Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 152/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 152/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 152/A
Ședința publică din 02.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
JUDECĂTOR – A. P. M.
GREFIER – O. I. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul T. D. împotriva sentinței penale nr. 818/28.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul-inculpat T. D., aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu D. M. în substituirea av. Romanoschi R., conform delegației de substituire aflată la dosar/fila 24, lipsind intimata-persoană vătămată C. I. R., pentru care se prezintă apărător desemnat din oficiu Velisar I. în substituirea av. N. R. G., cu delegației de substituire aflată la dosar/fila 21.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-inculpat T. D. arată că după ce acesta a fost audiat la secția de poliție, i s-a pus în vedere să nu părăsească țara o lună de zile, iar ulterior acestui termen a părăsit țara. Totodată, arată că între timp și-a schimbat adresa de domiciliu, astfel că nu mai locuiește la adresa la care i-a fost comunicată hotărârea.
Curtea pune în vedere apelantului-inculpat să precizeze care era adresa de domiciliu la momentul la care a fost găsit de către organele de poliție, respectiv la data de 20.01.2014.
Apelantul-inculpat T. D., personal, arată că locuia la adresa indicată în cartea de identitate, respectiv ., iar cu privire la adresa din . locuia mătușa sa, însă apartamentul de la acea adresă a fost vândut. Mai arată că, după ce i s-a adus la cunoștință de către organele de poliție faptul că are obligație de a nu părăsi țara, a locuit o lună de zile la adresa din ., după care a plecat în Franța. Susține că nu s-a prezentat în fața instanței de fond, întrucât nu a avut cunoștință existența procesului penal, întrucât de fiecare dată când a revenit țară a locuit la o altă adresă, respectiv la bunica sa și nu a primit nicio citație. De asemenea, arată că în situația în care primea vreo comunicare la adresa din ., ar fi fost anunțat la adresa bunicii sale, întrucât el încă mai colabora cu cei de la centrul de plasament, vorbea cu ei la telefon, pe internet și mai mult, chiar s-a și întâlnit cu oamenii din centrul de plasament, întrucât sediul centrului de plasament este amplasat chiar lângă domiciliul bunicii sale.
Menționează că nu își amintește care este adresa de domiciliu a bunicii sale.
În prezent locuiește în Franța, acolo unde și lucrează, iar ocazional mai vine în țară în vizită la bunica sa.
Susține că a plecat în Franța după o lună de zile, respectiv în momentul în care a luat sfârșit interdicția de a nu părăsi țara, revenind ulterior în România de două ori, când a locuit la bunica sa.
Reprezentantul Ministerului Public, în cazul în care apelantul-inculpat dorește rejudecarea dosarului de fond, arată că există posibilitatea recalificării cererii ca cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecății în lipsă, competența aparținând Judecătoriei Sector 3 București.
În caz contrar, urmează a fi pusă în discuție excepția tardivității formulării prezentei căi de atac.
Apărătorul apelantului-inculpat arată că acesta este de acord cu recalificarea cererii ca cerere de redeschidere a procesului penal, având în vedere că nu a putut fi prezent la judecarea cauzei în fața instanței de fond.
Curtea, față de această împrejurare, pune în discuție excepția tardivității prezentei căi de atac invocată de reprezentantului Ministerului Public, iar în cazul în care s-ar aprecia că prezenta cale de atac nu este tardiv formulată, necesitatea rejudecării cauzei de către prima instanță, pe motiv de nelegală procedură de citare cu apelantul-inculpat, iar în cazul recalificării cererii ca fiind cerere de redeschidere, discutarea competenței materiale a Curții de Apel București și eventuala declinare către judecătoria competentă.
Apărătorul apelantului-inculpat apreciază că prezenta cale de atac nu este tardiv formulată, având în vedere motivele de apel invocate de către apelant-inculpat.
