Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1127/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1127/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 1127/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.1127/A

Ședința publică din data de 16 septembrie 2015

Curtea constituită din:

Președinte: C.-C. D.

Judecător:A. V. E. I.

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. D..

Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și inculpatul N. N. împotriva sentinței penale nr.1234 din data de 22 mai 2015, a Judecătoriei Sectorului 4 București, pronunțată în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din publică din data de 07 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi și a hotărât următoarele:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.1234 din 22.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului N. N. (aflat în stare de detenție în altă cauză) din infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. f C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 și a art. 5 C.p. în infracțiunile de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. c vechiul C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.p. și a art. 5 C.p. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, alin. 2 vechiul C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.p. și a art. 5 C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a vechiul C.p..

În baza art. 396, alin. 1 și 2 Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul N. N., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. c vechiul C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.p. și a art. 5 C.p. (faptă săvârșită în 02.03.2013).

În baza art. 71 alin. 1 vechiul C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b vechiul C.p. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 61 alin. 1 teza finală vechiul C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440/09.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă la data de 24.03.2009 prin nerecurare, liberare condiționată dispusă prin sentința penală nr. 2891/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și contopește pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta cu restul de 532 de zile rămas de executat, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, de 7 ani închisoare.

În baza art. 396, alin. 1 și 2 Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul N. N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, alin. 2 vechiul C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.p. și a art. 5 C.p. (faptă săvârșită în 02.03.2013).

În baza art. 71 alin. 1 vechiul C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b vechiul C. p. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 61 alin. 1 teza finală vechiul C.p a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440/09.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă la data de 24.03.2009 prin nerecurare, liberare condiționată dispusă prin sentința penală nr. 2891/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și contopește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta cu restul de 532 de zile rămas de executat, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat este concurentă cu cele prin care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr. 64/13.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare la data de 04.02.2014 (fapte săvârșite în perioada 15.11.2012 – 19.03.2013) și prin sentința penală nr. 606/26.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin nerecurare la data de 13.03.2014 (faptă săvârșită la data de 05.01.2013).

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 64/13.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare la data de 04.02.2014, în pedepsele componente următoare, astfel cum au fost modificate, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, prin sentința penală nr. 221/24.03.2014 a Judecătoriei D. definitivă la data de 05.04.2014 prin neexercitarea căii de atac, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare, aplicată pentru săv. infr. prev. de art. 208 – 209 alin. 1 lit. i vechiul C.p. cu aplic. art. 37 lit. a vechiul C.p. (aplicată prin sentința penală nr. 473/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București);

- pedeapsa unică și indivizibilă de 3 ani închisoare, aplicată pentru săv. infr. prev. de art. 208 vechiul C.p. cu aplic. art. 37 lit. a vechiul C.p. (aplicată prin sentința penală nr. 473/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București);

- pedeapsa unică și indivizibilă de 3 ani închisoare, aplicată pentru săv. infr. prev. de art. 192 alin. 2 vechiul C.p. cu aplic. art. 37 lit. a vechiul C.p. (aplicată prin sentința penală nr. 473/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București);

- pedeapsa unică și indivizibilă de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârlirea infr. prev. de art. 208 -209 alin. 1 lit. i vechiul C.p., cu aplic. art. 37 lit. a vechiul C.p.;

- sporul de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 39 alin. 1 și 2 vechiul C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 1 vechiul C.p. și art. 5 C.p., au fost contopite pedepsele unice și indivizibile de 7 ani închisoare, respectiv 3 ani închisoare aplicate prin prezenta cu pedeapsa unică și indivizibilă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.p., pe o durată de 3 ani, aplicate prin sentința penală nr. 606/26.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin nerecurare la data de 13.03.2014 și cu pedepsele unice și indivizibile repuse în individualitatea lor, respectiv patru pedepse de câte 5 ani închisoare, două pedepse de câte 3 ani închisoare și o pedeapsă de 4 ani închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.p., pe o durată de 3 ani, sporită cu 1 an și 6 luni închisoare, dispunând ca în final inculpatul N. N. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.p., pe o durată de 3 ani, după executarea considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. 1 vechiul C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b vechiul C. p. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsa accesorie.

