Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 19/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 19/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.19/A
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: R. A. A.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpata C. T., de partea civilă G. C. și de asigurătorul de răspundere civilă . sentinței penale nr.493 din data de 5.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilierul juridic al apelantului-asigurător de răspundere civilă, T. S., cu împuternicire atașată la fila 53 dosar, apelanta-intimată-inculpată C. T. personal, apărătorul ales al apelantei-părți civile G. C., avocat S. Danis, cu împuternicire avocațială ., nr._, emisă de Baroul I. la data de 05.12.2014, atașată la fila 31 dosar, lipsă fiind apelanta-parte civilă G. C. și intimatul-parte civilă S. U. de Urgență București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că la data de 17.12.2014, prin C. Registratură, apelanta-parte civilă G. C. a depus motivele de apel.
În temeiul dispozițiilor art.420 alin.11 rap. la art.372 alin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la verificarea identității apelantei-intimate-inculpate C. T., copia cărții de identitate a acesteia fiind atașată la dosar ( fila 54).
Fiind întrebată, apelanta-intimată-inculpată C. T. arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Apelanta-intimată-inculpată C. T. solicită admiterea apelului declarat, în sensul de a presta munca în folosul comunității mai aproape de domiciliu, având în vedere că are domiciliul și serviciul în .> Apărătorul ales al apelantei-părți civile G. C., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, cu privire la latura civilă a cauzei, referitor la sumele acordate pentru daunele materiale și morale. În acest sens, solicită să se constate împrejurarea potrivit căreia Judecătoria Cornetu a acordat suma de 10.237 lei daune materiale, având în vedere că partea civilă a solicitat suma de 12.360 lei, sumă dovedită cu documente, respectiv facturi și chitanțe.
De asemenea, invocând dispozițiile art.49 din Ordinul nr.5/2011, arată că, în eventualitatea în care se fac cheltuieli cu privire la daunele materiale, privind tratamentul, spitalizarea și cheltuielile pentru alimentația suplimentară, acestea vor fi acordate de către instanța de judecată, dacă sunt probate cu documente. În acest sens, arată că toate aceste cheltuieli au fost dovedite prin înscrisuri.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, solicită să se constate faptul că instanța de fond a motivat acordarea sumei de 80.000 euro, reprezentând daune morale, raportat la faptul că daunele morale au rol reparator, reținând că suma acordată nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire.
Astfel, referitor la rolul reparator al daunelor morale, solicită să se rețină că prin jurisprudența Curții de Apel s-a stabilit că rolul daunelor morale este acela de compensare a durerilor și traumelor suferite de o persoană în accidente rutiere și nicidecum un rol reparator, pentru că reparația în natură nu se poate acorda în acest caz. Totodată, arată că sumele sunt acordate persoanei vătămate, pentru a-i permite acesteia, ca pe timpul vieții, să suplinească acele pierderi și suferințe cu proceduri și tratamente medicale, care să o ajute să treacă mai ușor peste urmările accidentului.
Totodată, face trimitere la dispozițiile art.1385 Cod Civil, potrivit cărora prejudiciul se repară în mod integral. Mai mult, consideră că se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate, raportat la toate consecințele accidentului.
Cu privire la cel de-al doilea argument al instanței de fond, respectiv o eventuală îmbogățire fără justă cauză, apreciază că în materia răspunderii civile delictuale nu se poate vorbi de o îmbogățire fără justă cauză. Astfel, arată că se poate reține îmbogățirea fără justă cauză în momentul în care nu există temei juridic, însă, în cazul de față, există un temei juridic, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inclusiv dispozițiile Legii nr.136/1995, Ordinul de punere în aplicare a acestei legi și Directiva nr.303/2009 a Parlamentului și Comisiei Europene.
De asemenea, raportat la practica judiciară, invocată și în apelul societății de asigurare, arată că s-au arătat numai deciziile, prin care s-au acordat sumele cele mai mici. Însă, arată că există hotărâri pronunțate de către instanțele de judecată, prin care s-au acordat sume mai mari, una dintre acestea fiind chiar o hotărâre a Tribunalului București, prin care s-a acordat suma de 350.000 euro cu titlu de despăgubiri.
