Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1618/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1618/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-12-2014 în dosarul nr. 1618/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1618
Ședința publică din data de 29 decembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror S. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București și de inculpatul P. C. A. împotriva sentinței penale nr.1753 din data de 25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării la 18.12.2014, și, ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 29 decembrie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1753 din data de 25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, s-au hotărât următoarele:
I. În temeiul art.386 alin.1 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat și schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art.233 și art.234 alin.1 lit.d C.pen., cu aplicarea art.77 lit.d C.pen. în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art.233 și art.234 alin.1 lit.d din C.pen.
II. În temeiul art.233 și art.234 alin.1 lit.d C.pen.,cu aplic. art.75 alin.2 lit.b și art.76 cu ref. la art.5 alin.1 C.pen., a fost condamnat inculpatul P. C. A. [poreclă “Dumnezeu”, născut la data de 17.08.1994 în . Teleorman, codul numeric personal -_, numele și prenumele părinților - P. B. și Bină V., cetățenia română, starea civilă - necăsătorit, situația militară - stagiu militar nesatisfăcut, studii 11 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliul și adresa unde locuiește efectiv - București, ., ., ., sector 5], la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată săvârșită în data de 14.01.2014.
În temeiul art.66 C.pen., cu ref. la art.12 din Legea nr.187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) C.pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.65 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.86 indice 1 alin.1 din vechiul C.pen., cu ref. la art.5 din C.pen. și art.16 din Legea nr.187/2012, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare pe un termen de încercare 4 ani.
În temeiul art.71 alin.5 vechiul C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art.86 indice 3 din vechiul C.pen., cu ref. la art.5 din C.pen. și art.16 din Legea nr.187/2012, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, dacă este cazul; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, e) să-și continue studiile liceale și să desfășoare o activitate.
În temeiul art.404 alin.2 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 vechiul C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art.72 alin.1 C. pen. cu ref. la art.399 alin.9 C.proc. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore și arestat preventiv, iar apoi arestat la domiciliu în perioada 11.02.2014 la zi.
În temeiul art.399 alin.1 cu ref. la art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen., s-a constatat încetată de drept - la data pronunțării prezentei hotărâri - măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpat prin încheierea din camera preliminară din data de 07.03.2014.
În temeiul art.397 C.proc.pen., cu ref. la art.1.357 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile către parte civilă T. B. G., domiciliat în T. M., ., ., județ Teleorman: 100 lei daune materiale și 3.500 lei daune morale.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14.01.2014, în jurul orei 21:30, inculpatul P. C. A. - persoană în vârstă de 19 ani, elev, fără antecedente penale - se afla, împreună cu prietenul său, numitul C. G. F. (în vârstă de 15 ani), în cartierul Rahova din București, în vecinătatea blocului nr.26 de pe ..
În această împrejurare, inculpatul și martorul s-au hotărât să comande telefonic două pizza la firma Speed Pizza. Inculpatul P. C. A. nu avea intenția de a achita contravaloarea acestora, întrucât nu deținea suma necesară.
Inculpatul a acționat în consecință și, în jurul orei 22,00 pe numele ”C. A.” a fost făcută comanda de către inculpat, la pizzeria susmenționată, de pe numărul de telefon_, comandă care trebuia să fie livrată la adresa amintită, la care se aflau cei doi în momentul efectuării comenzii. Telefonul de pe care inculpatul a făcut comanda aparținea lui C. G.-A., astfel cum s-a stabilit ulterior.
În jurul aceleiași ore, 22,00, în vederea livrării comenzii efectuate, în valoare de aproximativ 50 de lei, persoana vătămată T. B. G., angajat al societății Speed Pizza, s-a deplasat folosind un motoscuter la adresa la care trebuia livrată pizza, și anume la blocul nr.26 de pe .. Ajuns la adresa indicată, acesta a apelat numărul de telefon al clientului (numărul de mai sus) și i s-a spus de către inculpat că în scurt timp se va prezenta cineva să ridice comanda. Cei doi, inculpatul și martorul, nu se aflau în fața blocului, întrucât, astfel cum au declarat în faza urmăririi penale, ulterior trimiterii comenzii s-au dus în spatele blocului unde au așteptat livrarea comenzii.
