi.

III. În baza art. 26 C.p. rap. la art. 194 al. 1 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., art. 75 lit. a C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. a condamnat pe inculpatul M. C. (fiul lui T. și M., născut la data de 28.07.1986, în mun. Urziceni, județ Ialomița, domiciliat în mun. Urziceni, .. 46, județ Ialomița, CNP_), la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj.

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 217 al. 1 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., art. 75 lit. a C.p. și art. 320¹ C.p.p. a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere.

A constatat că cele 2 infracțiuni mai sus arătate sunt concurente cu infracțiunea de distrugere pentru care inculpatul M. C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 233 din 17.11.2010 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 06.12.2010.

A constatat că prin sentința penală nr. 233 din 17.11.2010 a Judecătoriei Urziceni s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 288/F/29.06.2006 a Tribunalului Ialomița, definitivă prin neapelare la data de 12.07.2006.

Descontopeste pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M. C. prin sentința penală nr. 233 din 17.11.2010 a Judecătoriei Urziceni în pedepsele componente de 1 an și 1 an închisoare pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 36 C.p. a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin această sentință cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 233 din 17.11.2010 a Judecătoriei Urziceni în pedeapsa cea mai grea de pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pe care, în baza art. 83 C.p., a cumulat-o cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 288/F/29.06.2006 a Tribunalului Ialomița, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.

A dedus din pedeapsa mai sus arătată perioada executată de la 02.02.2012 la 05.08.2013.

În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

IV. În baza art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 rep. și art. 320¹ C.p.p. a condamnat pe inculpatul A. V. (fiul lui N. și E., născut la data de 09.12.1961, în ., domiciliat în mun. Urziceni, .. 1, județ Ialomița, CNP_), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu permis de conducere anulat.

A constatat că infracțiunea mai sus arătată este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul A. V. a fost condamnat prin sentința penală nr. 336 din 12.12.2012 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 762 din 25.04.2013 a Curții de Apel București, Secția I Penală.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. V. prin sentința mai sus arătată în pedepsele componente de 2 luni, 2 luni, 7 ani și 6 luni, 7 ani și 6 luni, 7 ani și 6 luni, 7 ani și 6 luni, 3 ani și 6 luni, 3 ani și 6 luni, 3 ani și 6 luni, 1 an și 4 luni, 1 an și 3 luni, 1 an și 3 luni, 1 an și 8 luni închisoare pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 36 C.p. a contopit pedepsele mai sus arătate cu pedeapsa aplicată inculpatului prin această sentință în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

În baza art. 35 C.p. a menținut pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 336 din 12.12.2012 a Judecătoriei Urziceni, de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. pe o perioadă de 3 ani de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 36 al. 3 C.p. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 31.10.2011 la zi.

A anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 336 din 12.12.2012 a Judecătoriei Urziceni pentru inculpatul A. V. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător acestei sentințe.

În baza art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpaților A. M., A. S. și A. V..

A luat act că inculpatul A. S. a achitat către partea vătămată/civilă R. D. suma de 5000 de lei, reprezentând cuantumul daunelor materiale și morale solicitate de către acesta și, pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă formulată de către partea vătămată/civilă R. D., ca rămasă fără obiect.

În baza art. 346 rap. la art. 14 și 16¹ al. 3 C.p.p., a admis acțiunea civilă formulată de către partea vătămată/civilă R. E. și a obligat pe inculpata A. M. să plătească acestei părți civile suma de 5000 de lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 357 C.p.p. rap. la art. 163 C.p.p. a ridicat măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr. 64/P/2012 din 20.06.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție asupra cotei de ½ din imobilul situat în Mun. Urziceni, ., ., jud. Ialomița, aparținând inculpatului A. S..

În baza art. 191 al. 1, 2 C. proc. pen. a obligat pe inculpata A. M. la plata sumei de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 191 al. 1, 2 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. V. la plata sumei de 1300 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

În baza art. 191 al. 1, 2 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. S. la plata sumei de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 191 al. 1, 2 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M. C. la plata sumei de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu, av. C. A., în cuantum de 300 de lei, conform delegației nr. 305 din 18.07.2013 emisă de Baroul Ialomița s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 64/P/2012, emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

- A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., art. 192 alin. 2 C.pen. și art. 26 rap. la art. 217 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen, art. 260 alin. 1 C.pen., cu aplicarea finală a disp. art. 33 lit. a C.pen.

- A. S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen. și art. 26 rap. la art. 217 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a C.pen.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

-M. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art.26 rap. la art. 194 alin.l cu aplicarea art. 37 lit a și art.75 lit.a Cod penal și art.26 rap. la art.217 alin.l cu aplicarea art.37 lit a și art.75 lit.a Cod penal, cu aplicarea finală a disp. art.33 lit.a Cod penal,

- A. V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, modificată și completată, privind circulația pe drumurile publice, inculpați arestați în altă cauză.

S-a mai dispus prin rechizitoriu menținerea măsurii sechestrului asigurator astfel cum a fost instituit asupra bunurilor aparținând inculpatului A. S.; disjungerea și constituirea unei noi cauze penale pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind participația autorilor necunoscuți care în data de 12.07.2009, împreună cu A. V., A. S. și M. C., au exercitat acte de șantaj asupra părții vătămate R. D. și au distrus o oglindă retrovizoare a unei autoutilitare.

În fapt, s-a reținut că în data de 09.07.2009 inculpata A. M., împreună cu soțul său - A. V. - și fiica sa - A. C. -, au pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate R. E. și, prin prezența, atitudinea și acțiunile sale violente (fizice și verbale), inculpata A. M. l-a încurajat și sprijinit pe soțul său A. V. să exercite acte de șantaj (amenințări cu moartea, vătămarea, sluțirea, sechestrarea și cu lovirea pentru ca familia părții vătămate să plătească pretinse datorii) și de distrugere a ușii de acces în locuința părții vătămate, iar în data de 16.03.2011 a declarat sub prestare de jurământ, la sediul Poliției Municipiului Urziceni, în dosarul penal nr. 157/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, fapte mincinoase în legătură cu gradul de participație penală a învinuitului M. Ș. și coautorilor M. Fildeș, A. V. și M. V..