Totodată, solicită să se constate faptul că accidentul i-a pus în pericol viața persoanei vătămate, care prezintă o disfuncție ventilatorie cu scăderea capacității pulmonare cu 57%, tulburare de stres post traumatic, conform adeverinței medicale depuse la dosar, din care rezultă că la 3 ani de la producerea accidentului persoana vătămată urmează un tratament medical. De asemenea, solicită să se constate că persoanei vătămate i-au fost extirpate un lob de plămân și splina, aceasta din urmă reprezentând un organ foarte important în corpul uman.
Astfel, consideră că din cauza lipsei splinei persoana vătămată are o imunitate scăzută a întregului organism și, contrar afirmațiilor societății de asigurare, persoana vătămată nu poate fi vaccinată pentru toate tipurile de boli.
Concluzionând, solicită să se constate că persoana vătămată era o persoană cu perspective, dorea să lucreze în alt domeniu, întrucât în momentul producerii accidentului lucra în calitate de oficiant poștal și dorea, ca pe viitor, să-și deschidă o afacere. Însă, precizează că, actualmente, persoana vătămată este total lipsită de viața, având grave dificultăți de concentrare. În acest sens, depune la dosarul cauzei concluzii scrise susținute de practica judiciară în materie.
Consilierul juridic al apelantului-asigurător de răspundere civilă S.C Astra S.A, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, în sensul diminuării daunelor materiale acordate părții civile G. C. și respingerii cererii de constituire parte civilă a Spitalului U. de Urgență București.
Referitor la motivul de apel privind diminuarea daunelor materiale acordate părții civile, apreciază că singurele înscrisuri, care au legătură de cauzalitate cu vătămarea produsă, sunt cele referitoare la achiziționarea medicamentelor. Însă, consideră că celelalte înscrisuri reprezentând bonurile de benzină, motorină și transport taxi nu au legătură cu vătămarea produsă, fiind nenominale și putând proveni de la orice persoană.
Cu privire la daunele morale, consideră că este ridicat cuantumul despăgubirilor astfel acordate, motiv pentru care solicită diminuarea acestora, în condițiile în care aceste despăgubiri ar trebui să reprezinte o compensare echitabilă a suferințelor și nicidecum să se transforme în venituri nejustificate.
Cu privire la cererea de constituire de parte civilă a Spitalului U. de Urgență București, pune concluzii de respingere a acesteia, având în vedere că persoana vătămată a fost avizată de CASMB ca având calitatea de asigurat, aspect care rezultă din adresa nr.4111 emisă de Institutul „M. N.”.
Având în vedere motivele de apel invocate, pune concluzii de respingere a apelului declarat de partea civilă, ca nefondat, iar referitor la apelul declarat de către inculpată, arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Apărătorul ales al apelantei-părți civile G. C., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței de judecată soluția cu privire la apelul declarat de către inculpată, solicitând respingerea apelului declarat de apelantul-asigurător de răspundere civilă .
Apelanta-intimată-inculpată C. T., având cuvântul cu privire la apelurile declarate în cauză, arată că nu are nimic de spus.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, referitor la apelul declarat de către inculpată, arată că este de acord cu schimbarea locului de prestare a muncii în folosul comunității, întrucât aceasta locuiește și are serviciul în aceeași localitate, în măsura în care acest lucru este posibil.
Referitor la apelurile declarate de apelantul-asigurător de răspundere civilă și de apelanta-parte civilă, pune concluzii de respingere a acestora ca nefondate. Astfel, referitor la cuantumul daunelor morale acordate, consideră că acesta a fost apreciat în mod corect, raport la înscrisurile atașate la dosar, constând în bonuri fiscale, facturi fiscale, instanța de fond având în vedere și sumele cheltuite pentru eliberarea documentelor medico-legale, acestea reprezentând cheltuieli judiciare făcute de partea civilă.
Cu privire la cuantumul daunelor morale acordat, respectiv 80.000 euro, apreciază că nu se impune nici majorarea, dar nici diminuarea acestuia, raportat la consecințele negative asupra sănătății victimei, care a necesitat un număr de 135 zile îngrijiri medicale, în prezent aceasta neavând splină și prezentând o disfuncție ventilatorie restrictivă, aspecte care constituie o infirmitate fizică permanentă, în înțelesul legii penale.
Prin urmare, având în vedere că daunele morale nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, dar și față de vârsta persoanei vătămate și perspectivele pe care aceasta le avea, consideră că suma de 80.000 euro a fost, în mod just, apreciată de către instanța de fond.
