Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 911/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-12-2014 în dosarul nr. 911/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.911/C
Ședința publică din data de 30 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: T. A.
GREFIER: N. T. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. E..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul E. C. împotriva încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspunscontestatoarea-inculpată E. C.,personal, aflat în stare de arest preventiv și asistată de apărător din oficiu, avocat V. P., în baza delegației nr._ din data de 23.12.2014 depusă la fila 9 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatoarei inculpată solicită admiterea contestației formulate, desființarea încheierii contestate și pe fondul cauzei, instanța să dispună revocarea măsuri preventive.
Deși temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsuri arestării preventive se mențin, apărarea consideră că în continuare nu se mai impune menținerea aceste măsuri, avându-se în vedere faptul că urmărirea penală a fost finalizată, dosarul în prezent aflându-se în camera preliminară, inculpata a recunoscut fapta și dorește judecarea sa pe procedura simplificată, considerându-se că nu mai are nici un interes să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la circumstanțele reale și personale ale inculpatei, apărarea arată că acesta are un copil minor în întreținere, a recunoscut fapta pe care o regretă, are un domiciliu stabil și pentru aceste motive se solicită aplicarea față de inculpată a unei măsuri preventive cum este măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată, solicită instanței să aibă în vedere considerentele reținute prin încheierea contestată, prin care s-a constat legalitatea și temeinicia măsuri arestului preventiv, dispunând-se menținerea acesteia față de contestatoare, s-a avut în vedere cu precădere fapta încadrată în disp.art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu reținerea stării de recidivă, de asemenea s-au mai avut în vedere limitele de pedeapsă, faptul că a mai avut o condamnare anterioară, elemente care sunt suficiente în sensul aprecierii necesității și oportunității judecării a inculpatei în stare de arest preventiv.
Pentru toate aceste motive se solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatoarea inculpată arată că este de acord cu concluziile formulate de către apărător.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ 14, Tribunalul București – Secția I Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei E. C. zisă „C.” (fiica lui N. și E., născută la data de 01.08.1980 în București, cetățean român, necăsătorită, un copil minor, neșcolarizată, fără ocupație sau loc de muncă, recidivistă, domiciliată în București, ..131 bis, etj.1, ., CNP_, arestată preventiv în baza MAP nr. 435/UP/06.11.2014 emis de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014) și în baza art.208 Cod de procedură penală rap. la art.207 alin.4 Cod de procedură penală a menținut această măsură.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 25.11.2014 emis în dosarul nr. 2127D/P/2014, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei E. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, constând în aceea că la data de 05.11.2014 a vândut cu suma de 100 lei colaboratorului ”G. M.” două doze conținând 0,17 grame de heroină și a deținut pentru vânzare o doză de heroină.
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București - Secția I Penală, din data de 06.11.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, s-a dispus față de inculpata E. C. măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile, de la data de 06.11.2014 la data de 05.12.2014, inclusiv, în baza art. 202 alin. 1, 3 și 4 lit. e din Cod procedură penală și art. 223 alin. 2 din Cod procedură penală.
La luarea măsurii preventive s-a avut în vedere că există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpata E. C. a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetată (proces-verbal de consemnare a denunțului formulat de martorul amenințat G. M., procese-verbale de verificări și investigații, proces-verbal de conducere în teren, proces-verbal de cumpărare autorizată de droguri, proces-verbal de percheziție domiciliară, proces-verbal de consemnare a declarației martorului amenințat, rapoarte preliminare de expertiză tehnico - științifică, declarații inculpată), incidente fiind și prevederile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 5 ani, iar cercetarea inculpatei în stare de libertate a inculpatei prezintă pericol social pentru ordinea publică, pericol derivat din modalitatea și împrejurările săvârșirii infracțiunii, dar și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu este la primul conflict cu legea penală, aceasta fiind condamnată anterior pentru fapte similare, fiind liberată condiționat, aspecte ce generează un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice cu privire la siguranța drepturilor.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 14, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art.348 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.207 alin.2 și 4 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei E. C., iar în baza art.207 alin.4 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatei E. C., reținând în esență, că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin și impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată.
Instanța de fond a reținut că în cauză, temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv prevederile art.223 alin.2 Cod procedură penală, subzistă și în prezent.
Astfel, Tribunalul a constatat și de această dată îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de dispozițiile legale anterior enunțate, respectiv:
1. existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este acuzată (infracțiune de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă),
2. privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În analiza primei condiții susmenționate, Tribunalul a constatat că există în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimisă în judecată, după cum s-a reținut și în încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din data de 06.11.2014, precum și în încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 26.11.2014, în accepțiunea dispozițiilor art.97 alin.1 din noul Cod de procedură penală (elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal).
Dispoziția art.97 alin.1 din noul Cod de procedură penală trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), fără a fi necesar ca, la momentul luării sau menținerii măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit), nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Fără a face o riguroasă analiză a faptei presupus săvârșite și a mijloacelor de probă administrate în etapa urmăririi penale în dovedirea „acuzației” aduse, Tribunalul s-a raportat, în acest sens, la următoarele mijloace de probă: proces-verbal sesizare oficiu; procese - verbale de constatare; proces-verbal prindere în flagrant; procese-verbale percheziție domiciliară; procese-verbale de percheziții corporale; rapoarte de constatare tehnico-științifică nr._/12.11.2014 și_/12.11.2014; dovadă . nr._ din data de 20.11.2014; proces-verbal consemnare declarații martor amenințat “G. M.” și declarații inculpată E. C., prin care a recunoscut săvârșirea faptei.