Cu privire la inculpatul A. S., în actul de sesizare s-a reținut că în data de 12.07.2009, împreună cu M. C. și A. V. (zis P.) – trimis în judecată – și alte două persoane neidentificate au blocat în trafic autoutilitara părții vătămate R. D., au exercitat acte de șantaj asupra acestuia (amenințări cu moartea, infirmitatea, sluțirea, lovirea și cu răpirea pentru a plăti diverse datorii) și au distrus o oglindă laterală retrovizoare a autoutilitarei.

Cu privire la inculpatul M. C. s-a reținut că în data de 12.07.2009, împreună cu A. S. și A. V. (zis P.) - trimis în judecată - și alte două persoane neidentificate au blocat în trafic autoutilitara părții vătămate R. D., au exercitat acte de șantaj asupra acestuia (amenințări cu moartea, infirmitatea, sluțirea, lovirea și cu răpirea pentru ca să plătească pretinse datorii) și au distrus o oglindă laterală retrovizoare a autoutilitarei.

Cu privire la inculpatul A. V. s-a reținut că având permisul de conducere anulat, în data de 12.07.2009 a condus autoturismul personal marca Mercedes ML tip SUV pe drumul public ce leagă localitățile Borănești și Bărcănești, ambele din județul Ialomița, pe o distanță de aproximativ patru kilometri, blocând în final înaintarea autovehiculului la volanul căruia se afla R. D..

Prin ordonanța nr. 585/P/2011 din 25.10.2011 și ordonanța nr. 64/P/2012 din 14 martie 2013 s-a început urmărirea penală și s-a schimbat încadrarea juridică față de A. M., iar prin ordonanța nr. 64/P/2012 din 18 iunie 2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus amintite.

Prin ordonanța din data de 18 iunie 2013 s-a dispus reținerea inculpatei A. M. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 18 iunie 2013, ora 17:55, până la 19 iunie 2013, ora 17:55 (fila 129 volumul 5).

Prin ordonanța nr. 64/P/2012 din 14 martie 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul A. S., iar prin ordonanța nr. 64/P/2012 din 18 iunie 2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor mai sus arătate.

Prin ordonanța din data de 18 iunie 2013 s-a dispus reținerea inculpatului A. S. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 18 iunie 2013, ora 12:50, până la 19 iunie 2013, ora 12:50 (fila 90 volumul 5).

La data de 19 iunie 2013 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a întocmit referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați (filele_ volumul 5).

Prin încheierea din 19 iunie 2013 Judecătoria Sectorului 5 București a respins, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a luat față de cei doi inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi teritoriul României, impunându-le și respectarea unor obligații (filele 156-163 volumul 5).

Împotriva încheierii a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Tribunalul București a admis recursul și a dispus arestarea preventivă a inculpaților A. M. și A. S. pe o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării, pe numele inculpatului A. S. emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 20/R din 25.06.2013 (fila 168 volumul 5), iar pe numele inculpatei A. M. s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 19/R din 25.06.2013 (fila 169 volumul 5), ambii inculpați fiind încarcerați la data de 26.06.2013 (fila 172).

După întocmirea rechizitoriului dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 16.07.2013, sub nr._ . Starea de arest a inculpaților A. M. și A. S. a fost verificată de instanță și menținută.

Prin adresa nr C2_ din 05.08.2013, Penitenciarul Poarta Albă a comunicat instanței că inculpatul M. C. a fost liberat condiționat la data de 05.08.2013.

Până la începerea cercetării judecătorești, inculpații au declarat personal că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Părțile vătămate R. E. și R. D. s-au constituit părți civile în procesul penal, solicitând - fiecare dintre ele - câte 5.000 lei cu titlu de daune morale, respectiv cu titlu de daune morale și materiale, în speță, contravaloarea necuantificată a oglinzii retrovizoare lateral stânga a autoutilitarei.

La această cauză a fost atașat dosarul nr._ în care inculpata A. M. a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 09.07.2009, inculpata A. M., împreună cu soțul său A. V.și fiica sa A. C., a pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate R. E., și prin prezența, atitudinea și acțiunile sale violente fizice și verbale l-a încurajat și sprijinit pe A. V. să exercite acte de șantaj (amenințări cu moartea și cu lovirea pentru ca familia părții vătămate să plătească pretinse datorii) precum și acte de distrugere a ușii de acces în locuința părții vătămate. Astfel, ajuns în fața imobilului situat în mun. Urziceni, ., A. V. a escaladat gardul împrejmuitor, a deschis poarta, fiind urmat în curtea locuinței părții vătămate de către A. M. și A. C., cu toții făcând gălăgie. Partea vătămată R. E. se afla în locuință împreună cu cei doi nepoți minori ai acesteia, în vârstă de 16 și 5 ani la acea dată, iar inițial a auzit strigăte și înjurături și deoarece știa că porțile erau încuiate a ieșit din casă pentru a vedea ce se petrece. În curte le-a văzut pe cele 3 persoane mai sus arătate, iar A. V. i-a cerut să-i restituie o pretinsă datorie de_ de euro, afirmând că banii pe care fiul părții vătămate îi datora lui A. G. sunt ai lui, iar dobânda la această sumă se ridica la acest cuantum. Partea vătămată R. E. (mama lui R. D.) a cerut celor trei să părăsească imediat curtea imobilului; cei trei nu au dat curs solicitării. A. V. a pretins părții vătămate restituirea banilor, amenințând că, în caz de refuz, va sechestra nepoții familiei, va omorî pe partea vătămată și pe membrii familiei ei. Văzând refuzul de a plăti al părții vătămate și cererile repetate ale acesteia de părăsire a imobilului, A. M. și A. C. au amenințat că, în caz de neplată, vor sechestra nepoții familiei, vor omorî pe partea vătămată și pe membrii familiei ei. Gesturile de violență și mișcarea celor trei agresori de înconjurare a părții vătămate au determinat-o pe aceasta să se refugieze în casă, asigurând ușa de acces. Pentru a se face cât mai convingător, în timp ce repeta amenințările cu moartea, vătămarea sănătății, sluțirea și sechestrarea, A. V. a lovit ușa de acces în locuită, deteriorând-o. Susținând ., A. M. și A. C. au continuat să strige aceleași amenințări în timp ce loveau cu mâinile în geamul ferestrelor casei. După ce a luat măsurile de adăpostire a nepoților săi (martorii R. V. și R. M.), partea vătămată a cerut din nou agresorilor să părăsească curtea, apoi văzând refuzul acestora a apelat la Serviciul 112. Martorii S. P. și R. M. au pătruns în curtea imobilului, auzind și văzând acțiunile de agresiune ale lui A. V., A. M. și A. C. și au încercat fără succes să intervină. A. V., A. M. și A. C. au părăsit locuința la intervenția lucrătorilor de poliție.