La un moment imediat ulterior, din spatele blocului au apărut P. C. A. și C. G. F., necunoscuți de persoana vătămată, iar agentul de livrări i-a înmânat inculpatului cele două cutii de pizza, pe care inculpatul i le-a dat la rândul său martorului prezent. În timp ce persoana vătămată aștepta să i se achite contravaloarea comenzii, pe . C. A. a simulat intenția de a efectua plata și a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul drept la nivelul feței. Persoana vătămată a ridicat mâinile în dreptul feței pentru a se apăra, întorcându-se cu spatele la cei doi, dar din cauza impactului, s-a dezechilibrat și a căzut, moment în care inculpatul i-a sustras din buzunarul din spate al pantalonilor suma de 41 lei.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că, în momentul în care persoana vătămată se afla căzută la pământ, inculpatul i-a aplicat și o lovitură de picior în zona cotului.
Deși, în contradicție cu susținerile lui T. B. G., inculpatul a negat sustragerea sumei de 41 de lei din buzunarul acestuia în timpul în care era căzut la pământ, instanța de fond a apreciat credibile susținerile victimei. De altfel, martorul C. G.Fl. a afirmat că după ce a primit cutiile cu pizza de la inculpatul P. C.A., iar persoana vătămată a fost lovită cu pumnul și s-a întors cu spatele spre ei, el a fugit. Martorul nu avea, deci, cum să observe dacă inculpatul i-a mai aplicat sau nu o nouă lovitură victimei după aceea și nici dacă i-a luat vreo sumă de bani din buzunar – declarația sa, în sensul, că inculpatul nu a sustras o sumă de bani din buzunarul persoanei vătămată, nefiind relevantă, căci se referă doar momentele surprinse de el înainte să o ia la fugă. Faptul că inculpatul l-a urmat apoi în fugă pe martor, nu exclude împrejurarea ca acesta să fi luat din buzunarul victimei suma de bani, act pentru care avea nevoie de doar câteva secunde.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza coroborării mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului penal.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P. C. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233-234 alin.1 lit. d Cod penal – normă ce reprezintă legea penală mai favorabilă (față de dispozițiile aplicabile la data comiterii faptei, art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c din vechiul C.pen., potrivit cărora pedeapsa era închisoarea de la 5 la 20 de ani).
În ceea ce privește reținerea circumstanței agravante prevăzute de art.77 litera d Cod penal, anume aceea a săvârșirii faptei de un major împreună cu un minor, instanța de fond a constatat că prevederile articolului susmenționat presupun existența participației penale, care nu se poate stabili în lipsa unei legături subiective între participanți. Această legătură trebuie stabilită înainte sau în timpul săvârșirii faptei. Raportat la faptul că față de numitul C. G. F. a fost dispusă clasarea, întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine vinovăția prevăzută de lege în persoana acestuia, singura calitate procesuală a sa rămânând aceea de martor, dar și la faptul că din situația de fapt astfel cum a fost reținută, instanța de fond a stabilit că singura legătură subiectivă existentă între acesta și inculpat a fost în legătură cu fapta de a efectua o comandă la o firmă de pizza, iar nu și cu privire sustragerea unor bunuri sau cu privire la agresarea celui care urma să livreze pizza.