În subsidiar, solicită recalificarea cererii ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal, astfel, în cazul admiterii apelului formulat potrivit motivelor invocate, s-ar impune trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea rejudecării procesului penal, având în vedere că nu a fost legal soluționată cauza.
Apărătorul părții vătămate C. I. R., având în vedere că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea aspectelor puse în discuție.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că prezenta cale de atac este tardiv formulată, întrucât în declarația dată la data de 20.01.2014 apelantul-inculpat a precizat că locul în care își avea reședința era ., iar ulterior, deși avea obligația de a încunoștința organele judiciare de orice modificare cu privire la locuința acestuia unde poate fi găsit, însă nu a făcut acest lucru.
Menționează că sentința penală a fost comunicată la data de 03.11.2015 și la data de 05.11.2015 la adresa din ., devenind definitivă prin neapelare în luna noiembrie, astfel încât, apreciază că apelul formulat în luna decembrie la data de 17.12.2015 este tardiv formulat.
În cazul recalificării cererii ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecății în lipsă, potrivit art. 466 C.pr.pen., apreciază că este competentă spre a soluționa cauza Judecătoria Sectorului 3 București.
Apărătorul apelantului-inculpat arată că acesta își menține cererea privind recalificarea ca cerere de redeschidere a procesului penal.
Apelantul-inculpat T. D., având ultimul cuvânt, arată că după împlinirea vârstei de 18 ani nu a mai locuit la centrul de plasament, ci la mătușa sa, câteva zile, iar apoi la bunica sa, o lună de zile, după care a plecat în Franța. Menționează că în luna ianuarie a locuit la mătușa și la bunica sa. Mai arată că regretă fapta săvârșită, precum și faptul că nu s-a putut prezenta în fața instanței de fond.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.818 din 28.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul art. 234 alin. 1 lit. d C. pen., raportat la art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul T. D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 67 alin. 2 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 72 alin. 1 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reținerii, de 24 ore, din data de 20.01.2014.
S-a luat act că persoana vătămată C. I. R. nu s-a constituit ca parte civilă.
În temeiul art. 112 alin. 6 C. pen. confiscă de la inculpat suma de 30 lei, obținută prin vânzarea bunului însușit pe nedrept.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1015/P/2014 din data de 15.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, a fost trimis in judecată, în stare de libertate, inculpatul T. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1-234 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
În fapt, s-a constatat că la data de 18.01.2014, în jurul orei 20.00 în timp ce se afla împreuna cu persoana vătămata C. I. R. pe . blocului V40, inculpatul T. D. i-a cerut acestuia telefonul mobil pentru a face un apel, după care a fugit cu telefonul pe . inculpat, persoana vătămata l-a ajuns din urma pe . spatele blocului V82A, persoana vătămată C. I. R. fiind deposedată de telefonul său mobil marca Samsung Wave 3, de către inculpatul T. D., prin amenințări cu o cheie, pe care persoana vătămată a considerat-o în mod eronat ca fiind briceag.
Situația de fapt menționată a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarație persoana vătămată C. I. R., declarațiile martorilor P. A., T. A., Seuleanu G., G. M., B. R. și D. F., proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto conducere în teren, proces-verbal de găsire a inculpatului, proces-verbal de conducere la casa de amanet, planșe foto conducere in teren a inculpatului, listingul apelurilor și comunicărilor efectuate, procesul-verbal de examinare listing, procesul-verbal de stabilire a identității martorului G. M., dovada ridicare telefon mobil marca Samsung Wave 3, procesele-verbale recunoaștere de pe planșa foto, procesul-verbal de conducere în teren, declarațiile inculpatului T. D..
