Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 69/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 69/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 69/CO
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. DONȚETE
Grefier: P. O.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul V. N. V. împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr. _ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat V. N. V., în stare de arest și asistat de avocat din oficiu Caizer C., cu delegație nr._ din data de 29.01.2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și desființarea încheierii atacate, urmând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu nai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii.
În acest sens, arată că nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar constitui pericol ca acesta să se sustragă de la judecată sau să săvârșească noi infracțiuni.
Totodată, arată că din probele administrate în cauză nu rezultă indicii care să confirme că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar constitui pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În acest sens, arată că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Având în vedere gravitatea faptei dar și pericolul pentru ordinea publică, arată că se impune menținerea măsurii arestării preventive, apreciind că este singura măsură suficientă să garanteze buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, arată că o altă măsură preventivă mai ușoară nu se poate dispune, întrucât inculpatul nu are un domiciliu cunoscut, la care să poate fi supravegheat în permanență.
Totodată, arată că fapta reținută prezintă o gravitate ridicată, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar constitui un pericol pentru ordinea publică.
Contestatorul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței să decidă.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 08.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14 s-a constatat, în baza art. 362 alin. 2 C.p.p. raportat la art.208 alin.2 C.p.p., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V. N. V. și în baza art.208 alin.3 C.p.p. cu referire la art. 207 alin.4 C.p.p. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului V. N. V. (fiul lui I. si R., născut la data de 29.04.1978 în București, CNP_, domiciliat în București, ., sector 2, în prezent aflat în stare de arest preventiv, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 368/UP/12.09.2014 emis de către Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014).
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.3196/P/2014 din data de 05.12.2014 P. de pe lângă Tribunalul Bucuresti a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. N. V., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiuni de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 din C.p. rap la art. 188 – 189 alin. 1 lit. h din C.p. cu aplic art. 77 lit. e din C.p.
În fapt, în sarcina inculpatului V. N. V. s-a reținut că în noaptea de 10-11.09.2014, în jurul orelor 03.50, în interiorul canalului situat la intersecția străzilor Teiul Doamnei cu G. I., inculpatul i-a dat foc victimei P. P., în timp ce aceasta dormea, cu intenția de suprimare a vieții. Victima P. P., zis P., și martora R. ARADA, zisă A., se adăposteau de aproximativ un an de zile în interiorul canalului situat la intersecția străzilor Teiul Doamnei cu G. I.. Victima mai era vizitată ocazional de martora M. (persoană neînregistrată în D.E.P.A.B.D.), fosta sa concubină. Aceasta stătea într-un adăpost amenajat într-o clădire dezafectată din interiorul parcului unde a fost clădirea administrativă a Regiei „APA N.” București, împreună cu inculpatul V. N. V., zis „N. C.”, concubina acestuia I. M. V., precum și fratele acestuia V. M..
Inculpatul întreținea relații sexuale cu martora M. și nu dorea ca aceasta să mai aibă astfel de relații și cu victima P. P.. Din acest motiv inculpatul avea o relație conflictuală cu victima, certându-se de mai multe ori cu aceasta și având un comportament agresiv față de aceasta. Acest comportament agresiv al inculpatului, precum și faptul că inculpatul era singurul cu care victima avea conflicte reiese din declarațiile martorilor TULEA F. (vânzătoare la florăria situată în proximitatea gurii de canal), R. ARADA și G. Ș., zis „Ș.”.
În data de 10.09.2014, inculpatul s-a hotărât să dea foc victimei în timp ce aceasta dormea în adăpostul improvizat în canal. Astfel, i-a spus martorei R. ARADA să nu mai doarmă în aceea seară în canal, pentru că vrea „să îi dea foc lui P.”. Martora i-a spus acest lucru victimei, dar acesta nu a crezut-o.