În data de 16.03.2011, fiind ascultată în calitate de martor la sediul Poliției Municipiului Urziceni, în dosarul penal nr. 157/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, A. M. a declarat sub prestare de jurământ fapte mincinoase în legătură cu gradul de participație penală a învinuitului M. Ș. și a coautorilor M. Fildeș, A. V. și M. V.. În data de 14.01.2010 s-a înregistrat la Poliția Mun. Urziceni plângerea formulată de partea vătămată S. A. care a sesizat faptul că, în aceeași zi, M. Ș. împreună cu alte trei persoane a pătruns fără drept în locuința sa, a lipsit de libertate membri ai familiei, cărora le-a adresat amenințări. La data de 23.02.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de M. Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu. În cursul urmăririi penale, în data de 16.03.2011, deși nu fusese de față la comiterea faptelor, fiind ascultată în calitate de martor și după depunerea jurământului, fapt rezultat din semnătura efectuată la rubrica corespunzătoare, A. M. a susținut că a văzut cum M. Ș. nu a pătruns în locuința părții vătămate cu care a purtat o conversație civilizată, activități la care persoanele însoțitoare (în opinia sa însuși martorul, soțul său A. V. și M. V., soția învinuitului) nu ar fi avut vreo contribuție. Consemnările făcute pe formularul cu . IL nr._ au fost citite martorului A. M., care a fost de acord cu conținutul declarației și, în consecință, a semnat înscrisul. Ulterior, în cursul urmăririi penale și al judecății - finalizată cu condamnarea autorilor prin sentința penală nr. 336 din 12.12.2012 a Judecătoriei Urziceni, rămasă definitivă- s-a dovedit că M. Ș., însoțit de fiul său, minor la acea dată, M. S. Fildeș Ș., soția sa, M. V. și A. V. zis P., au pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate S. A.-M., situată în municipiul Urziceni, județul Ialomița, ., ., fără consimțământul acesteia. În această împrejurare, cei patru le-au introdus pe S. C.-D., S. A. M. și fiica minoră Lecatzas M. L., într-o cameră, blocându-le libertatea de mișcare, în timp ce M. Ș. o căuta pe partea vătămată Lecatzas P. în celelalte camere ale apartamentului. M. Ș. a țipat la S. C.-D. și S. A. M. și a apucat-o violent de guler pe minora de 4 ani, Lecatzas M. L., a ridicat-o în sus și a început să o scuture spunând că o va arunca de la balcon, o va sechestra și o va abuza. Deoarece nu l-a găsit pe Lecatzas P., în timp ce o imobiliza pe minora de 4 ani, Lecatzas M. L., M. Ș. a apelat telefonic pe Lecatzas Georges, transmițându-i că, în cazul în care nu-i va restitui sumele de bani datorate, o va abuza pe minoră prin perversiuni sexuale orale și o va sechestra. Atât la urmărire penală, cât și în timpul judecății A. M. nu și-a retras mărturia.

În data de 12.07.2009, având permisul de conducere anulat, A. V. a condus autoturismul personal marca Mercedes ML tip SUV pe drumul public ce leagă localitățile Borănești și Bărcănești, ambele din județul Ialomița, pe o distanță de aproximativ patru kilometri, blocând în final înaintarea autovehiculului la volanul căruia se afla R. D., și împreună cu M. C., A. S. (fratele său) și alte două persoane neidentificate (ocupanți ai auto Mercedes ML) au exercitat acte de șantaj asupra părții vătămate R. D. (amenințări cu moartea, infirmitatea, sluțirea, lovirea și cu răpirea pentru ca să plătească pretinse datorii) și au distrus o oglindă laterală retrovizoare a vehiculului. Astfel în cursul zilei de 12.07.2009, inculpații A. V., M. C., inculpatul A. S. și alte două persoane neidentificate se aflau pe raza localității Borănești, unde se deplasaseră cu autoturismul marca Mercedes ML tip SUV, care aparținea primului dintre ei. Fiind cu toții pe carosabilul drumului public ce străbate . observat că a trecut pe lângă ei autoutilitara VW cu numerele de înmatriculare_, în care se aflau partea vătămată R. D. și martorul S. P., pe care i-a recunoscut. Semnalând însoțitorilor pe cine văzuse și justificând cu voința de a recupera o pretinsă creanță bănească de la partea vătămată, A. V. a sărit la volanul autoturismului său după ce l-a înlăturat pe M. C. (care reacționase mai rapid) și a pornit în urmărirea autoutilitarei, având alături pe fratele său, A. S., pe M. C. și alte două persoane rămase neidentificate - toți acești aderând imediat la voințele și acțiunile lui A. V.. După parcurgerea a aproximativ patru kilometri pe drumul public, pe raza comunei Bărcănești, A. V. a ajuns din urmă și a depășit autoutilitara, blocând înaintarea acesteia prin bararea șoselei cu propriul autoturism. Din autovehiculul marca Mercedes au coborât toți cinci ocupanții. Văzând aceasta, partea vătămată a blocat portierele și a închis geamurile autoutilitarei. A. V., A. S. și o persoană neidentificată au mers la portiera stânga a autoutilitarei, de care au tras voind să o deschidă, apoi, nereușind deschiderea, au lovit cu brațele în caroserie, cerând banii, țipând obscenități și amenințări cu vătămarea sănătății către ocupanții autoutilitarei; M. C. împreună cu o altă persoană neidentificată au acționat și amenințat în același mod la portiera din partea dreaptă a autoutilitarei. În timpul agresiunii, fiind astfel susținut, A. V. a strigat părții vătămate că, in situația nerestituirii banilor, îi va tăia tendoanele, o va orbi și îi va răpi copiii. Temându-se de consecințele continuării agresiunii devenită violentă și sub îngrijorarea unei urmăriri în trafic, partea vătămată a reușit să manevreze și să conducă autoutilitara prin șanțul pluvial, ocolind autoturismul care-i bara înaintarea, apoi, rulând pe câmp s-a îndepărtat, revenind în mun. Urziceni după ce a realizat un ocol de 40 kilometri prin . manevrelor de ocolire, A. V. s-a prins de oglinda retrovizoare stânga a autoutilitarei și a lovit geamul portierei; ca urmare a acestor acte violente oglinda retrovizoare stânga a autoutilitarei a fost smulsă și distrusă.