Declarația persoanei vătămate s-a coroborat și cu declarația inculpatului T. D., care, fiind audiat la data de 20.01.2014, a recunoscut fapta. Inculpatul a declarat că la data de 18.01.2014 s-a întâlnit cu C. I. R., P. A. și T. A., împreună cu care a mers până la City Mall. Pe la ora 19.00 au plecat din Mall, iar când a rămas singur cu persoana vătămată, sub pretextul că dorește să facă un apel, numitul T. D. i-a cerut acesteia telefonul său mobil marca Samsung Wave cu numărul de apel_, după care a fugit cu telefonul. Persoana vătămată a alergat după inculpat pentru a-și recupera telefonul, însă, așa cum a menționat în declarația sa, când 1-a ajuns din urmă, inculpatul, pentru a-și asigura scăparea, 1-a amenințat cu o cheie pe care a prezentat-o ca fiind un briceag. În plus, în declarația sa a menționat că a vrut să amaneteze telefonul pentru a face rost de bani, însă, fiind zgâriat, nu a reușit. Astfel, în cele din urmă 1-a vândut unui taximetrist contra sumei de 61 lei.
Cele reținute s-au coroborat și cu declarația martorului Seuleanu G. C., casier la casa de amanet ., care a menționat că în seara de 18.01.2014 era la serviciu, iar în jurul orei 20.30 inculpatul s-a prezentat la casa de amanet pentru a încerca să amaneteze telefonul Samsung Wave 3. Martorul nu a acceptat să amaneteze telefonul în cauză deoarece prezenta urme de zgârieturi.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută în descrierea situației de fapt, săvârșită la data de 18.01.2014, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 - 234 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
Elementul material al infracțiunii constă în punerea în executare de către inculpat a hotărârii de a sustrage telefonul mobil pe care persoana vătămată îl avea asupra sa, folosind, în acest scop, amenințări pentru a înfrânge rezistența victimei. Astfel, inculpatul a încercat să păstreze bunul sustras prin amenințarea cu o cheie, pe care persoana vătămată a considerat-o în mod eronat ca fiind briceag, modalitate care este de natura sa creeze o stare de temere victimei. Astfel, impactul psihologic al faptei suportat de victimă, justifică pe deplin caracterizarea acțiunii mijloc exercitate de inculpat ca act de amenințare.
Urmarea socialmente periculoasă a acțiunii mijloc o reprezintă atingerea adusa valorilor sociale privitoare la libertatea de voință și acțiune a persoanei vătămate, rezultatul acțiunii scop, de sustragere a telefonului persoanei vătămate, producându-se, de asemenea, prin însușirea pe nedrept a bunului.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea socialmente periculoasă rezultă cu certitudine din probele administrate.
Din punct de vedere subiectiv, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, calificată prin scop, inculpatul urmărind producerea rezultatului acțiunii scop, prin intimidarea victimei, astfel cum rezultă din declarațiile acesteia de recunoaștere. Având în vedere că fapta a fost comisă în timpul nopții, la orele 20.00, în data de 18.01.2014, instanța a reținut incidența circumstanței agravante speciale prevăzute de art. 234 alin. 1 lit. d C. pen.
Constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în temeiul art. 396 alin. 2 C. proc. pen. instanța a dispus condamnarea la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările comiterii acesteia, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența acesteia, conduita după comiterea faptei, nivelul de educație.
S-a luat act că act că persoana vătămată C. I. R. nu s-a constituit ca parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În temeiul art. 112 alin. 6 C. pen. instanța s-a dispus confiscarea de la inculpat suma de 30 lei, obținută prin vânzarea bunului însușit pe nedrept.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul T. D., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 05.01.2016 sub nr._ (_ ).
Apelantul inculpat, prin apărător, a susținut că apelul formulat nu este tardiv introdus, a solicitat recalificarea cererii ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal, iar în cazul în care calea de atac este calificată ca fiind apel, a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea rejudecării procesului penal, pe motiv că nu a fost legal soluționată cauza, inculpatul neștiind de proces. A mai arătat că domiciliul său este în Franța, că la momentul soluționării cauzei la instanța de fond nu a știut de proces. S-a mai menționat că inculpatul a recunoscut fapta, o regretă, iar persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Curtea, față de aspectele învederate, a pus în discuție aspectul tardivității prezentei căi de atac invocat de reprezentantului Ministerului Public, respectiv - în cazul în care s-ar aprecia că prezenta cale de atac nu este tardiv formulată - necesitatea rejudecării cauzei de către prima instanță pe motiv de nelegală îndeplinire a procedurii de citare a inculpatului, iar în cazul recalificării cererii ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal, problema competenței materiale a Curții de Apel București și o eventuală declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei competente.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin. 2 C. pr. pen., constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 410 alin. 1 C.proc.pen. pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.