În noaptea de 10/11.09.2014, în jurul orelor 03.30, inculpatul a plecat din clădirea în care se adăpostea (concubina sa și M. fiind plecate), s–a îndreptat spre canalul în care dormea victima, a coborât aici, a luat o lumânare, a aprins-o și a aruncat-o peste victimă, care dormea pe un pat improvizat, înconjurat de haine. Văzând că victima a luat foc, inculpatul a ieșit imediat din canal și a mai stat câteva secunde lângă gura acestuia, până când a auzit țipetele victimei, după care a fugit printre blocuri.
Victima a reușit să iasă din canal și a încercat să se dezbrace de hainele care ardeau. Martora R. Arada, care dormea lângă canal, pe un spațiu verde, s-a trezit și a auzit-o pe victimă spunându-i că „N. C.” i-a dat foc. Martorul P. C. V., în timp ce mergea pe . trotuar, a observat victima care prezenta arsuri la nivelul corpului, iar lângă ea erau hainele acesteia care încă ardeau. Martorul a sunat de pe telefonul său la numărul de urgență 112 (apel înregistrat la ora 03.58) și a stat lângă victimă până când a venit ambulanța. Victima i-a spus martorului că dormea în canal și s-a trezit deodată incendiată, precum și că bănuiește pe un băiat căruia i se spune „C.”, că este cel care i-a dat foc. La un moment dat lângă ei a venit și martora R. Arada, care a afirmat și ea că „C.” este cel care i-a dat foc victimei. Martora i-a mai spus că în seara zilei de 10.09.2014 „C.” s-a certat cu acest bărbat și i-a furat banii. Martorul A. C., membru al echipei I.S.U care a intervenit pentru stingerea incendiului, a arătat că a auzit-o pe victimă spunând că o persoană poreclită „C.” este de vină pentru cele întâmplate. Victima a spus și lucrătorilor de poliție, sosiți în urma apelului la 112, că „N. C.” este cel care i-a dat foc din cauza unor certuri avute cu acesta legate de M. (aspect care reiese din procesul-verbal încheiat de aceștia).
Victima a fost transportată de un echipaj S.M.U.R.D. la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca unde a fost internată cu diagnosticul de „arsură prin flacără grad IIA-IIB-III la nivel facial, cervical (parțial), torace anterior (parțial), torace posterior; mâini și brațe bilateral pe aproximativ 30%; incendiat”.
Prin ordonanța din data de 11.09.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus, în temeiul art. 202, art. 203, alin. (1) și (4) și art. 209, alin. (1), (3), (10) și (11) din C. proc. pen. și art. 108 din Legea nr. 254/2013, reținerea inculpatului V. N. V., pentru o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 11.09.2014, ora 16.20, până la data de 12.09.2014, ora 13.44 (se deduce perioada ulterioară aducerii la cunoștință a calității de suspect).
Prin încheierea nr._/3/2014 din data de 12.09.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. N. V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.09.2014 până la data de 11.10.2014 inclusiv (M.A.P. nr. 368/UP).
La luarea măsurii arestării preventive, instanța a constatat că sunt întrunite cerințele art.223 alin.2 din C.pr.pen.
Prin încheierea nr._/3/2014 din data de 08.10.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului V. N. V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.10.2014 până la data de 10.11.2014 inclusiv.
Prin încheierea nr._/3/2014 din data de 08.10.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului V. N. V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.10.2014 până la data de 10.11.2014 inclusiv.
Prin încheierea nr._/3/2014 din data de 06.11.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului V. N. V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.11.2014 până la data de 10.12.2014 inclusiv.
Prin ordonanța din data de 03.12.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală față de acesta din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 C.pen rap. la art. 188 -189 alin.1 lit.h din C.pen, în infractiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 C.pen rap. la art. 188 -189 alin.1 lit. h din C.pen cu aplic. art. 77 lit. e C.p.
Examinând legalitatea si temeinicia starii de arest preventiv a inculpatului V. N. V. in conditiile art.208 alin.4 C.pr.pen., tribunalul a constatat ca temeiurile avute in vedere la momentul luării măsurii arestării preventive ca si cele de la ultima verificare a legalității si temeiniciei menținerii aceste măsurii subzista, impunându-se si in continuare privarea inculpatului de libertate.
