Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 624/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 624/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.624/A
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: A. E. B.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror S. M..
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpat D. I. împotriva sentinței penale nr.766/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat D. I. personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu Geambaru E. cu delegație nr._ emisă de Baroul București-SAJ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care ;
Apărătorul ales al apelantului inculpat D. I. depune la doar un memoriu. Solicită reaudierea martorilor pe situația de fapt, arătând că dorește să solicite schimbarea încadrării juridice a faptei.
Curtea pune în discuție solicitarea privind reaudierea martorilor, formulată de apelantul inculpat D. I..
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii, având în vedere că această cerere a fost respinsă motivat de către instanța de fond.
Curtea, după deliberare, apreciază că nu este necesară audierea martorilor având în vedere că aceștia au fost audiați pe aspectele învederate în faza de urmărire penală, însă aspectele prezentate sunt suficiente.
Întrebat fiind, apelantul inculpat D. I. arată că nu dorește să dea declarații suplimentare, menține declarațiile date în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat D. I. arată că inculpatul își menține cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu în tentativă la furt.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond reindividualizarea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare în raport de fapta săvârșită, circumstanțele personale, respectiv situația familială și socială a inculpatului și nivelul de educație a acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținere a hotărârii atacate ca legală și temeinică sub toate aspectele, arătând că încadrarea juridică a faptei a fost stabilită pe baza administrării unor probe certe în tot cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești. În acest sens face o scurtă expunere a situației de fapt, coroborată cu ansamblul probelor administrate.
De asemenea, consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată, rezonabilă și aptă să conducă la realizarea scopurilor penale, în raport de antecedentele penale ale inculpatului, comportamentul procesual din prezenta cauză.
Apelantul inculpat D. I., având ultimul cuvânt, arată că în memoriul pe care l-a depus la dosar a făcut precizările necesare. Solicită citarea martorei D. despre care nu s-a constata dacă locuiește în zonă. Martorii au dat declarații neclare și contradictorii, care nu dovedesc vinovăția sa.
Mai arată că a recunoscut că a sărit gardul pentru a căuta fier vechi, a fost văzut de un paznic de care s-a speriat, a fugit prin fața magazinului și s-a ascuns.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.766 din data de 26.03.2015, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală a hotărât următoarele:
În temeiul art. 386 C. proc.pen. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat, prin apărător din oficiu, de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 32 C.pen. rap. la art. 233-234 alin.1 lit.a, d și f C.pen. cu aplic. art. 41 C.pen. în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de 32 C.pen. rap. la art. 228-229 alin. 1 lit.b, alin.2 lit b C.pen.
În baza art. 32 C.pen. rap. la art. 233-234 alin.1 lit.a, d și f C.pen. cu aplic. art. 41 C.pen.și art. 43 alin.5 C.pen. a condamnat pe inculpatul D. I., fiul lui S. și C., născut la data de 17.02.1985 în București, domiciliat în București, .. 15, ., ., sector 4, cetățean român, studii gimnaziale, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, C.N.P.:_, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie. (faptă comisă la 27/28.12.2014)
În baza art. 65 alin. 1 noul C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din noul Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 66 alin. 1 noul C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din noul Cod penal, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.
În baza art. 399 alin.1 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 72 noul C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 28.12.2014 la zi.
În baza art. 112 alin.1 lit. b noul C.pen. a dispus confiscarea de la inculpat a bunului menționat în dovada . nr._/16.01.2015 (f.55 d.u.p.), a bunurilor menționate în dovada . nr._/29.12.2014 (fila 56 d.u.p.) și a pistolului menționat în dovada . nr._/20.01.2015 (f.89 d.u.p.)
În baza art. 25 și 397 Cod procedură penală cu referire la art. 1 357 C.civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă . prin reprezentant legal D. A. E. și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 2000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului s-a avansat din fondurile MJ către Baroul București.
Judecătorul fondului a reținut, în fapt, în esență, următoarele:
În noaptea de 27/28.12.2014, în jurul orei 02.50 inculpatul a escaladat gardul ce împrejmuiește . și prin forțarea unui perete al magazinului a încercat să pătrundă în interiorul acestuia pentru a sustrage bunuri, însă a fost surprins de un agent de pază, pe care inculpatul l-a amenințat cu un pistol pentru a-și asigura scăparea.
Instanța fondului a înlăturat declarația inculpatului care nu a recunoscut că s-ar fi urcat pe acoperișul magazinului și că l-a amenințat cu un pistol pe agentul de pază A. S. Adrain, neputând prezenta vreo explicație cu privire la proveniența pistolului găsit în aceeași dependință de . găsit și el de către organele de poliție.
Mai mult, declarațiile inculpatului sunt contrazise și de declarațiile martorei D. I. F. și procesele-verbale de cercetare la fața locului.
La termenul din data de 19.03.2015 inculpatul prin apărător din oficiu a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 32 C.pen. rap. la art. 233-234 alin.1 lit.a, d și f C.pen. cu aplic. art. 41 C.pen. în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 228-229 alin. 1 lit.b, alin.2 lit b C.pen, instanța rămânând în pronunțare asupra acestui aspect odată cu fondul cauzei.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că, potrivit declarațiilor martorului A. S. A. date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, inculpatul a exercitat asupra sa amenințări cu moartea îndreptând asupra sa o armă pentru a –și asigura scăparea. Aceleași aspecte au fost confirmate și de declarația martorei D. I. F. care a auzit inculpatul adresând amenințări unei alte persoane. Faptul că inculpatul nu recunoaște că l-ar fi amenințat verbal și cu arma pe martorul agent de intervenție nu a putut constitui temei pentru a reține o altă situație de fapt care să fie încadrată juridic potrivit cererii formulate, dat fiind că declarația inculpatului nu s-a coroborat cu alte mijloace de probă pe aceste aspecte.