Situația de fapt arătată anterior vizând faptele de șantaj, violare de domiciliu și distrugere, săvârșite în data de 09.07.2009 de către A. V. zis „P.”, A. M. și A. C. asupra părții vătămate R. E. a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate R. E. care precizează că, în timp ce se afla la domiciliul din Urziceni, ., împreună cu cei doi nepoți minori, în vârstă de 16 și 5 ani, a observat trei persoane de etnie rromă, A. V., A. M. și A. C. care intraseră în interiorul curții, deși porțile erau încuiate, care i-au adresat injurii și amenințări cu moartea și vătămarea corporală cu scopul de a determina să plătească o pretinsă datorie de 60 000 euro. Partea vătămată, împreună cu nepoții săi, s-a refugiat în locuință, de teamă, încuind ușa pe interior, ocazie cu care A. V. a urmărit-o, încercând să forțeze . lovirea ușii de acces cu picioarele. În acest timp A. M. și A. C. au lovit puternic în ferestrele casei, amenințând cu moartea dacă nu li se dau banii. Tot cu această ocazie, partea vătămată precizează „nepotul meu de 5 ani se băgase de frică sub o masă”; declarația martor R. V. care susține întocmai și întărește declarația bunicii sale, R. E., precizând că a văzut pe A. V., A. M. și A. C. când au pătruns în interiorul curții, că le-au adresat amenințări de genul „dați banii, dați casa că altfel o să vă omorâm și o să vă răpim copiii”și că au acționat cu violență asupra ușii de acces și asupra ferestrelor imobilului chiar și în prezența polițiștilor chemați la fața locului, declarație martor cu identitate protejată - F. A. care precizează că, în vara anului 2009, a observat pe A. V., soția și fiica acestuia în curtea familiei R., bărbatul adresând familiei R. următoarele: „vă dau foc dacă nu ieșiți afară”, „vă omor dacă nu-mi dați banii”. De asemenea, acesta menționează că cele două femei s-au poziționat fiecare la câte o fereastră a locuinței pe care o loveau, adresând, la rândul lor, amenințări celor din interior; l-a văzut pe A. V. în fața ușii de acces și a auzit loviturile aplicate de către acesta. Declarațiile martorului S. P. care relatează că pe data de 09.07.2009, i-a găsit în curtea familiei R. pe A. V., A. M. și A. C. care, în prezența organelor de poliție făceau scandal, strigând „vă fac, vă dăm cu ranga în cap”, dacă nu li se dă o sumă de bani; martorul a declarat că a cerut celor trei să părăsească locuința, motiv pentru care A. V. l-a amenințat că-l va lovi cu o rangă în cap; martorul a confirmat degradarea ușii de acces și faptul că a găsit pe R. E. baricadată în casă, împreună cu copiii, încuind ușa pe interior, cu toții având o puternică stare de temere, raport psihologic nr._/26.10.2011, privind situația minorului R. M., întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița, în care se consemnează că la evaluarea psihologică efectuată de către un psiholog specialist, minorul a declarat: „în urmă cu ceva timp, când eram mic, un țigan a certat-o pe mami și i-a vorbit urât” iar mai multe persoane au venit la poartă „iar mami a stins lumina ca să nu ne vadă. Oamenii aceia vin la poartă ca să-i ceară lu tati bani... mă gândesc dacă o să mai vină iar ... sunt îngrijorat pentru mami, tati.... familia mea”. Din concluziile raportului a rezultat „evenimentele la care copilul a fost expus îi conferă acestuia experimentarea unor stări de îngrijorare pentru familia sa, însă, având în vedere că acesta beneficiază de manevre de suport din partea familiei, evenimentele traumatizante prin care a trecut nu au un grad de expunere crescut ca durată”, declarația martorului R. M. (minor) care susține că „în urmă cu câțiva ani, când eram eu mic, îmi amintesc că eram cu mamaia și cu fratele meu V., ne aflam acasă, când au venit niște oameni, nu știu câți, nu i-am văzut, erau în curte și făceau mare gălăgie ca niște teroriști care doreau să invadeze un . teroriștii pentru că am un joc pe calculator - Counter - și acolo am văzut cum se comportă teroriștii...acești oameni țipau tare și eu am auzit și mi-a fost frică și am fugit la mine în cameră; și mamaia era speriată; ...oamenii aceia nu se comportau ca oaspeți, ci ca teroriști, au vrut ceva, dar nu știu ce au vrut; au plecat pentru că nu au primit ce au vrut; și când erau ei în curte se auzeau sunete ciudate și bubuituri”, verificările efectuate din care a rezultat că Jocurile Counter constau în confruntarea armată dintre o echipă de contra-teroriști și o echipă de teroriști în diferite medii înconjurătoare urbane sau exotice, obiectivele acestora din urmă variind de la luarea cu asalt a unei localități până la asasinarea unui VIP, transcrierea convorbirilor obținute de la SUNAU 112 efectuate în data de 09.07.2009, în jurul orei 11:31, declarațiile martorului R. M. care a afirmat că a găsit în curtea casei sale pe A. V., A. M. și A. C. pe care i-a auzit proferând amenințări cu moartea sau alte acte de violență la adresa membrilor familiei R., recunoașteri după planșa fotografică efectuate de R. V., S. P., R. M. și F. A. care îi recunosc pe A. V., A. M. și A. C., ca fiind cei care au pătruns fără drept în locuința părții vătămate R. E. și au șantajat-o, sentința penală nr. 336 din 12.12.2012 a Judecătoriei Urziceni, rămasă definitivă prin decizia penală nr.762/25.04.2013 a Curții de Apel București, Secția I Penală, declarațiile inculpatei A. M..