Față de cele anterior stabilite și văzând și prevederile art.50 alin. 2 Cod penal,judecătorul fondului a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cu privire la circumstanțele în care a acționat, urmând a reține inaplicabilitatea dispozițiilor art.77 lit. d Cod penal.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396, alin. 2 C.proc.pen., în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, a fost declanșată răspunderea penală a inculpatului P. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată și, în lipsa reținerii vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 16. alin.1. literele a-j, C. proc. pen., judecătorul fondului a procedat la condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a reținut, în concret, împrejurarea că fapta inculpatului P. C. A. prezintă un pericol social mediu, având în vedere că, pe timp de noapte, a sustras două cutii de pizza în valoare de aproximativ 50 de lei și 41 de lei din buzunarul persoanei vătămate – aspect față de care s-a stabilit un prejudiciu redus - și i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței, lovitură care nu a provocat urmări grave și față de care nu s-au dispus zile de îngrijiri medicale. Motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit au fost reprezentate de dorința de a consuma pizza a inculpatului și a martorului, în pofida faptului că nu dețineau suma necesară pentru achitarea acesteia. S-a reținut, în acest sens, și lipsa intenției inițiale de a tâlhări victima, reprezentarea infracțiunii de lovire sau alte violențe din conținutul tâlhăriei luând naștere abia în momentul sosirii comenzii.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta este o persoană în vârstă de 19 ani, fără antecedente, că frecventa, la momentul săvârșirii faptei, cursurile liceale fiind elev în clasa a XII-a, că situația școlară și caracterizările colegilor nu conturează o personalitate violentă, antisocială, provine dintr-un mediu familial relativ organizat, fiind în întreținerea tatălui său care este salariat, și are un comportament adecvat în societate. Atitudinea cooperantă din cursul urmăririi penale și recunoașterea (în mare măsură) faptei săvârșite, au fost reținute de instanța de fond drept sunt aspecte care reduc de asemenea nivelul pericolului social al inculpatului.
Față de aceste împrejurări personale, instanța de fond a apreciat că se impune reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art.75 alin.2 lit.b C.pen., reținând modalitatea în care inculpatul a acționat (fără premeditare cu privire la actele de violență, acte de violență minimă), vârsta acestuia (persoană în curs de maturizare), comportamentul bun în societate de până la acea dată, faptul că este elev în continuare, toate acestea fiind reținute drept elemente ce diminuează periculozitatea inculpatului.
Având în vedere aspectele precizate anterior, instanța de fond s-a orientat spre o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de textul aplicabil (3 ani închisoare), și anume 2 ani de închisoare.
Instanța de fond nu a aplicat disp. art.396 alin.10 C.pr.pen., astfel cum a solicitat apărarea inculpatului, deoarece – după readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale – s-a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, instanța constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul i-a sustras victimei nu doar marfa livrată, ci și suma de 41 lei pe care acesta o avea într-un buzunar (acest din urmă aspect fiind negat de către inculpat).
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei și ținând cont de săvârșirea faptei anterior momentului intrării în vigoare a Codului penal actual, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instituție prevăzută atât de Codul penal de la 1969 la articolul 86 indice 1 și următoarele, cât și de Codul penal în vigoare la art.91 și următoarele.
Deoarece în speță există norme tranzitorii exprese – ce trebuie aplicate cu prioritate, instanța de fond s-a raportat la acestea, și anume la disp. art.5 alin.1 Cod penal, cu ref. la art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012. Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.5 din Codul penal, instanța de fond a avut în vedere sfera obligațiilor ce pot fi impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Astfel, față de obligativitatea prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, pe parcursul termenului de supraveghere, obligativitate prevăzută exclusiv de art. 93 alin. 3 Cod penal, judecătorul fondului a reținut că este mai favorabilă aplicarea instituției suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de Codul penal 1969, lege în vigoare la data săvârșirii infracțiunii.
În consecință, având în vedere - în principal - că inculpatul este foarte tânăr, mediul carceral nefiind potrivit unei reale îndreptări a atitudinii inculpatului, și că acesta se află la prima abatere cu caracter penal, dispunând de resursele necesare pentru a nu mai repeta comportamentul antisocial, având capacitatea de a învăța din propriile experiențe (a se vedea în acest sens raportul de evaluare) - instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu se impune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim privativ de libertate. D. fiind faptul că sunt respectate și celelalte condiții legale - pedeapsa închisorii aplicate nefiind mai mare de 4 ani, instanța fondului a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani pe un termen de încercare de 4 ani, considerând că respectarea obligațiilor care vor fi impuse pe durata termenului de 4 ani va fi suficientă pentru reeducarea inculpatului și conștientizarea de către acesta a gravității faptei săvârșite și a urmărilor la care se poate aștepta în cazul reiterării faptelor antisociale.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că persoana vătămată T. B. G. s-a constituit parte civilă, solicitând despăgubiri morale (în cuantum de 3.500 lei) și materiale, în cuantum de 100 lei, reprezentând contravaloarea alimentelor sustrase (aproximativ 60 de lei) și a celor 41 lei sustrași din buzunarul pantalonilor (fila 22 dup. și fila 51 d.i.).