Prin urmare, instanța a reținut că inculpatul a exercitat amenințări asupra agentului de intervenție în scopul de a-și asigura scăparea, astfel încât acțiunea acestuia realizează elementul material al infracțiunii de tâlhărie, iar nu al infracțiunii de furt.
Instanța a mai reținut că prin rechizitoriu s-a stabilit că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 329/05.08.2011 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 1111/27.10.2011 a Curții de Apel Bacău. Inculpatul a fost pus în libertate la data de 16.11.2013.
La individualizarea aplicată inculpatului prima instanță a avut în vedere că fapta săvârșită de acesta prezintă un grad de pericol social ridicat deoarece a fost săvârșită în timpul nopții și nu a răspuns pozitiv solicitării agentului de intervenție de a se opri, dar a încercat să își asigure scăparea prin amenințarea sa cu o armă. De altfel, chiar fiind urmărit de agentul de pază, inculpatul s-a îndepărtat ținând în continuare arma îndreptată asupra sa și reușind astfel să se distanțeze. Instanța a mai avut în vedere că, deși infracțiunea a rămas în forma tentativei, din punct de vedere al urmărilor fapta a fost una gravă întrucât sediul societății comerciale a fost deteriorate prin activitatea infracțională a inculpatului.
În plus, instanța a reținut că inculpatul a manifestat o atitudine nesinceră de-a lungul urmăririi penale, fără a recunoaște în integralitate fapta pentru care era cercetat. De altfel, inculpatul a încercat pe tot parcursul întregului proces penal inducerea în eroare a organelor judiciare pentru a–și atrage o răspundere penală mai ușoară și implicit aplicarea unei pedepse mai blânde. Toate acestea constituie pentru instanță dovada faptului că inculpatul nici măcar nu conștientizează gravitatea faptei sale, cu atât mai puțin că ar putea manifesta regret pentru săvârșirea sa.
Mai mult de atât, instanța a avut în vedere că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, în trecut săvârșind nenumărate infracțiuni contra patrimoniului pentru care a fost condamnat definitiv. De asemenea, inculpatul a beneficiat în repetate rânduri de liberare condiționată, însă nu pare să fi înțeles clemența arătată de organele judiciare, perseverând pe calea infracțională. De altfel, infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, la aproximativ 1 an de zile după ce inculpatul a fost pus în libertate la termen din executarea pedepsei cu închisoarea aplicate anterior. Totodată, instanța a reținut că inculpatul nu are un loc de muncă stabil, nu are surse de venit pentru a se întreține, săvârșind fapta pe fondul lipsurilor materiale.
În consecință, atât circumstanțele reale, cât și cele personale au susținut existent unui grad ridicat de pericol social al inculpatului.
Sentința a fost apelată de inculpat pentru motivele susținute oral de avocatul său și care se găsesc consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Curtea, în baza propriei evaluări a datelor cauzei, va achiesa în totalitate la temeiul concluziilor primei instanțe, care a reținut corect situația de fapt dedusă judecății și a analizat riguros și exhaustiv fiecare mijloc de probă ce a condus la formarea convingerii dincolo de orice îndoială că inculpatul D. I. a săvârșit cu vinovăție fapta imputată. Prin urmare, împărtășim concluzia primei instanțe că varianta inculpatului, susținută și în fața instanței de control, este străină de suport probator, neexistând nici un dubiu care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt. Conchizând, considerăm că susținerile inculpatului sunt de circumstanță în încercarea de a-și atenua vinovăția și implicit pedeapsa. Astfel că, soluția de condamnare a inculpatului este conformă cu probele de vinovăție administrate.
Totodată, Curtea împărtășește părerea judecătorului fondului în privința elementelor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel, este îndreptățită concluzia primei instanțe că pedepsele aplicate inculpatului până în prezent nu și-au dovedit eficiența nereușind să asigure prevenția săvârșirii de noi fapte antisociale și de formare a unui comportament social adecvat, clemența repetată a instanțelor de judecată fiind interpretată de acesta ca o slăbiciune a sistemului judiciar și nu o șansă pentru corectarea conduitei.
De aceea, considerăm că în profilul psiho-social al inculpatului D. I. (slab școlarizat, fără ocupație, necăsătorit, recidivist), putem identifica suficienți și convingători factori cu potențial criminogen ridicat care nu conduc la ideea unei reinserții sociale facile și care impun aplicarea unei pedepse mai ferme, care să implice o perioadă mai mare de detenție pentru a nu-i crea ideea de impunitate.
În raport de considerațiile care preced și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În temeiul art.424 alin.3 Cod procedură penală, va computa la zi prevenția inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat D. I. împotriva sentinței penale nr.766 din data de 26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală.
Compută prevenția de la 28.12.2014 la zi.
Obligă inculpatul la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
Președinte, Judecător,
D. M. A. E. B.
Grefier, C. B.
Red.A.E.B./30.04.2015
Thred.V.D./5 ex./04.05.2015
Jud.Sect.4 – jud.L.Z.
| ← Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 610/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 644/2015. Curtea de... → |
|---|