Situația de fapt vizând infracțiunea de mărturie mincinoasă din data de 16.03.2011 reținută în sarcina inculpatei A. M. a rezultat din declarația de martor dată sub prestare de jurământ de către A. M. la Poliția Municipiului Urziceni, prin conținutul căreia relatează că întâmplător se găsea în fața blocului în care se afla apartamentul părților vătămate S. A. și S. D. și din curiozitate a urcat până la etajul 1, unde l-a observat pe M. Ș. în apartamentul părților vătămate, singur, discutând civilizat cu acestea, fapt contrazis de situația de fapt reținută cu titlu de autoritate de lucru judecat de Judecătoria Urziceni; actele de urmărire penală din dosarul penal nr. 157/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, sentința penală nr. 336 din 12.12.2012 a Judecătoriei Urziceni, rămasă definitivă prin decizia penală nr.762/25.04.2013 a Curții de Apel București, Secția I Penală, declarația inculpatei A. M. care recunoaște săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost reținută în sarcina sa.

Situația de fapt vizând infracțiunile reținute în sarcina inculpaților A. V., A. S. și M. C. au rezultat din următoarele probe care s-au coroborat: plângerea și declarațiile părții vătămate Romanic D., declarație martor S. P., recunoaștere după planșa fotografică efectuată de R. D. și S. P. care îi recunoaște pe A. S. (fratele lui A. V.) și C. M., ca fiind cei care l-au amenințat și i-au distrus autoturismul, sentința penală nr. 336 din 12.12.2012 a Judecătoriei Urziceni, rămasă definitivă prin decizia penală nr.762/25.04.2013 a Curții de Apel București, Secția I Penală, adresa nr._/26.06.2013 a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și anexe, declarațiile inculpaților.

În drept, s-a constatat că faptele săvârșite de inculpata A. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. art.26 rap. la art.194 alin.l cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art. 192 alin.2 Cod penal și art.26 rap. la art.217 alin.l cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art. 260 alin.l Cod penal, cu aplicarea finală a dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal.

I. Latura obiectivă a infracțiunii de violare de domiciliu s-a realizat prin acțiunea de pătrundere fără drept în curtea imobilului situat în mun. Urziceni, . și refuzul de a părăsi aceeași curte la cererea repetată a părții vătămate. Pătrunderea a avut loc în curtea imobilului părții vătămate; acțiunea s-a făcut fără drept - în mod abuziv, fără vreo justificare legală și fără consimțământul părții vătămate - aspect rezultat din împrejurarea că poarta de acces era asigurată. De asemenea, inculpata a refuzat să părăsească curtea locuinței; prezența în interiorul împrejmuirii a determinat cererea expresă, categorică, repetată și neîndoielnică a părții vătămate de părăsire a curții; ulterior, inculpata a rămas și a refuzat să iasă din curte.

De asemenea, s-a constatat că și latura subiectivă a infracțiunii de violare de domiciliu s-a realizat, deoarece inculpata A. M. a acționat cu intenție directă, știind cănu are dreptul de a intra în locuință și nici consimțământul părții vătămate, a voit să pătrundă și a realizat că prin aceasta încalcă libertatea părții vătămate; inculpata și-a dat seama că refuză să părăsească locuința la cererea expres exprimată în acest sens și că, astfel, încalcă libertatea părții vătămate, urmare pe care, ca și în prima modalitate, a urmărit-o. Infracțiunea de violare de domiciliu a fost săvârșită în formă agravată, deoarece inculpata a acționat împreună cu alte două persoane.

II. Sub aspectul laturii obiectivecomplicitatea la infracțiunea de șantaj s-a realizat prin ajutorul (prezența, atitudinea și acțiunile sale violente, fizice și verbale) dat în acțiunea de constrângere exercitată asupra părții vătămate, în sensul de a-i impune restituirea unei sume de bani; constrângerea a fost exercitată prin acte de amenințare cu moartea, vătămarea sănătății, sluțirea, răpirea, precum și acte de violență asupra bunurilor părții vătămate - toate acestea inspirând victimei temerea că, în viitor, ea ori rudele apropiate vor suporta un rău (infracțiune sau faptă păgubitoare).

Inculpata a săvârșit infracțiunea de șantaj cu intenție directă; A. M. și-a dat seama că exercită acte de ajutorare a acțiunii de constrângere și că prin aceasta produce părții vătămate o stare de temere, urmare pe care a voit-o. Inculpata a acționat în scopul special de a se dobândi în mod injust un folos pentru soțul său și, implicit, pentru sine.

S-a constatat că S-a reținut a fi incidente dispozițiile privind circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a din Codul Penal, deoarece infracțiunea de șantaj a fost săvârșită de trei persoane împreună, fapt care a mărit forța acestora de acțiune și le-a dat mai multă îndrăzneală.

III. Latura obiectivă a complicității la infracțiunea de distrugere s-a realizat prin sprijinul (prezența, atitudinea și acțiunile sale violente, fizice și verbale) în acțiunea de degradare a ușii de acces în locuința părții vătămate.

De asemenea, s-a constatat că și latura subiectivă s-a realizat, inculpata, acționând cu intenție indirectă, ea cel puțin acceptând producerea urmării imediate.

S-a reținut a fi incidente dispozițiile privind circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a din Codul Penal, deoarece infracțiunea de distrugere a fost săvârșită de trei persoane împreună, fapt care a mărit forța acestora de acțiune și le-a dat mai multă îndrăzneală.