Totodată, conform art. 264 alin. 1 C.proc.pen. comunicarea celorlalte acte de procedură se face potrivit dispozițiilor referitoare la citare, iar potrivit art. 259 alin. 1 și 3 C.proc.pen. suspectul, inculpatul, părțile în proces, precum și alte persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează. Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declarație dată în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat este citat la locul indicat.Dacă nu se cunosc nici adresa unde locuiește suspectul sau inculpatul și nici locul său de muncă, acesta se citează conform dispozițiilor art. 259 alin. 5 C.proc.pen., prin afișarea unei înștiințări la sediul organului judiciar.
În cauza de față, inculpatul T. D. a dat o declarație, la data de 20.01.2014, aflată la filele 84-85 DUP, în fața organelor de poliție, prin care a arătat că domiciliul său este în ., ., ., București, sector 3, dar că locuiește f.f.l. (fără forme legale) în ., la un . asemenea, la filele 87-88 DUP există declarația dată la 20.01.2014 în calitate de învinuit (conform Codului de procedură penală din 1968), înainte de luarea măsurii preventive a reținerii,în care T. D. menționează expres că în prezent locuiește într-un apartament din zona Big Berceni, iar în declarația dată la 21.01.2014 (filele 93-94 DUP) reiterează aceleași aspecte, respectiv că locuiește într-un apartament din .>
Totodată, la fila 104 DUP există un proces verbal încheiat la data de 05.11.2014 de către organele de poliție din care rezultă că la adresa din ., ., ., București, sector 3 (adresa de domiciliu) a fost găsită numita Sisilica M. C., referent în cadrul DGASPC (Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului ) - Sector 3, care a arătat că inculpatul T. D. nu mai locuiește la acea adresă de la împlinirea vârstei de 18 ani (adică de la 06.07.2013) și nu cunoaște date privind situația sa locativă actuală. Mai mult decât atât, din procesul verbal menționat rezultă că aceste aspecte au fost confirmate telefonic de către numita S. M., inspector de specialitate din cadrul DGASPC – Sector 3, care a învederat că inculpatul ar fi plecat în străinătate, dar că nu cunoaște detalii în acest sens.
Pe cale de consecință, inculpatul și-a respectat obligația de a indica adresa unde locuiește efectiv, așa încât organele de urmărire penală erau obligate să îl citeze la adresa indicată, iar în cazul în care se aflau în imposibilitate de a proceda în acest sens – conform procesului verbal de la fila 105 DUP, deveneau aplicabile dispozițiile art. 259 alin. 5 C.proc.pen., respectiv organele de urmărire penală ar fi trebuit să procedeze la citarea inculpatului prin afișarea înștiințării la sediul organului judiciar, ceea ce s-a și întâmplat (fila 110 DUP).