In baza art. 14 Cpp si art. 346 alin. 1 Cpp rap. la art. 1357 C. civ. și art. 1381 C. civ. a fost oblgiat inculpatul N. N. la plata sumei de 600 lei către partea civilă S. M., reprezentând daune materiale.

A fost menținută măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 300 lei dispuse față de inculpat în baza art. 112 lit. e C.p. prin sentința penală nr. 606/2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București și măsurile de siguranță dispuse față de același inculpat prin sentința penală nr. 473/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București (pentru sumele de 270 lei și 80 lei).

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală și a art. 72 alin. 1 Cod pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada executată, de la 04.04.2013 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de către Judecătoria D. în baza sentința penală nr. 221/07.03.2014 și mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentința penală nr. 606/26.02.2014, emis de către Judecătoria Sectorului 5 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentinței penale.

În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2754/P/2013 din data de 28.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat la această instanță sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului N. N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. f C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p., a administrării probelor, precum și a efectuării actelor de urmărire penală, reținându-se în fapt că la data de 02.03.2013, persoana vătămată S. M. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că la aceeași dată, în jurul orelor 13.00, în timp ce se afla la domiciliul său din ., ., sector 4, o persoană necunoscută a pătruns în domiciliul său pretinzând că este angajat Enel iar în timp ce persoana vătămată s-a deplasat în bucătăria apartamentului pentru a aduce apă, persoana în cauză a sustras suma de 600 de lei dintr-un sertar al mobilei din sufragerie.

Fiind surprins de către persoana vătămată, individul (identificat ulterior ca fiind inculpatul N. N. a împins-o pe persoana vătămată, care se afla în holul apartamentului, pentru a putea părăsi locuința cu produsul infracțiunii. ca urmare a acțiunii violente exercitate de către individ, persoana vătămată a căzut, lovindu-se de obiectele aflate în hol.

Ca urmare a descrierii oferite de către persoana vătămată cu privire la semnalmentele inculpatului, a fost efectuat portretul robot al acestuia iar ulterior a fost identificat ca fiind numitul N. N. pe care persoana vătămată l-a recunoscut de pe planșa fotografică.

Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut că a pretins că este angajat Enel, că a intrat cu această calitate în domiciliul persoanei vătămate, că a sustras suma de 600 lei însă a negat că ar fi împins-o, bruscat-o sau exercitate vreun fel de acte de violență față de persoana vătămată.

Cu toate acestea, instanța a reținut că din analiza coroborată a materialului probator administrat a rezultat cu evidență starea de fapt reclamată de către persoana vătămată. Astfel, declarația acesteia s-a coroborat cu declarația fiului care a arătat (fiind audiat în fața instanței) că s-a deplasat la domiciliul mamei sale la solicitarea acesteia și unde i-a fost povestită întâmplarea, inclusiv faptul că inculpatul a împins-o pentru a reuși să fugă, persoana vătămată arătându-i fiului vânătaia de la picior dobândită în urma căzăturii. De asemenea, s-a observat existența unor leziuni la nivelul feței persoanei vătămate, în planșa fotografică efectuată la data faptei iar în urma efectuării testării comportamentului simulat, în raportul de constatare criminalistică nr. 450.250/15.05.2015, expertul criminalist a concluzionat că la întrebarea „În data de 02.03.2013 tu ai lovit-o în vreun fel pe S. M. în locuința ei” răspunsul inculpatului nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat în timp ce la întrebările „În data de 02.03.2013 tu ai îmbrâncit-o pe S. M. în locuința ei?” și „În data de 02.03.2013 tu ai împins-o pe S. M. după ce i-ai furat banii?” răspunsurile inculpatului au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Situația de fapt astfel reținută, cu privire la fapta imputată inculpatului, este susținută astfel de următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile persoanei vătămate Stejeroiu M., proces-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice, proces-verbal privind întocmirea portretului robot pe baza semnalmentelor oferite de persoana vătămată, declarațiile martorei C. D., declarațiile inculpatului, raportul de constatare criminalistică nr. 450.250/15.05.2015.