Apelanta-intimată-inculpată C. T., având cuvântul, arată că nu mai are nimic de spus în prezenta cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.493 din data de 5.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 C.pr.pen., a fost condamnată inculpata C. T. la 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.196 alin.2 și 3 din C.pen. cu aplic. art.5 alin.1 din C. pen .
În baza art. 83 alin. 1 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 C. pen., termen care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. 2 lit. b Cod penal, a fost obligată inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în condițiile art. 52 din Legea nr. 253/2013, pe o perioadă de 40 zile lucrătoare, în cadrul Primăriei M. sau în cadrul Grădiniței cu program prelungit din M..
În baza art. 86 alin. 1 și 2 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357 C.civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M. și a fost obligată inculpata C. T. la plata către partea civilă G. C. a sumei de 10.357, 14 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 80.000 euro, reprezentând daune morale.
În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 1357 coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București și a fost obligată inculpata C. T. la plata sumei de 112.676, 41 lei către această parte civilă, reprezentând despăgubiri materiale - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate.
În baza art.276 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata C. T. la plata sumei de 4.501, 3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă G. C., (onorariu avocat ales; onorariu expertiză tehnică; cheltuieli fotocopiere documente; taxe INML).
S-a constatat că Institutul de Pneumoftiziologie M. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.49 - art.55 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, s-a constatat că sumele reprezentând daune morale, despăgubiri materiale și cheltuieli judiciare la care a fost obligată inculpata, vor fi achitate de către S.C. A. R. ASTRA ASIGURĂRI S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010, pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 13 ianuarie 2012, inculpata C. T., în timp ce conducea autoturismul marca Skoda F. cu număr de înmatriculare_, pe . Clinceni, din direcția B. către Domnești, nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum-carosabil parțial acoperit cu polei, drumul fiind în curbă, a derapat și, astfel, a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a pietonului G. C. ce se afla în afara părții carosabile, pe spațiul verde de lângă bordură, producându-i leziuni ce au necesitat 135 zile îngrijiri medicale, i-au pus viața în primejdie, lipsa splinei postsplenectomie de necesitate reprezentând lipsa unui organ care alături de disfuncția ventilatorie restrictivă constituie infirmitate fizică permanentă în înțelesul legii penale.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
S-a reținut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.Al/J/130/2012 eliberat de Serviciul de Medicină Legală I., G. C. a prezentat la data examinării medico-legale leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri-planuri dure cât și prin comprimare în condițiile unui accident rutier, pot data din 13.01.2012 și necesită cca. 120 zile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața victimei. Lipsa splinei postsplenectomie de necesitate reprezintă pierdere de organ și constituie infirmitate fizică permanentă în înțelesul legii penale.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr.Al/J/130/2012-reexaminare, eliberat de Serviciul de Medicină Legală I., numita G. C. a prezentat la data reexaminării clinice medico-legale sechele posttraumatice: disfuncție ventilatorie restrictivă moderată cu scăderea CV cu 57%, ca urmare a unui trumatism toracic cu fracturi costale fixate cu placa de osteosinteză, lobectomie inferioară stânga și splenectomie de necesitate. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri-planuri dure cât și prin comprimare în condițiile unui accident rutier. Având în vedere noile internări și consultări se suplimentează numărul de zile de îngrijiri medicale cu încă 15 zile, necesitând în total 135 zile de îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața victimei. Lipsa splinei postsplenectomie de necesitate reprezintă pierdere de organ și constituie, alături de disfuncția ventilatorie restrictivă, infirmitate fizică permanentă în înțelesul legii penale.
Conducătoarea auto C. T., ce a produs evenimentul rutier din data de 13.01.2012, a fost testată cu aparatul etilotest Drager și i-au fost recoltate probe biologice de laborator necesare stabilirii nivelului concentrației alcoolului în sânge, rezultatul fiind zero alcool pur în aerul expirat și în sânge.
În cauză a fost dispusă la data de 16.08.2013 și efectuată o expertiza tehnică auto de către expertul tehnic judiciar P. A., la expertiză participând și expertul parte M. loan recomandat de inculpata C. T.. Concluziile exprimate de către expertul tehnic judiciar în raportul de expertiză întocmit în cauză au fost următoarele:
- dinamica accidentului rutier - direcția de deplasare a autoturismului Skoda F. a fost pe . mers dinspre B. către Domnești. Pietonul G. C. se afla pe bordura spațiului verde de pe . mers dinspre Domnești către B.. Locul impactului a fost poziționat pe . Clinceni, pe spațiul verde aferent sensului de circulație dinspre Domnești către B., în zona Primăriei. În momentele premergătoare impactului autoturismul Skoda putea circula cu cca.43 km/h. Starea de pericol care a condus la producerea evenimentului a fost generată de conducătoarea auto C. T., care a circulat pe .. Clinceni fără a adapta viteza la condițiile de drum (suprafața carosabilă acoperită cu polei), a rulat cu viteza de 43km/h, depășind viteza maximă legală autorizată de 30 km/h, a pierdut controlul asupra direcției și a pătruns pe spațiul verde de pe partea stângă raportat la direcția sa de deplasare, colizionând pe numita G. C..
- posibilități tehnice de evitare sau prevenire a accidentului - conducătoarea auto C. T. putea evita producerea evenimentului dacă ar fi adaptat viteza de circulație la condițiile de drum, respectiv carosabil acoperit parțial cu polei și ar fi circulat pe drumul public menținând traiectoria vehiculului pe suprafața carosabila. Conducătoarea auto nu a respectat prevederile art.35 pct.l, art.41 pct.l si art.48 din O.U.G. 195/2002 republicată, precum și art.123 lit.e din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 republicată. Pietonul G. C. nu a dispus de posibilități tehnice de evitare a accidentului, impactul dintre autovehicul și pieton fiind unul de tip strivire.
În cuprinsul expertizei au fost analizate și s-a răspuns la obiectivele solicitate de către inculpata C. T., respectiv s-a stabilit faptul că drumul unde a avut loc deraparea era parțial acoperit cu polei, așa cum este menționat și în schița locului accidentului, iar pietonul G. C. se afla pe bordura spațiului verde de pe . pe sensul de mers Domnești către B..
Cu referire la încadrarea în drept a faptei, astfel cum a fost reținută de parchet, judecătorul fondului a reținut că în cauză operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 alin.1 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.
Analizând comparativ cele două legi penale ce intră în această succesiune, instanța de fond a constatat că legea nouă este mai favorabilă, întrucât aceasta prevede instituția amânării aplicării pedepsei, aceasta presupunând în primul rând ca inculpatul să nu fie condamnat, fiind amânată condamnarea propriu-zisă, iar apoi termenul de încercare este mai redus, fiind un termen fix de 2 ani, termen după care se produc efectele prev. de art.90 C.pen. (persoana față de care s-a dispus măsura nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități etc.).
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere împrejurările și modul de comitere a faptei – prin nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, natura și gravitatea rezultatului produs – fapta a avut ca urmare vătămarea corporală a persoanei vătămate, leziunile suferite necesitând pentru vindecare 135 zile de îngrijiri medicale, i-au pus viața în primejdie, lipsa splinei postsplenectomie de necesitate reprezentând lipsa unui organ care, alături de disfuncția ventilatorie restrictivă, constituie infirmitate fizică permanentă în înțelesul legii penale, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, comportarea sinceră a acesteia pe parcursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei.
Instanța de fond a reținut că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția amânării executării pedepsei, prevăzută de art.83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare; inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii; aceasta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că persoana vătămată G. C. s-a constituit ca parte civilă cu suma de 12.360, 41 lei, reprezentând prejudicii patrimoniale, 75.000 euro, daune materiale pentru prejudiciul estetic grav și permanent suferit, precum și cu suma 300.000 euro, reprezentând daune morale. De asemenea, prin note scrise a solicitat si cheltuieli de judecată, în cuantum total de 4.375, 3 lei.
Totodată, prin cererea formulată la data de 21.07.2014 (fila nr. 42 d.i.), înainte de citirea actului de sesizare a instanței, S. U. de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 112.676, 41 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru perioada: 13.01._12; 26.01._12; 07.02._12; 19.02._12; 20.06._12; 18.09._12.
Institutul de Pneumoftiziologie M. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 și urm. C.civ. (aplicabile în cauză față de data săvârșirii faptei-13.01.2012), pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.
Partea civilă S. U. de Urgență București a dovedit prejudiciul suferit prin înscrisurile depuse la dosar (filele nr. 43-49 d.i), astfel încât în baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357 coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, va admite acțiunea civilă exercitată de aceasta și va obliga inculpata la plata sumei de 112.676, 41 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă S. U. de Urgență București.
Referitor la pretențiile civile formulate de partea civilă G. C., având în vedere situația de fapt reținută, instanța de fond a constatat că sunt întrunite, în speță, condițiile răspunderii civile delictuale întrucât există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către inculpată și s-a produs un prejudiciu părții civile existând legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel, este neîndoielnic că fapta culpabilă a inculpatei a fost de natură să cauzeze părții civile prejudicii de ordin moral și material.
Cu privire la întinderea prejudiciului material, instanța de fond a constatat din probele administrate, respectiv înscrisurile reprezentând bonuri fiscale, facturi fiscale, chitanțe etc. (filele nr. 176-202 d.i.) că părții civile i-a fost pricinuită o pagubă de 10.357, 14 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea daunelor materiale. La calculul sumei reprezentând daune materiale, instanța de fond nu a reținut sumele înscrise pe bonurile fiscale emise la: 15.01.2012-benzină (f.178 d.i.); 23.01.2012-aranjament floral (f.178 d.i.); 24.01.2012-benzină (f.178 d.i.); 28.01.2012-benzină (f.179 d.i.); 30.01.2012-benzină (f.179 d.i.); 23.02.2012-benzină (f.180 d.i.); 28.02.2012-benzină (f.183 d.i.); 04.03.2012-benzină (f.184 d.i.); 08.03.2012-benzină (f.184 d.i.); 13.03.2012-benzină (f.184 d.i.) și 19.09.2012-taxi (f.196 d.i.), întrucât aceste cheltuieli nu au fost efectuate de partea civilă, rezultând cu evidență că la datele respective partea civilă era internată în spital. De asemenea, prima instanță a reținut doar în parte sumele înscrise pe bonurile fiscale emise la: 04.08.2012 (f.195 d.i.); 09.08.2012 (f.195 d.i.); 11.08.2012 (f.195 d.i.); 13.08.2012 (f.195 d.i.); 25.08.2012 (f.195 d.i.); 12.09.2012 (f.196 d.i.); 22.09.2012 (f.197 d.i.); 28.09.2012 (f.198 d.i.); octombrie 2012 (f.200 d.i.); 29.10.2012 (f.201 d.i.). Asta, în condițiile în care pe bonurile respective apar și o . produse (țigări, băuturi illy etc.) ce nu reprezintă cheltuieli suportate de partea civilă care să aibă legătură cu cauza.
De asemenea, referitor la suma de 126 lei (63 lei + 63 lei-fila 199 d.i.) reprezentând cheltuieli judiciare pentru eliberarea documentelor medico-legale, instanța de fond a reținut că acestea sunt cheltuieli judiciare făcute de partea civilă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 276 C.pr.pen, aceste sume de bani urmează să fie incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare și nu al despăgubirilor civile.
În privința sumei de 75.000 euro, reprezentând daune materiale pentru prejudiciul estetic grav și permanent suferit, instanța de fond a constatat că aceasta nu este certă din următoarele considerente:
Din conținutul prevederilor art. 1381 și urm. din Noul Cod Civil, rezultă că, pentru a exista o răspundere civilă delictuală, este necesară întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Pentru a se putea repara prejudiciul cauzat victimei, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie cert, să nu fi fost reparat încă, să fie direct, să fie personal și să rezulte din încălcarea sau atingerea unui interes legitim.
Prejudiciul este sigur atunci când existența sa se poate constata cu certitudine și atunci când acesta se poate evalua. Sintagma „prejudiciul sigur” cuprinde în conținutul său, atât prejudiciul actual, prezent, cât și prejudiciul viitor.
Prejudiciul actual, prezent, este acea daună care s-a produs deja la data când se pretinde repararea lui.
Potrivit art. 1532 alin. 1 din Codul civil, „la stabilirea daunelor-interese se ține seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe”.
Prejudiciul viitor este acela care, deși nu s-a produs încă, există certitudinea că acesta se va produce în viitor, fiind astfel susceptibil de evaluare.
Or, un prejudiciu viitor este cert atunci când se referă, atât la existența, cât și la întinderea sa.
Dacă un prejudiciu material sau corporal (având în vedere dimensiunea patrimonială) este sigur că se va produce, dar nu se cunoaște, în prezent, întreaga sa întindere, instanța de judecată va fi limitată procedural la obligarea debitorului numai la repararea prejudiciului evaluat cu certitudine.