IV. Latura obiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă este s-a realizat prin afirmațiile pozitive și negative făcute de martorul A. M.; martorul a fost ascultat într-o cauză penală și a declarat ca existente împrejurări despre care știe că nu sunt în realitate (prezența sa la locul și momentul comiterii infracțiunilor) și a negat existența altor împrejurări reale (actele comisive ale infracțiunilor și participația tuturor agresorilor). S-a observat că afirmațiile privesc împrejurări esențiale care servesc la stabilirea adevărului și la justa soluționare a cauzei penale și asupra cărora martorul a fost întrebat.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă; A. M. și-a dat seama că, denaturând întregul adevăr, creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, urmare pe care a urmărit-o, având ca scop înlăturarea răspunderii penale a infractorilor. Fiind o infracțiune de pericol, consumarea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu este condiționată de producerea vreunei alte urmări în afara celei constând în crearea stării de pericol pentru normala desfășurare a activității de înfăptuire a justiției.

În drept, s-a constatat că faptele săvârșite de inculpatul A. S. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 rap. la art.194 alin.l cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și art. 26 rap. la art.217 alin.l cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

I. Elementul material și celelalte cerințe ale laturii obiective s-au realizat prin actele de ajutorare - prezența, atitudinea și acțiunile violente fizice și verbale - a acțiunii de constrângere exercitată asupra părții vătămate, în sensul de a-i impune restituirea unei sume de bani; constrângerea a fost exercitată prin acte de amenințare cu sluțirea, infirmitatea și răpirea, precum și acte de violență asupra bunurilor părții vătămate - toate acestea inspirând victimei temerea că, în viitor, ea ori rudele apropiate vor suporta un rău (infracțiune sau faptă păgubitoare).

S-a reținut că inculpatul a săvârșit complicitatea la infracțiunea de șantaj cu intenție directă; A. S. și-a dat seama că exercită acte de ajutorare pentru a constrânge și că prin acestea produce părții vătămate o stare de temere, urmare pe care a voit-o. Inculpatul a acționat în scopul special de a se dobândi în mod injust un folos pentru fratele său și, implicit, pentru sine.

S-a reținut a fi incidente dispozițiile privind circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a din Codul Penal, deoarece infracțiunea de șantaj a fost săvârșită de mai mult de trei persoane împreună, fapt care a mărit forța acestora de acțiune și le-a dat mai multă îndrăzneală.

II. Latura obiectivă a complicității la infracțiunea de distrugere s-a realizat prin ajutorul (prezența, atitudinea și acțiunile sale violente, fizice și verbale) în acțiunea de distrugere a oglinzii retrovizoare laterale a autoutilitarei.

Și latura subiectivă s-a realizat, inculpatul acționând cu intenție indirectă, el cel puțin acceptând producerea urmării imediate.

S-a reținut a fi incidente dispozițiile privind circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a din Codul Penal, deoarece infracțiunea de distrugere a fost săvârșită de trei persoane împreună, fapt care a mărit forța acestora de acțiune și le-a dat mai multă îndrăzneală.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului M. C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. art. 26 rap. la art.194 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. a și art.75 lit.a Cod penal și art. 26 rap. la art.217 alin. 1 cu aplicarea art.37 lit. a și art.75 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Inculpatul a săvârșit complicitatea la infracțiunea de șantaj cu intenție directă; M. C. și-a dat seama că exercită acte de ajutorare pentru a constrânge și că prin aceasta produce părții vătămate o stare de temere, urmare pe care a voit-o. Inculpatul a acționat în scopul special de a se dobândi în mod injust un folos pentru fratele său și, implicit, pentru sine.

Latura obiectivă a complicității la infracțiunea de distrugere s-a realizat prin ajutorul (prezența, atitudinea și acțiunile sale violente, fizice și verbale) în acțiunea de distrugere a oglinzii retrovizoare laterale a autoutilitarei.

De asemenea, s-a constatat că și latura subiectivă s-a realizat, inculpatul acționând cu intenție indirectă, el cel puțin acceptând producerea urmării imediate.

Inculpatul a comis ambele infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind incidente dispozițiile art. 37lit. a din Codul penal, primul termen al recidivei constituindu-lcondamnarea definitivă la un an închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 288/29.06.2006 a Tribunalului Ialomița, rămasă definitivă prin neapelare la 12.07.2006.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului A. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86alin. 2 din OUGnr. 195/2002, republicată, completată și modificată.

În privința laturii obiective a infracțiunii, elementul material și una dintre cerințe s-au realizat prin acțiunea de conducere a autoturismului marca Mercedes ML având permisul de conducere anulat; și cealaltă cerință a normei de incriminare s-a reținut a fi îndeplinită, deoarece conducerea a avut loc pe drumul public ce leagă localitățile Borănești și Bărcănești.

Urmarea imediată, constând în încălcarea relațiilor sociale privind circulația pe drumurile publice/punerea în pericol a siguranței traficului rutier, s-a produs în momentul în care inculpatul a început să conducă autoturismul, fără a avea dreptul de a conduce pe drumurile publice.

Raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei (ex re).

S-a constatat că și latura subiectivă s-a realizat: fapta de a conduce pe drumurile publice având permisul anulat a fost săvârșită cu intenție directă, deoarece inculpatul A. V. știa că nu are dreptul a efectua o astfel de activitate, a fost conștient și a urmărit rezultatul faptei sale (anume, încălcarea relațiilor sociale privind circulația pe drumurile publice).

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse potrivit art. 320¹ al. 7 C.p.p., gradul de pericol social al faptelor, urmările produse, modalitatea de comitere a faptelor, circumstanța agravantă reținută cu privire la unele dintre fapte, valorile sociale lezate, persoana inculpaților, modalitatea de operare, atitudinea procesuală sinceră a acestora, lipsa ori prezența antecedentelor penale.

Față de vinovăția inculpaților, instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare, astfel cum rezultă din dispozitivul acestei sentințe penale.

Instanța de fond a respins liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpata A. M., față de următoarele considerente:

S-a reținut că instrumentul juridic al liberării provizorii sub control judiciar pornește de la premisa faptului că pericolul concret pentru ordinea publică a fost corect analizat și subzistă în aceeași intensitate, deoarece prin măsurile și obligațiile pe care le impune celui arestat limitează acest pericol și îl împiedică să se manifeste.