Coroborând toate mijloacele de probă expuse anterior, se poate considera în mod neîndoielnic că inculpatul N. N. este cel care a săvârșit faptele anterior descrise in extenso.

Instanța de fond a reținut că, în drept, faptele inculpatului N. N. care, la data de 02.03.2013, în jurul orei 13.000 cu pretextul că este angajat al S.C. Enel S.A. a pătruns în locuința persoanei vătămate Stejeroiu M., situată în mun. București,., ., ., sector 4, de unde sustras suma de 600 lei dintr-un dulap din sufragerie și, fiind surprins de către persoana vătămată, a împins-o pe aceasta pentru a-și asigura scăparea, este de natură a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. c vechiul C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.p. și a art. 5 C.p. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, alin. 2 vechiul C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.p. și a art. 5 C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a vechiul C.p..

Din analiza dispozițiilor succesive ale legilor penale, că, în raport de faptele săvârșită de către inculpat, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului N. N. din infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. f C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 și a art. 5 C.p. în infracțiunile de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. c vechiul C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.p. și a art. 5 C.p. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, alin. 2 vechiul C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.p. și a art. 5 C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a vechiul C.p., dispozițiile legii penale vechi fiind mai favorabile prin raportare în special la modul de sancționare a recidivei postcondamnatorii și a calculului juridic al pluralități de infracțiuni, ținându-se seama în special de multiplele condamnări ale inculpatului la pedepse cu închisoarea ce urmează a fi contopite în prezenta cauză, după cum se va arăta (chiar dacă în raport de vechiul cod penal, infracțiunea de violare de domiciliu nu era absorbită în infracțiunea de tâlhărie ci sancționată separat, faptele fiind săvârșite în concurs real – Decizia nr. 31/16.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii fiind pe deplin aplicabilă în prezenta cauză ) .

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie constă în acțiunea de sustragere a sumei de bani din posesia părții vătămate, activitate principală, care s-a realizat cu ajutorul folosirii de către inculpat a mijloacelor specifice tâlhăriei, și anume acte de violență constând în împingerea persoanei vătămate cu consecința căderii acesteia în vederea asigurării produsului infracțiunii – activitate secundară.

Legătura de cauzalitate între fapta inculpatului de sustragere, și paguba, folosul fiind asigurat prin folosirea violenței, rezultă din însăși materialitatea faptei precum și din întregul material probator administrat în cauză, fiind directa si exclusiva.

Sub aspectul laturii subiective, fapta de tâlhărie a fost săvârșite cu intenție directa, în ceea ce privește sustragerea bunurilor, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cp, calificata prin scop. In aceste sens, inculpatul a avut prefigurarea mentala a rezultatului acțiunii sale, rezultat pe care l-a urmărit. Scopul acțiunii inculpatului a fost acela de a își însuși pe nedrept un bun mobil, prin întrebuințarea de violențe în vederea realizării scopului principal. Se va reține forma agravată a infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. c vechiul C.p. fapta fiind săvârșită în locuința persoanei vătămate.

De asemenea, latura obiectivă a infracțiunii de violare de domiciliu constă în pătrunderea, fără drept, în apartamentul persoanei vătămate, folosindu-se de calitatea mincinoasă de angajat Enel. Urmarea imediată constă în starea de pericol creată prin punerea în primejdie a valorii sociale protejate de norma de incriminare, respectiv siguranța și securitatea domiciliului, infracțiunea fiind una de pericol care, în speța de față, a asigurat și producerea rezultatului infracțiunii de tâlhărie comise în modalitatea expusă anterior.

Față de aspectele preciate, instanța apreciază că susținerile inculpatului în sensul că ar fi săvârșit infracțiunile de furt și violare de domiciliu și nu tâlhărie, sunt vădit nefondate, motiv pentru care nu mai apreciază necesar a fi supuse unei alte analize, cât timp din probatoriul administrat reiese contrariul, reținând că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor în alt sens decât cel arătat anterior.

