Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1553/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1553/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 1553/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1553/A
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: C.-C. D.
Judecător: A. V. E. I.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. A..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de revizuentul R. A. împotriva sentinței penale nr.620 din data de 20 aprilie 2015, a Tribunalului București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la data de 02 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi și a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.620/20.04.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art.459 alin.5 Noul Cod de procedură penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul Raducan A. și l-a obligat pe acesta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.03.2015, sub nr._, petentul condamnat Raducan A., deținut în Penitenciarul Rahova, a solicitat revizuirea pedepsei de 6 ani inchisoare, aplicata prin sentința penală nr.647 din 17.07.2012, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2869/22.10.2014 a ICCJ, invocând că în mod nelegal nu a beneficiat de o cauza de reducere a pedepsei.
Instanța a constatat că prin sentința penală nr. 647 din 17.07.2012, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2869/22.10.2014 a ICCJ, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
A reținut că susținerile petentului - ce au menținut obiectul cererii - vizează aprecieri asupra individualizării pedepsei in limitele legale, fiind un motiv de recurs în casație.
Având în vedere cazurile de revizuire prev. de art.453 Noul Cod de procedură penală și condițiile prev. de art.459 alin.3 Noul Cod de procedură penală, instanța, analizând conținutul cererii, a constatat că nu există fapte și mijloace de probă ce conduc în mod evident la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
A mai constatat că în cererea de revizuire nu este indicat cazul de revizuire și este reiterată în fapt nemulțumirea petentului în raport cu modul de individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelantul – revizuient R. A., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de revizuire, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
A precizat că a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, fiind redusă pedeapsa la 6 ani prin decizia penală a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
A arătat că nu s-au aplicat dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002, situație care nu a fost cunoscută de către instanță, nici în cadrul judecării apelului și nici în cadrul recursului, deși, în prezent, pedepsele pentru astfel de infracțiuni s-au diminuat.
În acest sens, a arătat că a formulat un denunț ce a fost înregistrat la data de 14 iulie 2014, astfel cum rezultă și din actele depuse la dosar, iar, acest denunț s-a concretizat la data de 24 septembrie 2014, iar în data de 13 octombrie 2014 P. a comunicat că acest denunț a fost finalizat și concretizat în cursul judecății.
Astfel, revizuientul a solicitat să se aibă în vedere faptul că aceste aspecte nu au fost cunoscute de către instanța de fond și nu a fost dată eficiență, al individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Pe fondul cauzei, în temeiul disp. art.462 Cod procedură penală rap. la art.453 alin.1 lit.a Cod procedură penală, revizuientul a solicitat admiterea cererii de revizuire și, rejudecând, în baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.19 să se aibă în vedere reducerea pedepsei, potrivit legii, deducerea arestării preventive și a detenției la zi, anularea mandatul de executare al pedepsei și emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul formulat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.620/20.04.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art.459 alin.5 Noul Cod de procedură penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul Raducan A. și l-a obligat pe acesta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Curtea constata revizuentul se rezumă în fapt la a critica temeinicia hotărârii atacate sub aspectul tratamentului sancționator aplicat, prin nereducerea pedepsei aplicate ca urmare a unui denunt formulat. Or, asemenea critici nu pot constitui temeiuri pentru admisibilitatea căii de atac extraordinare a revizuirii.
Motivele invocate de catre inculpat in cererea de revizuire si, implicit in apelul formulat impotriva sentintei prin care i-a fost respinsa ca inadmisibila nu se incadreaza in prevederile articolului ce stabileste care sunt cazurile de revizuire.
Curtea apreciaza ca în reglementarea procesual penală, revizuirea constituie o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor judecătorești definitive, putând fi exercitată numai în cazurile și condițiile prevăzute limitativ în Codul de procedură penală.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul R. A., va menține sentința apelată, în temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală obligându-l pe acesta la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul R. A. împotriva Sentinței penale nr.620/20.04.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
Menține sentința apelată.
În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală obligă pe apelantul - revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. D. I. E. V. A.
GREFIER,
E. - A. N.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1552/2015. Curtea de... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1273/2015.... → |
|---|