Tribunalul s-a raportat in primul rând la existenta probelor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, reținând că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 223 alin. 1 Cod proc.pen. referitoare la existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, avându-se în vedere în acest sens următoarele mijloace de probă: declaratia persoanei vătămate Plesca P., procesele verbale de efectuare investigatii cu privire la persoana vătămată Plesca P. si CD-ul continând înregistrarea declaratie verbale a acestuia; declaratiile inculpatului V. N. V.; procesele verbale de cercetare la fata locului si plansele fotografice; declaratiile martorilor Rostas Arada, V. M., Gorgivan S., P. C. V., A. C., V. I. L., M., C. M. si Nizan R. I.; înscrisuri – foaia de observatie clinică partială a Spitalului Clinic de Urgentă Bucuresti privind victima, acte întocmite de Isu cu privire la incendiu, acte medicale cu privire la inculpat; raportul de expertiză medico legală A_ ; raportul de constatare criminalistică nr._/19.11.2014; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate cu serviciul 112; procese verbale de investigatii; procese verbale de efectuare identificări de persoane din planse fotografice, precum si celelalte înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală, reținând că materialul probator administrat conferă date suficiente din care rezultă acea suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis in judecata.
De asemenea, Tribunalul a constatat faptul că a subzistat la momentul luarii masurii arestarii preventive si cerinta minimului pedepsei cerute de lege, infractiunea pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului fiind sanctionată de lege cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
În ce privește verificarea cerinței subsecvente a textului legal al art. 223 alin. 2 C.pr.pen. - respectiv privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, au fost avute în vedere gravitatea faptei presupus săvârșite, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele sale penale, alte împrejurări privitoare la persoana sa.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat în mod constant în doctrină și jurisprudență, s-a avut în vedere că ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, care presupune funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. În consecință, se poate considera că există o stare de pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială la care și art.1 C.pr.pen. se referă (printre care se numără persoana, viața și starea de sănătate a acesteia, etc., ca urmare a lăsării în libertate a inculpatului - fie prin activitatea acestuia posterioară faptei, fie prin reacția declanșată în cadrul societății de fapta comisă).
Fapta presupus săvârșită de inculpat, îndreptată împotriva vieții unei persoane, care este valoarea cea mai de preț, este de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății; în consecință, lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpatului în libertate la momentul procesual de față ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase - generând astfel nu doar oroare și revoltă în societate, ci și un sentiment acut de insecuritate.
În ceea ce privește persoana inculpatului, tribunalul a reținut că acesta are o vârsta tânără, nu are studii, nu are un loc de muncă, nici un domiciliu stabil, fiind cunoscut cu antecedente penale, condamnat anterior în perioada 1996 – 2002 pentru săvârsirea mai multor infractiuni de furt calificat si tâlhărie, iar în perioada 2007 – 2010 i-au fost aplicate trei sanctiuni cu caracter administrativ pentru fapta de port fără drept a unei arme.
Reținând că în cauză exista probe suficiente din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor calificat, pentru care a fost trimis in judecata, ca acesta a prezentat si prezinta un pericol real pentru ordinea publica, prima instanță a apreciat ca se impune in continuare menținerea privării de liberate sub forma arestului preventiv si nu se pot asigura garantiile unui proces echitabil prin alte masuri mai usoare. Așadar, în procesul analizării comparate al interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, cu interesul de ansamblu al societății de a fi apărate drepturile cetățenilor, tribunalul a apreciat ca trebuie acordată întâietate interesului general, în vederea garantării unui climat de securitate și încredere atât în persoanele fizice cât și în autoritățile statului, care trebuie să definească în mod real și efectiv, iar nu doar principial și iluzoriu, orice societate democratică al cărei fundament îl constituie garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, la cel mai înalt nivel.
Apreciind, în lumina celor expuse, că măsura privării de liberate a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzației, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, in baza art. 362 alin. 2 C.p.p. și art. 208 alin. 2 din C.p.p., tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul V. N. V., solicitând admiterea contestației și desființarea încheierii atacate, urmând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu nai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii.
