Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 60/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 60/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 60/C
Ședința publică de la 29 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea cauzei penale de față, având ca obiect contestație în anulare – sesizare H.G. nr. 836/2013 formulată de condamnatul L. G. .
Fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că prezenta contestație în anulare trebuie calificată ca fiind cerere de revizuire, dar ținând cont de motivarea deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, primează manifestarea de voință a condamnatului, ce poate formula o cerere de revizuire. Arată că în nici un caz nu poate fi vorba despre o contestație în anulare, astfel că pune concluzii de respingere a acesteia, ca fiind inadmisibilă.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin decizia penală nr. 84//20.11.2014, Curtea a recalificat cererea contestatorului din contestație în anulare în revizuire (conform art. 453 alin. 1 lit. e cod penal), a dispus în baza art. 458 și art. 50 cod de procedură penală declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția penală, în baza art. 51 cod de procedură penală a constatat conflict negativ de competență și a sesizat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
A reținut Curtea în considerente următoarele:
Prin sentința penală nr.2380/26.09.2014, Tribunalul București - Secția Penală a admis excepția necompetenței materiale și în baza art.50 C.pr.pen. raportat la art.429 al. 2 din C.pr.pen. și cu referire la art. 426 lit. i) C.pr.pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul - condamnat L. G., în favoarea Curții de Apel București, în baza art.275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
A reținut Tribunalul că prin cererea de contestație în anulare, contestatorul-condamnat L. G. a solicitat admiterea contestației, anularea mandatului de executare a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare și să execute o singură pedeapsă, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare.
La dosarul cauzei s-au atașat: extrase din aplicația ecris privind dosarele nr._, nr._, nr._/3/2014 și nr._ * ale Tribunalului București – Secția I Penală, adresa nr. H 72356PJB/2014 emisă de Penitenciarul Jilava, copie de pe M.E.P.Î. nr. 1103/28.04.2014, M.E.P.Î. nr. 550/19.03.2014 și M.E.P.Î. nr. 400/11.12.2013 emise de Tribunalul București.
În raport de actele și lucrările dosarului, ținând seama că prin două sentințe penale definitive (sentința penală nr. 620/10.03.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 160/C/23.04.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală și sentința penală nr. 294/18.02.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 63/C/14.03.2014 a Curții de Apel București – Secția a-II-a Penală) s-a aplicat legea penală mai favorabilă cu privire la persoana condamnată referitor la aceeași sentință penală de condamnare (respectiv sentința penală nr. 274/25.03.2013 a Tribunalului București – Secția a-II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3935/10.12.2013 a Î.C.C.J.), a apreciat ca fiind incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art.426 lit.i) C.pr.pen.
Potrivit dispozițiilor art. 429 al. 2 C.pr.pen., contestația în anulare pentru cazul când se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
Or, în speță, ultima hotărâre, respectiv sentința penală nr. 620/10.03.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 160/C/23.04.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, sens în care Tribunalul a constatat că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, ca instanță la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
Analizând actele dosarului, Curtea a constatat că prin cererea formulată de petent s-a invocat existența a două hotărâri definitive care nu se pot pune în executare fiecare față de dispozițiile contradictorii pe care le cuprind, legea penală mai favorabilă a fost aplicată cu privire la aceeași condamnare iar instanțele au ajuns la două soluții contradictorii, împrejurare în raport de care Curtea apreciază că obiectul prezentei cereri îl constituie cauza de revizuire întemeiată pe prevederile art. 453 lit. e Cod proc. penală, sens în care recalifică cererea petentului ca fiind o cerere de revizuire.
Curtea a apreciat că față de modul de reglementare a celor două căi extraordinare de atac nu se poate aprecia că existența celor 2 hotărâri în ceea ce îl privește pe petent s-ar putea încadra în dispozițiile art. 426 alin. 1 i ) C.p.p.,care se referă la cazul de contestație în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Curtea a avut în vedere pe de o parte chiar conținutul explicit al acestui caz de contestație, respectiv pronunțarea a două hotărâri de condamnare împotriva aceleiași persoane pentru aceeași faptă, situație care se referă la pronunțarea unor hotărâri pe fond ul cauzei, prin care s-a stabilit așadar vinovăția persoanei, iar nu hotărâri prin care nu se soluționează raportul principal de drept și prin care nu se analizează vinovăția.
Analizând și cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. e) C.p.p. Curtea a constatat că acesta este prevăzut exact în considerarea situațiilor care se pot ivi referitoare la hotărâri care nu se pot pune în executare în același timp față de dispozițiile contradictorii pe care le cuprind, și care dispoziții nu se referă la soluționarea pe fond a cauzei sub aspectul esențial al stabilirii vinovăției unei persoane trimise în judecată și condamnate sau achitate sau față de care s-a încetat procesul penal, ci orice chestiune care poate viza alte aspecte care împiedică punerea în executare a hotărârii, incluzând aici hotărâri care vizează contopirea unor pedepse, contestații la executare etc.
Concluzionând, Curtea a constatat că acel caz de contestație în anulare referitor la existența a două hotărâri de condamnare pentru aceeași faptă este unul extrem de clar, care nu se poate extinde la alte situații iar pentru rezolvarea unor orice alte chestiuni care se regăsesc în hotărâri definitive care nu se pot executa față de dispozițiile care se exclud reciproc, calea extraordinară de atac este revizuirea, prev. de art. 453 lit. i) C.p.p.
Curtea a mai invocat în susținerea acestei teze este, dincolo de interpretarea literală a articolelor și alin. 5 al art. 453 C.p.p., care prevede că în cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
Față de aceste considerente, și reținând art. 458 C.p.p., potrivit căruia instanța competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță, respectiv când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44, Curtea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că art. 44 alin (1) prevede că în caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar în cauză instanțele sunt de grad egal. (Curtea constată că și practica Î.C.C.J. este în același sens - încheierea nr. 964 din data de 31.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014)
Prin încheierea penală nr. 1074 din data de 5.12.2014, ÎCCJ - C4 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în considerente arătând că s-a încălcat dreptul de dispoziție al petentului care a învestit instanța cu o contestație în anulare, pe care Curtea a recalificat-o în lipsa acestuia ca fiind revizuire, în etapa analizei admisibilității în principiu, încălcând așadar dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul al un proces echitabil, cererea petentului fiind o contestație în anulare pe care Curtea de Apel este competentă să o soluționeze.
Analizând actele dosarului, Curtea reamintește că în dosarul nr._, care a avut ca obiect o cerere similară a aceluiași petent, prin încheierea din data de 14.11.2014, Î.C.C.J. a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul L. G. în favoarea Tribunalului București, dispunând în această cauză calificată ca o cerere de revizuire, soluționarea sa de către Tribunal, Curtea constatând că Î.C.C.J a dispus exact contrariul a ceea ce a dispus în prezenta.
Reținând dispozițiile Î.C.C.J., Curtea apreciază, concordant cu cele reținute și anterior, că motivele invocate de petent nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute limitativ de legiuitor, și, pentru a urgenta soluționarea cererii petentului raportat la cele ce se invocă în cuprinsul său, va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă în principiu, având în vedere sesizarea Tribunalului București cu soluționarea unei cereri cu obiect similar ca revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 Cpp respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de petentul condamnat L. G..
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015
PREȘEDINTE
M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