Potrivit dispozițiilor art. 160¹ C. pr. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

În ceea ce privește condițiile liberării provizorii, potrivit art. 160⁴C. pr. pen., raportat la art. 160² C. pr. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani; liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

De asemenea, potrivit art. 136 al. 2 C. pr. pen., scopul măsurilor preventive (pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei) poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Instanța de fond a reținut că în cauză inculpata este învinuită de săvârșirea unor infracțiuni intenționate pentru care legea nu prevede o pedeapsă care să depășească 18 ani, astfel că a constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 160² al. 1 C. pr. pen.

Având în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpata este judecată, circumstanțele reale, imputate acestuia, urmările produse, gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, valorile sociale lezate, temerea că inculpata ar mai putea comite și alte infracțiuni după punerea în libertate, pericolul ca inculpata să încerce a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpată nu este întemeiată și, prin urmare, a respins-o, ca atare.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni și inculpații A. M., A. S. și M. C., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 11.10.2013, sub nr._ .

Prin motivele formulate în scris și susținute oral, prin reprezentantul Ministerului Public, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, apreciind cp acestea sunt dozate necorespunzător, fără a se avea în vedere scopul preventiv al legii penale prevăzut de art. 52 Cp. Astfel încât, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond, majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpata A. M., prin apărător ales, a criticat sentința penală atacată, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de actele materiale reținute concret în sarcina sa, de faptul că a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹ Cpp, precum și de circumstanțele reale și personale ale acesteia.

În ceea ce privește modalitatea de executare, consideră că scopul preventiv al legii penale ar putea fi atins și printr-o măsură mai puțin restrictivă, prev. de art. 86¹ Cpp.

Inculpatul A. S., prin apărător ales, a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, apreciind că se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere conduita inculpatului, faptul că acesta nu este recidivist, precum și faptul că prejudiciul, deși nu a fost dovedit, a fost achitat în întregime.

Având în vedere și afecțiunile medicale de care suferă inculpatul, ce necesită un tratament periodic, precum și faptul că a înțeles să se prevaleze de prevederile art. 320¹ Cpp, a solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpatul M. C., prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, apreciind că aceasta este prea mare în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

La termenul de judecată din 12.12.2013, Curtea, din oficiu, a pus în discuție eventuala incompatibilitate a instanței de fond de a judeca prezenta cauză.

La același termen, în baza art. 300² Cpp, s-a pus în discuție și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.385⁶ alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile formulate de parchet și inculpați sunt întemeiate, pentru considerentele următoare:

Astfel, Curtea apreciază întemeiate recursurile, însă pentru un motiv invocat din oficiu, respectiv nelegala compunere a completului de judecată, prin includerea unui judecător incompatibil.

Sub acest aspect, se cuvin menționate unele considerente prealabile.

Conform art.385⁶al.3 Cpp, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 385⁹, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele; în aceste cauze, instanța de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situația în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părților la un proces echitabil.

Potrivit art.197 al.2 Cpp, dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității; conform alineatului 3 al aceluiași articol, nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod; ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

Analizând aceste dispoziții legale, Curtea constată că în cazul recursului integral devolutiv, cum este cazul în speță, instanța de control judiciar este îndreptățită să analizeze cauza în ansamblul ei, independent de motivele de recurs invocate de părți și Ministerul Public, precum și că în situația în care în speță există un motiv de nulitate absolută a hotărârii atacate, instanța are posibilitate și chiar obligația să ia în considerare motivul respectiv din oficiu, pentru a se asigura deplina respectare a principiului legalității procesului penal.

În acest sens, Curtea reține că în cazul în care se constată că judecătorul fondului a fost incompatibil să judece, completul fiind nelegal constituit prin includerea acestui judecător, instanța de control judiciar este obligată să ia în considerare această împrejurare, chiar dacă judecătorul în cauză s-a abținut, iar cererea de abținere a fost respinsă.

Chiar dacă prin art.52 al.6 Cpp se prevede că încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac, totuși Curtea apreciază că această prevedere procedurală nu poate prevala asupra principiului asigurării legalității procesului penal (principiu general, ce guvernează întreaga procedură penală, conform art.2 al.1 Cpp), iar cum neregularitatea creată prin respingerea nejustificată a unei cereri de abținere, consecința fiind compunerea instanței prin includerea unui judecător incompatibil, nu poate fi acoperită în nici un mod, se desprinde concluzia că instanța de control judiciar poate constata incompatibilitatea judecătorului fondului, chiar în condițiile în care cererea de abținere a acestuia a fost respinsă.

Totodată, Curtea constată că nu prezintă nicio relevanță procedura urmată de către judecătorul ce era de fapt incompatibil să judece, respectiv procedura comună ori procedura prevăzută de art.320¹ Cpp, singurul aspect relevant fiind acela că judecătorul nu era compatibil să soluționeze acțiunea penală și acțiunea civilă din speța respectivă; în același sens, Curtea reține că la momentul apariției stării de incompatibilitate, nu se putea cunoaște atitudinea procesuală ulterioară a inculpaților.

Cu privire la situația din speță, Curtea apreciază că judecătorul fondului s-a aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut de art.47 al.2 Cpp, în sensul că și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce s-ar fi putut da în cauză, cu referire la inculpații A. M. și C. M..

Astfel, în sentința nr.336/12.12.2012 a Judecătoriei Urziceni (ce se referea la alți inculpați, însă care au săvârșit infracțiunile împreună cu inculpații din prezenta cauză), speță judecată de același judecător, instanța a reținut că în data de 09.07.2009, inculpatul A. V. a pătruns, fără drept, împreună cu inculpații A. M. și A. C., în domiciliul părții vătămate R. E., unde au exercitat acte de șantaj asupra acesteia; în cuprinsul aceleiași hotărâri, același judecător a reținut că la data de 12.07.2009, inculpatul A. V., cu intenție, împreună cu C. M. și cu altă persoană, au blocat în trafic autoturismul părții vătămate R. D., au distrus oglinda autoturismului și au lovit de mai multe ori cabina, exercitând acte de șantaj asupra părții vătămate.