Conform criteriilor generale de individualizare, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de legea noua pentru infracțiunile săvârșite, la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (modalitatea de săvârșire a faptei care denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față de proprietatea privată, față de integritatea fizică și psihică a persoanei, față de inviolabilitatea domiciliului persoanei și față de repercusiunile legale ale faptei; acțiunea care constituie elementul material al laturii obiective fiind săvârșita cu ocazia pătrunderii în domiciliul persoanei vătămate prin folosirea de calități mincinoase pentru a-i câștiga acesteia încrederea, ceea ce releva curajul infracțional si a atitudine de sfidare a societarii,) cât și de circumstanțele personale ale inculpatului N. N. care este cunoscut cu multiple antecedente penale, este recidivist potcondamnatoriu și are un bogat cazier infracțional, manifestând perseverență infracțională în săvârșirea de fapte împotriva patrimoniului. De altfel, inclusiv în fața instanței, inculpatul a manifestat un comportament violent, amenințând în repetate rânduri că se va tăia cu lama în fața completului de judecată, motiv pentru care s-a dispus judecarea sa încătușat. Instanța urmează a valorifica toate aceste aspecte în dozarea pedepsei aplicate.

Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale și ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalității nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului.

Adaptarea pedepsei implică luarea în considerare, sub multiplele ei aspecte a personalității infractorului, pentru a avea ca rezultat dorit transformarea efectivă a proceselor psihice și a conduitei acestuia. Se impune luarea în considerare a coordonatelor psihice, relațiilor sociale, influențelor mediului social, comportament, impulsivitate, indiferență afectivă, egocentrism, agresivitate, temperament, educație, micro-mediul persoanei, ambianța familială, legături profesionale, anturaj, comportament ante și post delictum, atitudinea față de exigențele legii penale, colaborare cu organele de cercetare, instanța, recuperarea prejudiciului.

Infracțiunile comise sunt în măsură să creeze un sentiment de revoltă și dezaprobare ca reacție socială a mediului în care au fost săvârșite. Aplicând aceste criterii în concret, instanța a apreciat că se impune aplicarea de pedepse cu închisoare în cuantumul ce se va arăta ulterior, pedepsele aplicate anterior dovedind că nu au îndeplinit scopul pentru care au fost stabilite, în nicio măsură.

Din fișa de cazier a inculpatului, s-a constatat de instanța de fond că faptele din cauză au fost comise în intervalul de timp de la liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440/09.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă la data de 24.03.2009 prin nerecurare, liberare condiționată dispusă prin sentința penală nr. 2891/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, și până la împlinirea duratei pedepsei aplicate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și inculpatul N. N..

P. în motivele de apel depuse în scris, a criticat-o pentru netemeinicie, pentru greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, solicitând majorarea acesteia.

La termenul de judecată din 07.09.2015, P., oral, referitor la al doilea motiv de apel, care a fost menționat și în scris, a arătat că legea mai favorabilă este legea din vechiul Cod penal, astfel că pedepsele complementare ar fi trebuit să fie aplicate în baza art.64 alin.1 teza a II-a și lit.b din vechiul C. pen.

Inculpatul N. N., prezent și asistat de apărător din oficiu, pe latură penală, a solicitat menținerea minimului de pedeapsă prevăzut de legea penală veche, a arătat că a recunoscut că a intrat în casa părții vătămate și a sustras o sumă de bani, dar nu a recunoscut fapta de agresiune, fără ca aceasta să fie dovedită. A mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt. A mai arătat că suferă de afecțiuni cardiace.

Inculpatul în fața instanței de apel a declarat că nu dorește să dea alte declarații, dar și le menține pe cele date în faza de urmărire penală.

Curtea, analizând apelurile declarate în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., constată următoarele:

In ceea ce privese apelul inculpaului acesta urmeaza a fi respins.

Probele administrate in cauza demonstreaza fara nici un dubiu ca inculpatul a exercitat violente impotriva partii vatamate pentru a si asigura scaparea si /sau produsul infractiunii.