Instanța de fond a apreciat că o analiză mai riguroasă se impune în verificarea cerinței subsecvente a textului legal mai sus enunțat (art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală), respectiv, privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din acest punct de vedere, Tribunalul s-a raportat, pe de o parte, la criteriile enunțate chiar de legiuitor, respectiv: gravitatea faptei presupus săvârșite, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care provine inculpata, antecedentele sale penale, alte împrejurări privitoare la persoana sa.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat în mod constant în doctrină și jurisprudență, are în vedere că ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, care presupune funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
În consecință, se poate considera că există o stare de pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială la care și art.1 din noul Cod de procedură penală se referă.
În ceea ce privește jurisprudența CEDO în această materie, Curtea a statuat în mod constant în sensul că din cauza gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea (CEDO, cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991).
Examinând în acest context cauza, Tribunalul a constatat, în primul rând, că infracțiunea cu privire la care s-a reținut anterior că există probe este de o gravitate evidentă, dată atât de modalitatea de săvârșire (respectiv a vândut colaboratorului două doze de heroină și a deținut, în vederea vânzării încă o doză), cât și de efectele pe care drogurile de mare risc le au asupra sănătății persoanelor consumatoare, dar și că inculpata a dat dovadă, aparent, de lipsă totală de autocenzură morală și de determinare, pretinsele acte de vânzare, respectiv deținere în vederea vânzării de droguri fiind comise pe fondul stării de recidivă atrasă de o condamnare la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc.
Or, fapta, presupus săvârșită de inculpată, trafic de droguri de mare risc – heroină, este de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății. În consecință,lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpatei în libertate la momentul procesual de față ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase - generând astfel nu doar oroare și revoltă în societate, ci și un sentiment acut de insecuritate.
Totodată, Tribunalul a luat în considerare frecvența infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc comise în Municipiul București, numărul mare de astfel de infracțiuni aflat pe rolul instanțelor de judecată fiind grăitor în acest sens, concluzia ce se impune imperativ fiind că urmarea pe care o produce asupra fiecărui consumator drogul de mare risc în discuție (heroina) reclamă un tratament juridic care să descurajeze potențialii traficanți.
Toate aceste considerente expuse reprezintă, în opinia Tribunalului, temeiuri necesare si suficiente, de natură a impune privarea de libertate a inculpatei, măsura arestării justificându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal, în faza de judecată.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art.5 pct.1 lit.c CEDO, Tribunalul a analizat și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencev c. Serbiei; cauza Lelieire c. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată (cauza McKay c. Regatului Unit).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art.202 alin.1 din noul Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că se impune privarea de libertate a inculpatei, existând atât pericolul reluării activității infracționale în condițiile în care inculpata nu are o ocupație sau un loc de muncă din care să obțină veniturile necesare traiului, cât și pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepsei prevăzute de legiuitor pentru fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 12 ani) și faptul că anterior a mai fost condamnată la o pedeapsă considerabilă (7 ani închisoare) pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni reprezentând, la acest moment și în lumina celor deja arătate, un argument în acest sens și justificând menținerea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză, măsura dăinuind de aproximativ o lună și jumătate de zile, iar probatoriul administrat implicând și efectuarea unor constatări tehnico-științifice).
Totodată, conform art.223 alin.2 din noul Cod de procedură penală, Tribunalul a ținut seama și de gravitatea faptei (una ridicată, față de natura și modalitatea presupusă de săvârșire), dar și de sănătatea inculpatei (nu există probe în sensul că are probleme de sănătate care să ducă la concluzia că nu ar suporta regimul de detenție).
În consecință, s-a apreciat că luarea față de inculpata din prezenta cauză a unei măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art.202 alin.4 lit.b-d Cod procedură penală, nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Apreciind, în lumina celor expuse, că măsura privării de liberate a inculpatei este proporțională cu gravitatea acuzației, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, în baza art.362 rap. la art.208 alin.2 și 3 cu referire la art.207 alin.4 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei E. C., pe care a menținut-o.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpata E. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând revocarea măsuri preventive precizând că deși temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsuri arestării preventive se mențin, nu se mai impune menținerea în continuare a acestei măsuri, avându-se în vedere faptul că urmărirea penală a fost finalizată, inculpata a recunoscut fapta și dorește judecarea sa în procedură simplificată, astfel că nu mai are nici un interes să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la circumstanțele reale și personale, inculpata arată că are un copil minor în întreținere, a recunoscut fapta pe care o regretă, are un domiciliu stabil și pentru aceste motive se solicită înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, cum este cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, Curtea constată și reține următoarele:
În raport de materialul probator existent, judecătorul de cameră preliminară apreciază că există suficiente date și indicii care justifică concluzia că inculpata a comis fapta reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește condiția pericolului social, ajunge la aceeași concluzie reținută de instanța de fond, în raport de natura infracțiunii comise dar și de starea de recidivă specializată în care se află, ce o recomandă pe inculpată ca manifestând o apreciabilă perseverență în activitatea de trafic de droguri.
În raport de cele de mai sus va respinge contestația ca nefondată, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata E. C. împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul cu nr._ 14.
Obligă inculpata la 500 lei, cheltuieli judiciare stat.
Onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 decembrie 2014.
PREȘEDINTE,
T. A.
GREFIER,
N. T. C.
Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.2/27.01.2015
T.B. S I P. – jud.V.V.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1618/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