Potrivit art.1.349 și urm. din C.civ., cel care a cauzat altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare. Astfel cum deja s-a demonstrat în cauză, inculpatul P. C. A. i-a creat părții civile un prejudiciu patrimonial în cuantum de aproximativ 100 de lei (contravaloarea mărfii livrate și sustrase, plus suma de 41 lei), prin fapta de furt, ca element al infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă ilicită potrivit normelor penale în vigoare și săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe.
De asemenea, actele de violență ale inculpatului i-au provocat persoanei vătămate suferință fizică, dar și suferință psihică prin stresul la care a fost supus ca urmare a agresiunii la care a fost supus, acesta arătând că a fost nevoit să-și ia concediu de odihnă imediat după incident pentru a-și reveni din starea pe care i-a creat-o atacul.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului moral, instanța de fond a apreciat că suma solicitată de partea civilă nu depășește o limită rezonabilă, fiind justificată în cauză acordarea de daune morale în cuantum de 3.500 lei, față de temerea ce i-a fost creată părții civile, acesta temându-se că în viitor asemenea acte se pot repeta asupra lui.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București și inculpatul P. C. A., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul motivului unic al greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul Parchetului este fondat, iar cel al inculpatului este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Apreciind asupra naturii prezentei căi de atac, Curtea urmează a o considera drept apel în defavoare, având în vedere că, printre altele, procurorul critică soluția de suspendare a pedepselor accesorii, soluție nelegală dispusă de prima instanță.
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea apreciază că prima instanță a reținut-o în mod corect, urmând a și-o însuși.
Aceasta constă într-o acțiune de deposedare violentă a părții vătămate de către inculpatul P. C., în urma căreia i-au fost sustrase victimei, care livra pizza, bunuri și bani.
Inculpatul nu recunoaște în totalitate acțiunile săvârșite, dar situația de fapt menționată anterior urmează a fi reținută pe baza declarației părții vătămate și ale martorului T. B. G..
Reținerea de circumstanțe atenuante în speța de față este surprinzătoare, inculpatul nerecunoscând faptele săvârșite, iar modul de operare a fost unul extrem de agresiv, activitatea de tâlhărire a persoanelor care livrează bunuri fiind una extrem de periculoasă și nu poate fi încurajată prin reținerea formală de circumstanțe atenuante.
Apreciind deci apelul în defavoare, Curtea urmează a înlătura circumstanțele atenuante și a aplica o pedeapsă principală cu executare în regim de detenție, venind și în întâmpinarea criticilor procurorului, referitoare la nelegala suspendare a pedepselor accesorii de către prima instanță.
Inculpatul a criticat în mod formal sentința de condamnare, neprezentându-se în instanță și neînvederând care ar fi motivele nemulțumirii sale.
Curtea nu a identificat elemente de nelegalitate în favoarea inculpatului, iar pedeapsa aplicată nu numai că nu trebuie micșorată, ci se impune majorarea acesteia.
Va admite, deci, apelul procurorului, astfel cum s-a arătat anterior și va respinge apelul formulat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București împotriva sentinței penale nr.1753 din data de 25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. 233 si 234 al. 1 lit. d Cp cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul P. C. A. la o pedeapsa de 4 ani închisoare ce se va executa în regim de detenție.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, h Cod penal, pentru o durata de 5 ani.
Face aplicarea art. 65-66 lit. a, b, h Cp.
Deduce din pedeapsa durata prevenției de la 11 februarie 2014, la 25 iunie 2014.
Menține restul dispozițiilor referitoare la latura civilă și cheltuielile judiciare.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P. C. A..
Obligă inculpatul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul avocatului din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 dec 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.5
red.M.C.A.-Jud.Sect.5
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 273/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