În acest sens, a arătat că nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în stare de libertate ar constitui pericol ca să se sustragă de la judecată sau să săvârșească noi infracțiuni.
Totodată, a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă indicii care să confirme că lăsarea sa în stare de libertate ar constitui pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 206 C.p.p., Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată, având în vedere următoarele considerente:
În mod just a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă pe deplin, întrucât de la data ultimei verificări a măsurii și până în prezent nu au intervenit modificări de natură a conchide că s-ar fi schimbat sau ar fi încetat aceste temeiuri, respectiv că o măsură preventivă mai ușoară ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 C.p.p.
Astfel, se constată că există în continuare, conform art. 200 Cpp, probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul V. N. V. a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C.p. rap la art. 188 – 189 alin. 1 lit. h din C.p. cu aplic art. 77 lit. e din C.p., constând în aceea că în noaptea de 10-11.09.2014, în jurul orelor 03.50, în interiorul canalului situat la intersecția străzilor Teiul Doamnei cu G. I., inculpatul i-a dat foc victimei P. P., în timp ce aceasta dormea, cu intenția de suprimare a vieții.
Această suspiciune rezonabilă rezultă din coroborarea probelor administrate până la acest moment procesual, respectiv declaratia persoanei vătămate Plesca P., declaratiile inculpatului V. N. V.; procesele verbale de cercetare la fata locului si plansele fotografice; declaratiile martorilor Rostas Arada, V. M., Gorgivan S., P. C. V., A. C., V. I. L., M., C. M. si Nizan R. I.; înscrisuri – foaia de observatie clinică partială a Spitalului Clinic de Urgentă Bucuresti privind victima, acte întocmite de ISU cu privire la incendiu, acte medicale cu privire la inculpat; raportul de expertiză medico legală A_ ; raportul de constatare criminalistică nr._/19.11.2014; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate cu serviciul 112; procese verbale de investigatii; procese verbale de efectuare identificări de persoane din planse fotografice, precum si celelalte înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală.
De asemenea sunt îndeplinite și cerințele art. 223 alin. 2 Cpp, infracțiunea cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat făcând parte din enumerarea cuprinsă în acest text, respectiv o infracțiune intenționată contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor săvârșirii acesteia, a împrejurărilor privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea de libertate a acestuia este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, se are în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune foarte gravă, îndreptată împotriva uneia dintre valorile sociale supreme ocrotite de legea penală – viața persoanei, iar la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapta cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat.
Or, în prezența unei fapte de tentativă la omor, săvârșită prin incendiere, profitând de faptul că persoana vătămată dormea, pe fondul unei stări de conflict triviale (rivalitatea existentă între inculpat și persoana vătămată, care beneficiau de favoruri sexuale din partea aceleiași femei), suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unei asemenea infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor astfel de fapte, pentru a prezerva climatul de încredere a societății în capacitatea organelor judiciare de a combate săvârșirea unor fapte atât de grave. Altfel, lăsarea în libertate a inculpatului ar da naștere unui sentiment de insecuritate și chiar revoltă în comunitate, putând de asemenea prejudicia buna desfășurare a procesului penal, prin aceea că inculpatul ar avea posibilitatea de a intra în legătură și influența martorii precum și, eventual, de a se sustrage de la judecată.
În acest context, circumstanțele personale ale inculpatului, care de altfel nu sunt în măsură să îl caracterizeze în mod favorabil pe acesta (inculpatul este un om al străzii, cunoscut cu antecedente penale), nu pot justifica revocarea măsurii arestării ori înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă, raportat la gravitate infracțiunii de care este acuzat și la imperativul protejării comunității împotriva unor astfel de fapte.
Față de cele de mai sus reținute, contestația formulată de inculpat va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., inculpatul va fi obligat la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu care l-a asistat pe inculpat va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul V. N. V. împotriva încheierii din 08.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr. _ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
D. Donțete P. O.
Red.jud. D.D.
Dact.EA-5 ex
T.B.S.I.P.- jud.B.P.E.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