Repararea prejudiciilor viitoare și eventuale care vor deveni apoi certe după pronunțarea hotărârii judecătorești definitive de condamnare a debitorului va putea fi acordată numai în urma promovării de către creditor a unei acțiuni separate în justiție.
per a contrario, prejudiciile viitoare și eventuale nu sunt certe, deoarece producerea lor nu este sigură. Aceste prejudicii vor deveni certe numai din momentul în care s-au produs sau este sigur că se vor produce. Până în acel moment ele sunt doar prejudicii virtuale, potențiale sau ipotetice.
Prin urmare, a arătat judecătorul fondului că, deși nu poate fi negată existența unor vătămări și leziuni care au adus atingere armoniei fizice sau înfățișării părții civile, nu se poate reține un prejudiciu cert, nefiind cunoscută întinderea acestuia la data când se pretinde repararea lui. De altfel, chiar partea civilă în cererea sa (fila 73 d.i.) evocă faptul că suma de 75.000 euro reprezintă banii necesari pentru efectuarea unor intervenții chirurgicale estetice. Mai mult, instanța de fond a apreciat că prejudiciul estetic, astfel cum a fost referit (necuantificabil), se înscrie în categoria prejudiciului moral, astfel că pretențiile civile formulate cu titlu de daune materiale de către partea civilă G. C. au fost admise în parte, acordându-se acesteia suma de 10.357, 14 lei, reprezentând daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă G. C., în cuantum de 300.000 euro, judecătorul fondului a reținut că, față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca în raport de ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensație părții civile pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatei, având în vedere și faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuși o sursă injustă de îmbogățire sau un pretium doloris (preț al durerii).
În consecință, în ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru acoperirea prejudiciului moral, instanța de fond a arătat că, în mod cert, fapta inculpatei i-a produs părții vătămate o suferință fizică și psihică prin supunerea la intervenții chirurgicale de urgență, urmate de spitalizare îndelungată, prin punerea vieții în primejdie, prin lipsa splinei postsplenectomie de necesitate, prin cauzarea unei disfuncții ventilatorii restrictive, cu consecința imposibilității de a-și desfășura activitățile cotidiene în condiții normale, însă, raportat la prejudiciile morale efectiv suferite de partea civilă, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la atitudinea inculpatei față de victimă după săvârșirea faptei, dar și la forma de vinovăție a inculpatei în săvârșirea faptei – culpă simplă - că suma solicitată cu acest titlu este disproporționată, acordarea despăgubirilor neputând fi un prilej de îmbogățire fără justă cauză pentru partea vătămată.
Pentru aceste argumente, judecătorul fondului a apreciat că acordarea unei despăgubiri în cuantum de 80.000 euro (echivalentul în lei la data plății) este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral provocat persoanei vătămate.
A mai arătat instanța de fond că, la data producerii accidentului autovehiculul cu număr de înmatriculare_ era asigurat în baza poliței de asigurare RCA (fila 87 d.u.p.), având perioada de valabilitate 21.02._12, emisă de asigurătorul S.C. A. R. ASTRA ASIGURĂRI S.A..
Conform art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România „asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, iar conform art.55 alin.1 din același act normativ „despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat”. În ceea ce privește calitatea de asigurător a societății de asigurare aceasta a fost stabilită prin Decizia 1/2005 a Î.C.C.J.. Din considerentele acestei decizii, s-a reținut că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Pe cale de consecință, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA încheiate, asigurătorul urmează să plătească în locul inculpatei sumele la care aceasta a fost obligată cu titlu de daune morale, daune materiale și cheltuieli judiciare, ca urmare a vătămării corporale a victimei.
Astfel, potrivit Ordinului C.S.A. nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs. D. urmare, pentru a interveni obligația de plată a asigurătorului, trebuie ca mai întâi să se stabilească o obligație de plată în sarcina celui asigurat și în beneficiul celui păgubit. Abia după stabilirea unei obligații de plată în sarcina asiguratului se va constata că în temeiul poliței de asigurare și a dispozițiilor legale din materia asigurărilor de răspundere civilă devine incidentă obligația de plată a asigurătorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpata C. T., partea civilă G. C. și asigurătorul de răspundere civilă S.C. Astra S.A.
Inculpata C. T. a solicitat modificarea obligației de a presta muncă în folosul comunității în sensul stabilirii unui loc de prestare a muncii în folosul comunității mai apropiat de domiciliul său.
Partea civilă G. C. a solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale și morale.