În cauza de față, același judecător a dispus condamnarea inculpaților A. M. și C. M. pentru săvârșirea exact acelorași fapte ca acelea reținute mai sus.

Sub acest aspect, Curtea constată că, în mod evident, judecătorul fondului și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză, reținând că inculpații menționați au participat la săvârșirea infracțiunilor pentru care, apoi, în prezentul dosar, i-a și condamnat. Antepronunțarea nu reprezintă cu necesitate exprimarea unei poziții neechivoce asupra vinovăției inculpaților, acest aspect putând rezulta și din împrejurări în care judecătorul face anumite aprecieri cu privire la respectivii inculpații, ce lasă să se întrevadă soluția ce s-ar putea adopta în speță (în cazul de față, judecătorul a reținut în mod evident, în altă cauză, participarea inculpaților la fapte pentru care i-a condamnat în prezenta cauză).

Chiar dacă inculpații au solicitat aplicarea art.320¹ Cpp, acest aspect nu are relevanță asupra stării de incompatibilitate a judecătorului fondului, întrucât acest text de lege nu exclude, de plano, o soluție de achitare.

Având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385¹⁵pct.2 lit.c rap. la art. 385⁹alin.1 pct.3 Cpp, va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni și de recurenții inculpați A. M., A. S. și M. C., ca casa sentința penală nr.200/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni și încheierea de abținere din data de 27.08.2013 și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe – Judecătoria Urziceni. În rejudecare instanța va avea în vedere și criticile Ministerului Public, dar și criticile inculpaților.

Va menține starea de arest a inculpaților A. M., A. S. și A. V..

Astfel, Curtea apreciază că se mențin temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de cei 3 inculpați.

Curtea constată că sunt întrunite cerințele art.143 Cpp, în cauză existând indicii temeinice și probe că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestora, ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză și din declarațiile inculpaților.

Sunt în continuare întrunite și cerințele art.148 al.1 lit.f Cpp, existând probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

Astfel, infracțiunile săvârșite de către inculpați prezintă prin natura lor un grad de pericol social sporit iar maniera în care au fost săvârșite, alături de persoane deja trimise în judecată, asociate cu acte de distrugere și violență la nivel psihic, constând în acte de intimidare fie în domiciliul rudelor părților vătămate, fie în trafic asupra bunurilor unor persoane, cu scopul de a recupera niște împrumuturi acordate cu camătă demonstrează un pericol concret sporit pentru ordinea publică dacă inculpații ar fi cercetați în stare de libertate.

Critica apărării inculpaților relativă la trecerea unei perioade lungi de timp de la momentul comiterii infracțiunilor și până la momentul arestării cu legătură față de atitudinea pasivă nu poate fi primită în condițiile în care nu vorbim de lăsarea în nelucrare a cauzei din neglijența organelor judiciare ci, din contră această pasivitate se datorează unor aspecte cu implicații în planul corupției locale a persoanelor ce aveau în instrumentare aceste dosare și care, din aceste considerente, nu au finalizat actul de justiție. Or, în atare situație nu trebuie confundată atitudinea unor persoane ce au în instrumentare anumite dosare, ca și subiecți cu atitudinea organelor judiciare în ansamblul lor care, în cazul de față, se va constata că au preluat cauza datorită motivelor arătate mai sus, au continuat și aprofundat cercetările.

Totodată, infracțiunile săvârșite de către inculpații A. M. și A. S. sunt unele foarte grave, de natură a provoca o tulburare însemnată opiniei publice, ce justifică prin sine însăși menținerea măsurii preventive.

Cu privire la inculpatul intimat A. V., Curtea constată că acesta se află și în executarea altei pedepse cu închisoarea, definitivă, aspect ce reliefează pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă pentru ordinea publică.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu pentru recurentul inculpat M. C., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În majoritate:

Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni și recurenții inculpați A. M., A. S. și M. C..

Casează sentința penală nr.200/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni și încheierea de abținere din data de27.08.2013.

Trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe – Judecătoria Urziceni.

Menține starea de arest a inculpaților A. M., A. S. și A. V..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu pentru recurentul inculpat M. C. în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2013

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. E. B. F. B. V.

GREFIER,

R. S.

Red. F.B.V./Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2/23.12.2013

Judecătoria Urziceni– jud: M. S. – M.

Opinie separată - în sensul soluționării pe fond a recursurilor.

DOSAR NR._

(_ )

OPINIE SEPARATĂ

Apreciem că nu sunt îndeplinite prevederile art.47 C. pr. pen. iar judecătorul fondului care a soluționat cauza și a pronunțat sentința penală nr.200 din 10.09.2013 a Judecătoriei Urziceni, nu se afla în stare de incompatibilitate.

Este de subliniat faptul că, deși la instanța de fond judecătorul M. S. M. s-a abținut, cererea sa de abținere a fost respinsă ca nefondată, iar această încheiere nu a fost atacată cu recurs odată cu hotărârea de fond de niciuna dintre părți.

Oricum este de subliniat aspectul că reținerea situației de fapt într-o altă cauză, respectiv în cauza unde s-a pronunțat sentința penală nr.336 din 12.12.2012, nu echivalează cu antepronunțarea judecătorului în prezenta cauză, respectiv în dosarul nr._, în acest dosar fiind vorba de alte părți.

În condițiile în care toți inculpații au solicitat judecarea în condițiile art.320¹ C. pr. pen., însușindu-și situația de fapt reținută în rechizitoriu, precum și probele administrate în faza de urmărire penală, practic, judecătorul pronunță hotărârea în baza acestor probe, iar aspectele de individualizare a pedepsei țin de circumstanțele fiecărui inculpat.

Așa fiind, apreciem că judecătorul fondului nu era incompatibil și se impunea ca instanța de recurs să soluționeze recursurile declarate în cauză, recursuri care priveau doar aspect de individualizare a pedepselor, niciuna dintre părți nu a criticat situația de fapt.

JUDECĂTOR,

D. M.

← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2298/2013.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI