Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 81/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 81/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:168._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 81 / CO
Ședința publică din data de 11 februarie 2016
Curtea constituită din :
Președinte: C. B.
Grefier: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul F. F. împotriva încheierii de ședință din data de 27.01.2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestatorul-inculpat apărătorul ales, avocat Sichitiu A., cu împuternicirea avocațială_ din data de 3.07.2015, emisă de Baroul București (aflată la fila 3 din volumul 2 al dosarului Tribunalului București) și apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. D., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 08.02.2016 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 10 din dosar, lipsind contestatorul-inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestuia, și acordă onorariul parțial în cuantum de 50 de lei.
Apărătorul contestatorului-inculpatsolicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, solicitată de către apărătorul contestatorului-inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu administrarea acestui mijloc de probă.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru contestatorul-inculpat proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, pe care o constată administrată prin depunerea unor acte medicale.
Curtea nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 206 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 27.01.2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr. _, și pe fond, rejudecând, să fie revocată măsura controlului judiciar luată față de inculpat, urmând a se avea în vedere gravele probleme medicale ale acestuia, in acest sens fiind depuse și înscrisurile medicale.
De asemenea, arată că ori de câte ori este necesar să se prezinte la poliție, inculpatul este ajutat de două persoane, acesta neputând să se deplaseze singur.
Totodată, arată că legea nu obligă instanța să ia față de inculpat o măsură care nu este umanitară.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, arată că acesta, în situația în care va fi găsit vinovat, va răspunde pentru faptele sale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind că în cauză subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării acestei măsuri.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului, arată că aceasta a fost cunoscută de către instanță și la momentul luării acestei măsuri, nefiind un element de noutate.
De asemenea, arată că inculpatul are posibilitatea de a formula cereri prin care să solicite modificarea unora dintre obligațiile luate față de el.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 27.01.2016 de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._, în baza art. 362 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 208 alin. 5 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul F. F. și s-a menținut această măsură.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 804D/P/2011 din data de 28.01.2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F. F., pentru săvârșirea a 14 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 367 alin. 1 C.pen., toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.
Inculpatul F. F., în calitate de director general al S.C. FLORES AND MAMA G. S.R.L., cu sediul în București .. 22, sector 4, împreună cu inculpații B. A. D. și D. T., a constituit la începutul anului 2011 un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prin exploatarea în muncă, iar prin inducerea în eroare cu ocazia încheierii unor contracte de mediere, le-a recrutat în luna ianuarie 2011 pe persoanele vătămate Z. C. M., S. V. și V. MIHAITĂ, în scopul exploatării acestora pe teritoriul Italiei, în luna februarie 2011 pe persoanele vătămate P. N., N. C. C., N. A., F. F. și F. M. G., în scopul exploatării acestora pe teritoriul Spaniei, în luna august 2011 pe persoanele vătămate C. M. M. și V. M., în scopul exploatării acestora pe teritoriul Italiei, iar în luna ianuarie 2012, pe persoanele vătămate N. M. A., B. I., T. M. C. și T. M., în scopul exploatării acestora pe teritoriul Italiei, prin executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
La termenul din data de 25.02.2015, judecătorul de cameră preliminară a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar față de inculpatul F. F., încheierea rămânând definitivă în privința acestuia în data de 27.02.2015, ca urmare a respingerii contestației formulate de către Ministerul Public.
Tribunalul a apreciat că și la acest moment procesual există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiții fiind mijloacele de probă administrate până în prezent.
Așadar, s-a apreciat că datele și informațiile existente la dosarul cauzei se circumscriu noțiunii de suspiciune rezonabilă, în sensul oferit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpatul F. F. să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, măsura preventivă a controlului judiciar este necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, având în vedere atât pericolul social generat de fapta presupus a fi săvârșită, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul a respectat toate măsurile și obligațiile impuse în sarcina sa nu reprezintă un motiv relevant pentru revocarea măsurii preventive, câtă vreme conduita acestuia se constituie ca o obligație, pe care este ținut a o respecta, în caz contrar fiind incidente dispozițiile privind înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai severă.
S-a mai reținut că măsura controlului judiciar, cu toate restricțiile impuse inculpatului, este necesară, proporțională cu situația ce a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății (art. 53 al. 2 din Constituția României); a trecut o perioadă rezonabilă de timp de la impunerea sa și nu se poate aprecia că procesul penal, aflat înainte de debutul cercetării judecătorești, s-a întins nepermis de mult în timp în raport de complexitatea cauzei pentru a se putea justifica oportunitatea revocării acestor obligații, deoarece nu ar mai fi proporționale cu situația ce a determinat luarea lor.
Așadar, pentru buna desfășurare a procesului penal, s-a apreciat că se impune în continuare menținerea măsurii preventive a controlului judiciar și obligațiile aferente.
S-a mai apreciat că aspectele de natură umanitară invocate de către inculpat, referitoare la starea precară de sănătate, nu sunt suficiente pentru a atenua cel puțin în acest moment procesual gravitatea acuzațiilor formulate de către Ministerul Public, buna desfășurare a procesului penal fiind prioritară. De altfel, afecțiunile indicate nu sunt incompatibile cu obligatiile instituite în sarcina inculpatului, acestea constituind garanții pentru buna desfășurare a procesului penal prin împiedicarea acestuia de a lua legatura cu ceilalți participanți la procesul penal și pentru a se asigura prezența acestuia în fața instanței ori de câte ori se va aprecia că este necesar.
Față de scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 202 C.pr.pen. și de celelalte aspecte invocate anterior, s-a apreciat că măsura controlului judiciar oferă garanții necesare pentru buna desfășurare a procesului penal, în condițiile respectării obligațiilor impuse.
Așadar, în opinia primei instanțe, de la momentul luării măsurii controlului judiciar și până în prezent nu a intervenit vreo împrejurare nouă din care să rezulte nelegalitatea sau lipsa de oportunitate a măsurii, menținându-se în continuare temeiurile avute în vedere inițial.
Împotriva acestei încheieri, în data de 05.02.2016 în termenul legal de 48 de ore de la comunicarea minutei încheierii, inculpatul F. F. a formulat contestație pe care a motivat-o oral, în ședință, prin apărătorul său ales.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 08.02.2016 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Curtea examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în baza art. 206 C.pr.pen., apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2014, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București - Secția I Penală a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații F. F. și D. T., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 05.11.2014 până în data de 04.12.2014.
Prin încheierea pronunțată în data de 25.02.2015 de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._, s-a înlocuit măsura arestului preventiv luat față de inculpatul F. F. cu măsura controlului judiciar.
Astfel, în baza 242 alin. 2 C.pr.pen. și art. 215 C.pr.pen., s-a, dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv dispuse față de inculpatul F. F., cu măsura controlului judiciar pe care o dispune pentru 60 de zile, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei.
S-a dispus punerea în libertate de sub puterea MAP 432/UP/05.11.2014 la momentul rămânerii definitive a prezentei, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 215 alin. 1 C.pr.pen., s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:
a) să se prezinte lasă se prezinte la judecătorul de cameră preliminară și, după caz, la instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentei cauze ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței din București,;
c) să se prezinte la secția de poliție în raza căreia se află adresa de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. 2 C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritoriului municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
b) să nu se apropie de inculpații D. T. și B. A., de părțile civile de părțile civile Z. C. M., S. V., V. M., F. F., F. M. G., P. N., N. C. C., C. M. M., V. M., N. M. A., B. I., T. M. C., T. M. și de martorii F. M. E., P. P. M. și Sato S. și să nu comunice cu acesta direct sau indirect, pe nicio cale.
Prin rechizitoriu s-a reținut că, în drept, faptele inculpatului F. F. întrunesc elementele constitutive a 14 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 367 alin. 1 C.pen., toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.
Potrivit art. 242 alin. 1 C.pr.pen., măsura preventivă luată se revocă, la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
Conform art. 202 alin. 1 C.pr.pen., scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori pentru prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni. Potrivit aceluiași articol, acest scop se poate realiza prin una dintre cele patru măsuri preventive prevăzute la alin. 4, cu îndeplinirea condițiilor legale pentru fiecare dintre acestea.
Analizând măsura preventivă a controlului judiciar menținută de Tribunal, a cărei legalitate și temeinicie a fost constatată în cuprinsul încheierii contestate, prin raportare la dispozițiile sus-menționate, Curtea apreciază că în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art. 223 alin. 2 teza I C.pr.pen. rap. la art. 202 alin. 1 C.pr.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Din acest punct de vedere, relevante sunt următoarele mijloace de probă administrate până în acest moment procesual: declarațiile coinculpaților și ale martorilor audiați atât în timpul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, relațiile comunicate de I.T.M. București, precum și comunicările transmise de autoritățile spaniole prin comisie rogatorie.
La acest moment procesual, Curtea apreciază că nu se impune revocarea măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat, această măsură fiind necesară, suficientă și proporțională cu scopul urmărit, în raport inclusiv de circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale, aspect confirmat prin fișa de cazier judiciar.
Totodată, Judecătorul constată că, în ipoteza în care s-ar dispune revocarea măsurii controlului judiciar, inculpatul ar putea periclita soluționarea cauzei, cu precădere din perspectiva modalității de administrare a probatoriului, având în vedere că prin declarațiile pe care le-a dat în cauză inculpatul a adoptat o atitudine procesuală oscilantă.
