Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 27/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 27/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:006._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 27/F
Ședința publică din data de 12.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. T.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. I..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea cererii formulate de condamnatul M. G. având ca obiect intervenirea unei legi penale noi.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul M. G., în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat G. N. I. care depune delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția necompetenței Curții de Apel București întrucât, în opinia sa, această instanță nu este competentă să judece prezenta cauză având în vedere că contestatorul a invocat motive care țin de contestație la executare cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Având în vedere inclusiv dispozițiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, că contestatorul se află în executarea unor pedepse care sunt de competența judecătoriei iar la momentul la care a fost formulată prezenta cerere se afla în P. G., consideră că pentru soluționarea prezentei cauze competența aparține Judecătoriei G..
Inițial hotărârile au fost recunoscute de Curtea de Apel București însă, având în vedere prin similitudine, inclusiv decizia nr. 34/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii, competența de judecată aparține efectiv instanței corespunzătoare în grad instanței de executare pentru infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat.
Solicită admiterea excepție și declinarea cauzei la Judecătoria G..
Apărătorul contestatorului M. G. arată că formulează aceleași concluzii și apreciază că este competentă pentru soluționarea cauzei Judecătoria G..
Contestatorul M. G. precizează că de 1 an este transferat din Spania în baza unui mandat care nu există iar Curtea de Apel are cunoștință de această situație și că se opune declinării cauzei.
Arată că în Spania a săvârșit o infracțiune de tentativă de furt în Spania, a fost transferat și recunoscut de Serviciul Cooperator Internațional în materie penală o sentință în care este pedepsit pentru tâlhărie, furt.
A fost transferat în baza a 3 mandate dar în România nu a beneficiat de legea penală mai favorabilă și face referire la sentința penală nr. 345/F/10.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București-secția I penală și la sentința penală nr. 364/10.11.2010 pronunțată de instanța penală nr. 12 din Sevilla, definitivă la 02.11.2003 recunoscută de autoritățile române prin sentința penală nr. 424/26.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București.
Mai arată că a executat 6 ani, în condițiile în care cea mai mare pedeapsă potrivit legii române este de 4 ani și 8 luni.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 15.05.2015, sub nr._, condamnatul M. G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Condamnatul a arătat că se află în executarea pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.345/10.10.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală, prin care a fost recunoscută sentința penală nr.321/18.10.2010 a Judecătoriei penale nr.12 din Sevilla privind pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prin efracție prev. de art.237, 238 al.2 și 240 din Codul penal spaniol. De asemenea, prin aceeași sentință s-a constatat că prin sentința penală nr. 424/26.10.2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2901/27.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus recunoașterea sentințelor penale nr.354 din data de 10.XI.2010 pronunțată de Instanța Penală nr.12 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 2.II.2011 și nr. 237 din 13.IX.2010, pronunțată de Instanța Penală nr.5 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 9.II.2011, și s-a dispus transferarea persoanei condamnate M. (nume anterior F.) G. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și o lună închisoare.
În temeiul art. 154 alin. 13 lit. b din Legea nr. 302/2004 modificată, s-au cumulat pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 321/18.10.2010 a Judecătoriei penale nr. 12 din Sevilla cu pedeapsa de 6 ani și o lună închisoare prin sentințele penale nr. 354 din data de 10.XI.2010, pronunțată de Instanța Penală nr.12 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 2.II.2011 și nr.237 din 13.IX.2010, pronunțată de Instanța Penală nr.5 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 9.II.2011, stabilindu-se să execute pedeapsa cumulată de 6 ani și 9 luni închisoare.
Petentul condamnat a arătat că pedeapsa rezultantă de 6 ani și 9 luni depășește maximul ce putea fi aplicat pluralității de infracțiuni potrivit codului penal în vigoare și a solicitat, în consecință reducerea acesteia.
În drept, au fost invocate disp. art.6 C.p.
La dosarul cauzei a fost atașat M.E.P.Î. nr.596/08.12.2014 emis de Curtea de Apel București, Secția I Penală.
Prin sentința penală nr. 1240 din 28.07.2015 (Dosar nr._/3/2015), Tribunalul București, Secția I Penală, în baza art.595 al.2 rap. la art.35 C.p.p., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Prin sentința penală nr. 3370 din 18.12.2015 (dosar nr._/3/2015), Judecătoria G., în baza art. 50 C.p.p. rap. la art. 23 alin.2 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, a declinat competența de soluționare a cererii de aplicare a legii penale favorabile, formulată de condamnatul M. G. în favoarea Curții de Apel București.
Cererea formulată de condamnatul M. G., ca urmare a declinării succesive de competență, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a Penală la data de 25.01.2016, sub nr._ .
La termenul de judecată din 12.02.2016 procurorul a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Deliberând asupra excepției invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.595 al.2 C.p.p. „aplicarea dispozițiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție.”
În cauză pedepsele pe care le execută condamnatul au fost aplicate de autorități judiciare spaniole și recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate.
Într-o astfel de situație, este incidentă, pentru identitate de rațiune, Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, ce concluzionează în sensul că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.
În cauză, condamnatul se afla la momentul învestirii instanței în P. G., în executarea unei pedepse rezultante de 6 ani și 9 luni închisoare, ultima condamnare recunoscută fiind cea pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prin efracție, prev. de art.237, art.238 alin.2 și art.240 din Codul penal spaniol.
În aceste condiții, instanța competentă potrivit disp. art.595 al.2 C.p.p. este Judecătoria G..
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 595 alin.(2) coroborat cu art. 35 C.p.p., va declina competența de soluționare a cererii formulate de condamnatul M. G. în favoarea Judecătoriei G..
În baza art. 51 alin. (1) și (2) C.p.p., va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență dintre Curtea de Apel București și Judecătoria G..
În baza art. 275 alin. (3) C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru condamnat (130 lei) se suportă din fondurile MJ
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 595 alin.(2) coroborat cu art. 35 C.p.p., declină competența de soluționare a cererii formulate de condamnatul M. G. în favoarea Judecătoriei G..
În baza art. 51 alin. (1) și (2) C.p.p., sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență dintre Curtea de Apel București și Judecătoria G..
În baza art. 275 alin. (3) C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru condamnat (130 lei) se suportă din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. T. E. L. N.
Red.jud.G.T. / Dact-EA/4 ex
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