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sectorului 3 București și instanța de fond, însă, nu au procedat în același mod, neefectuând demersuri pentru citarea inculpatului în mod legal, prin afișarea înștiințării la sediul Judecătorie sectorului 3 București, atâta timp cât nu a putut fi identificată adresa din . către inculpat în cursul urmăririi penale. Inculpatul a fost citat în mod formal (chiar și după repunerea cauzei pe rol) la adresa din ., fila 18, fila 31, fila 40, fila 48, fila 61 dosar fond), unde inculpatul nu locuia, aspect care rezulta expres atât din procesul verbal încheiat la data de 05.11.2014 (fila 104 DUP), dar și din conținutul procesului verbal întocmit la data de 24.09.2015 ca urmare a imposibilității de executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului – fila 52 dosar fond. Astfel, din procesul verbal menționat rezulta că imobilul din . în proprietatea DGASPC - Sector 3, iar inculpatul nu mai locuia acolo din 2013 (procesul verbal a fost încheiat în septembrie 2015, iar numita A. A. relatează că inculpatul nu mai locuia acolo de doi ani), ceea ce înseamnă că inculpatul T. D. nu mai locuia la adresa respectivă nici măcar la data presupusei săvârșiri a faptei de care este acuzat.
Totodată, comunicarea copiei de pe minuta pronunțată de către instanța de fond s-a făcut tot la adresa din . dosar fond), iar nu la adresa din . afișarea înștiințării la sediul instanței, conform ar. 264 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 259 alin. 5 C.proc.pen.
Prin urmare, se constată că apelul formulat de către inculpat la data de 17.12.2015 (la o zi după încarcerarea sa în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1708/24.11.2015 emis în cauză) este în termen, acestuia nefiindu-i comunicată în mod legal minuta hotărârii atacate.
Față de aceste considerente, se constată că inculpatul nu a fost legal citat nici în procedura camerei preliminare, nici în faza procesuală a judecății în primă instanță, motiv pentru care în cauză devin incidente dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. care impun desființarea sentinței primei instanțe și dispunerea rejudecării de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate.
În ceea ce privește solicitarea Ministerului Public, însușită de apărare, de a califica prezenta cale de atac ca fiind o cerere de redeschidere a procesului penal, Curtea constată că este nefondată, având în vedere motivele concrete invocate de către inculpat în cererea formulată, reiterate și în cadrul ultimului cuvânt în fața instanței de apel, dar și dispozițiile art. 466 C.proc.pen. referitoare la condițiile ce trebuie întrunite pentru a putea obține redeschiderea procesului penal.
Astfel, conform art. 466 alin. 2 C.proc.pen., nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Din reglementarea menționată se deduce faptul că inculpatul nu poate exercita calea extraordinară de atac prevăzută de art. 466 C.proc.pen. omisso medio; astfel, apelul este o cale ordinară de atac, în timp ce redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsă a persoanei condamnate este o cale extraordinară de atac, or o condiție de admisibilitate a acesteia o constituie formularea în prealabil a apelului (ca și în cazul recursului în casație).
Ca atare, calea de atac ce face obiectul prezentei cauze este apel, formulat în termen (pentru motivele anterior arătate), iar nu cerere de redeschidere a procesului penal.
Față de aceste considerente, Curtea - în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. - va admite apelul declarat de către inculpatul T. D. împotriva sentinței penale nr. 818/28.10.2015 a Judecătoriei Sector 3 București.
Va desființa în totalitate sentința penală atacată și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.
Procesul penal își va relua cursul începând cu procedura camerei preliminare.
Se va dispune anularea MEPI nr.1708/24.11.2015 și a formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 818/28.10.2015 a Judecătoriei Sector 3 București.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului T. D., dacă nu este arestat sau deținut în altă cauză.
În baza art.275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 260 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. admite apelul declarat de către inculpatul T. D. împotriva sentinței penale nr. 818/28.10.2015 a Judecătoriei Sector 3 București.
Desființează în totalitate sentința penală atacată și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.
Procesul penal își va relua cursul începând cu procedura camerei preliminare.
Dispune anularea MEPI nr.1708/24.11.2015 și a formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 818/28.10.2015 a Judecătoriei Sector 3 București.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului T. D., dacă nu este arestat sau deținut în altă cauză.
În baza art.275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 260 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. F. V. A. P. M.
GREFIER,
O. I. B.
red. A.P.M./16.02.2016
dact. A.L. 2 ex.
Jud. Sect. 3 București – jud.: C. C.E.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 68/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 245/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