În acest context, relevant este și faptul că în cauză, în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, mai este necesară administrarea altor mijloace de probă, cu precădere proba testimonială cu depozițiile de martori, mijloace de probă deosebit de relevante din punctul de vedere al aprecierii efective asupra participației penale a fiecăruia dintre inculpați și, implicit, al aprecierii asupra proporționalității măsurii preventive cu scopul urmărit, cu precădere, cel al desfășurării cercetării judecătorești în condiții optime și cu celeritate.
De asemenea, Curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul.
Astfel, în prezenta cauză, din punctul de vedere al circumstanțelor reale ale faptelor presupus a fi fost comise de către contestatorul-inculpat, pericol social concret - reliefat, cu precădere, prin amploarea activității infracționale presupus desfășurate de către inculpat împreună cu mai mulți coinculpați, în mod premeditat și coordonat; prin exploarea prin muncă a multor personae constituie în cauză părți civile, prin executarea unei munci pe teritoriul Italiei, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate; prin specularea situației financiare delicate a victimelor și a lipsei acestora de informare cu privire la drepturile de care beneficiau legat de angajarea lor în străinătate și obligațiile ce reveneau în acest domeniu agenților de ocupare a forței de muncă în sensul prevederilor Legii 156/2000, cu acceptarea aducerii victimelor ajunse pe teritoriul unui stat străin a cărui limbă nu o cunoșteau, în situații degradante, de aservire în raport cu persoanele de legătură, fără nicio preocupare pentru consecințele, în privința situației materiale, stării de sănătate, inclusiv psihică, pe care aceste experiențe le-ar putea produce asupra victimelor - nu justifică, cel puțin la acest moment procesual, revocarea măsurii controlului judiciar dispuse față de inculpat.
Așadar, analizând proporționalitatea măsurii controlului judiciar cu gravitatea acuzațiilor pentru care este cercetat inculpat - respectiv infracțiunea de trafic de persoane - Curtea apreciază că pentru garantarea îndeplinirii scopului urmărit prin dispunerea măsurii procesuale preventive, acela al judecării cauzei în mod just și cu celeritate, măsura controlului judiciar este necesară, proporțională și, în același timp, suficientă.
De asemenea, în raport de art. 202 alin. 3 C.pr.pen., Curtea constată că, la acest moment procesual, nu se justifică revocarea măsurii controlului judiciar.
Așadar, Curtea apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar, prin impunerea respectării de către inculpat a obligațiilor prevăzute de lege în această situație, este de natură a garanta desfășurarea procesului penal în condiții optime, cu precădere în ceea ce privește administrarea probatoriului și, implicit, soluționarea justă și cu celeritate a cauzei.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține că lipsa antecedentelor penale nu poate constitui un beneficiu pentru inculpat, deoarece reprezintă starea de normalitate în societate. Totodată, Curtea apreciază că, în raport de starea precară de sănătate a inculpatului, dovedită prin actele medicale depuse la dosar, măsura preventivă a controlului judiciar nu este de natură a-i afecta exercitarea efectivă a dreptului său la sănătate, prin urmarea părocedurilor medicale necesare monitorizării staării sale de sănătate.
Prin urmare, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept anterior prezentate, Curtea apreciază ca fiind întemeiată soluția dispusă de către Tribunal, de menținere a măsurii controlului judiciar luat față de inculpatul F. F..
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că încheierea penală contestată este temeinică și legală, în sensul că în cauză sunt satisfăcute exigențele de necesitate și proporționalitate ale măsurii preventive cu scopul urmărit, astfel că, în raport și de complexitatea cauzei în care sunt cercetați mai mulți inculpați, este în continuare necesară impunerea unor obligații și a unor restricții ale libertății de circulație și de comunicare față de inculpat, nefiind depășit durata termenului apreciată ca fiind rezonabilă în cazul particular al dispunerii acestei măsuri.
În consecință, Curtea apreciază că în cauză nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar și, totodată, nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii, nefiind, așadar, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. 1 C.pr.pen. referitoare la revocarea acestei măsuri procesuale preventive.
Pentru toate aceste motive de fapt și temeiuri de drept, Curtea constată că încheierea contestată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, Curtea, în baza art. 206 C.pr.pen. rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-inculpat.
Reținând culpa procesuală a contestatorului-inculpat, ca urmare a soluției de respingere a contestației ce va fi pronunțată în cauză, va face aplicarea art. 275 alin. 2 C.pr.pen., în sensul obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art. 206 C.pr.pen. rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-inculpat F. F. împotriva încheierii de ședință din data de 27.01.2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2016.
Președinte, Grefier,
C. B. R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
12.02.2016 / 2 ex.
Tribunalul București - Secția I Penală
Dosar nr._
Judecător Fond: A. P.
| ← Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 245/2016. Curtea de Apel... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