În motivele de apel, s-a arătat că se impune acordarea în totalitate a sumei de 12.360,41 lei, daune materiale, această sumă fiind dovedită cu bonuri și facturi fiscale, cheltuielile fiind făcute în legătură directă cu accidentul, soțul și mama sa fiind cei care au cumpărat produsele întrucât ea a fost internată peste 3 luni, bonurile de benzină reprezentând contravaloarea transportului cu mașina de la Clinceni la București de 2-3 ori pe zi. A precizat că a mai efectuat cheltuieli cu însoțitorii, precum și faptul că a dăruit flori personalului medical. Referitor la daunele morale, a precizat că, la stabilirea sumei, prima instanță nu a avut în vedere urmările grave ale accidentului constatate de actele medicale, viața fiindu-i pusă în pericol, capacitatea pulmonară scăzându-i cu 57%, îndepărtându-i-se un lob al plămânilor și splina. A învederat că a suferit și fracturi costale, cele cinci intervenții chirurgicale lăsându-i pe corp cicatrici.
Asigurătorul de răspundere civilă S.C. Astra S.A. a solicitat diminuarea cuantumului daunelor materiale și morale stabilit de către prima instanță.
În motivele de apel, s-a arătat că daunele materiale nu au fost dovedite cu înscrisuri. S-a menționat că suma stabilită cu titlu de daune morale este exagerată, daunele morale neputând să constituie o îmbogățire fără justă cauză, față de circumstanțele concrete ale cauzei, splina neconstituind un organ vital.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, în acord cu legea penală mai favorabilă, din probele administrate pe parcursul procesului penal, rezultând fără echivoc vinovăția inculpatei cu privire la săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă in judecată.
Astfel, la data de 13 ianuarie 2012, inculpata C. T., în timp ce conducea autoturismul marca Skoda F. cu număr de înmatriculare_, pe . Clinceni, din direcția B. către Domnești, nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum-carosabil parțial acoperit cu polei, drumul fiind în curbă, a derapat și a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a pietonului G. C., ce se afla în afara părții carosabile, pe spațiul verde de lângă bordură, producându-i leziuni ce au necesitat 135 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, lipsa splinei postsplenectomie de necesitate reprezentând pierdere de organ, care alături de disfuncția ventilatorie restrictivă, constituie infirmitate fizică permanentă în înțelesul legii penale.
Referitor la critica adusă de către inculpată, Curtea constată că modificarea instituțiilor stabilite de către prima instanță în vederea prestării muncii în folosul comunității nu se justifică, acestea aflându-se într-o localitate apropiată de localitatea în care își are domiciliul inculpata, având în vedere și durata prestării acestei activități, impusă de prima instanță.
De asemenea, Curtea constată că suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune materiale este corect calculată în raport de înscrisurile depuse la dosar și anume, bonuri fiscale, facturi fiscale și chitanțe, nefiind reținute sumele înscrise pe bonurile fiscale menționate de către instanța de fond, reprezentând cheltuieli cu benzina, taxi-ul și cu un aranjament floral întrucât la acele date partea civilă se afla internată în spital și fiind înlăturate din anumite bonuri fiscale produsele care nu au legătură cu cauza.
Curtea constată că partea civilă G. C. a suferit un prejudiciu de natură morală concretizat în suferințele psihice și fizice provocate de vătămarea corporală produsă, fiind supusă mai multor intervenții chirurgicale și tratamente, spitalizarea fiind îndelungată, leziunile punându-i viața în primejdie, pierderea splinei și disfuncția ventilatorie restrictivă, constituind infirmitate fizică permanentă.
Totodată, Curtea apreciază că daunele morale acordate de instanță sunt de natură a constitui o justă reparație a prejudiciului moral cauzat părții civile, acestea având scopul de a compensa suferințele victimei și nu de a constitui o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.
Nu poate fi negat faptul că partea civilă se află în imposibilitate de a-și desfășura activitățile cotidiene în condiții normale, însă suma solicitată cu titlu de daune morale este disproporționată în raport de elementele care determină întinderea prejudiciului moral.
În consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpata C. T., de partea civilă G. C. și de asiguratorul de răspundere civilă delictuală S.C. Astra S.A. împotriva sentinței penale nr. 493/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga fiecare apelant la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpata C. T., de partea civilă G. C. și de asiguratorul de răspundere civilă delictuală S.C. Astra S.A. împotriva sentinței penale nr. 493/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă fiecare apelant la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. R. A. A.
GREFIER
B. L.
red.R.A.A.
dact.L.G.
ex.6/29.01.2015
jud.L.D.-Jud.Cornetu
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