Astfel, declarația partii vatamate- proba directa- s-a coroborat cu declarația fiului-proba indirecta- care a arătat (fiind audiat în fața instanței) că s-a deplasat la domiciliul mamei sale, care i-a povestit întâmplarea, inclusiv faptul că inculpatul a împins-o pentru a reuși să fugă, persoana vătămată arătându-i vânătaia de la picior dobândită în urma căzăturii. Veridicitatea declaratiilor partii vatamate este sustinuta si de planșa fotografică efectuată la data faptei care evidentiaza existența unor leziuni la nivelul feței persoanei vătămate. De asemenea, sustinerile partii vatamate sunt completate si de rezultatul testării comportamentului simulat, în raportul de constatare criminalistică nr. 450.250/15.05.2015, expertul criminalist a concluzionat că la întrebarea „În data de 02.03.2013 tu ai lovit-o în vreun fel pe S. M. în locuința ei” răspunsul inculpatului nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat în timp ce la întrebările „În data de 02.03.2013 tu ai îmbrâncit-o pe S. M. în locuința ei?” și „În data de 02.03.2013 tu ai împins-o pe S. M. după ce i-ai furat banii?” răspunsurile inculpatului au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

In concluzie, Curtea va respinge ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infractiunea de talharie in cea de furt si ca nefondat apelul declarat de apelantul- inculpat N. N. împotriva Sentinței penale nr. 1234/22.05.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._

In ceea ce priveste apelul Parchetului, Curtea constata ca instanta de fond in mecanismul de stabilire a pedepsei pentru fapta savarsita de catre inc. a combinat dispozitii din noul cod penal- pedepse complemenare cu dispozitii din vechiul cod penal- incadrarea juridica, regimul sanctionator al concursului de infractiuni .

Prin decizia nr. 265/06.05.2014 a CCR, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5._ si s-a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.

Curtea a considerat ca o combinare a dispozițiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecință inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine, intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Principiul „mitior lex” este greșit aplicat atunci când sunt combinate dispozițiile mai favorabile infractorului cuprinse în legile penale succesive, cu rezultatul obținerii unei „lex tertia”. Prin selectarea și îmbinarea dispozițiilor penale mai blânde cuprinse în legile penale succesive, judecătorul nu s-a limitat la aplicarea legii penale, ci a creat o lege penală proprie. Așadar, prin acest procedeu combinatoriu judecătorul si-a depășește atribuțiile sale și pătruns în domeniul legislativului fara a exista un argument care să justifice îmbinarea a două sau mai multe legi penale.

De asemenea, V. Dongoroz in Codul penal comentat si adnotat a aratat ca in alegerea legii mai favorabile nu se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis.

Curtea, sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului si, implicit, tratamenului sanctionator, retine că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, asfel ca pedepsele complementare ar fi trebuit să fie aplicate în baza art.64 alin.1 teza a II-a și lit.b din vechiul C. pen.

In ceea ce priveste individualizarea pedepsei Curte apreciaza ca instana de fond a aplicat corect criteriile de individualizare.

Rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu acela al represiunii, deoarece numai acțiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ceea ce privește adaptarea conduitelor destinatarilor legii penale, și dezvoltarea conștiinței juridice și morale a membrilor societății și numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete, trebuie utilizată constrângerea.

Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârșească din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții - reeducarea și intimidarea.

Intimidarea își produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil.

Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduita în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curte apreciază că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii care se țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, să se adapteze normelor de conviețuire socială înțelese în sens larg.

Așa fiind, Curtea în temeiul art. 420 alin. 11 Cod procedură penală raportat la art. 386 alin. 1 Cod procedură penală va respinge ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 noul Cod penal- art. 229 alin. 1 lit. b noul Cod penal.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul- inculpat N. N. împotriva Sentinței penale nr. 1234/22.05.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, cauză soluționată și cu citarea intimatei- parte civilă S. M..

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de apelantul declarat de P., va desființa, în parte, sentința apelată și în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 alin. 1 vechiul cod penal cu referire la art. 35 alin. 1 vechiul Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b vechiul Cod penal pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Se va dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului- inculpat, doamna avocat U. A..

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul- inculpat la plata sumei de 180 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în parte.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 420 alin. 11 Cod procedură penală raportat la art. 386 alin. 1 Cod procedură penală respinge ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 noul Cod penal- art. 229 alin. 1 lit. b noul Cod penal.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul- inculpat N. N. împotriva Sentinței penale nr. 1234/22.05.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, cauză soluționată și cu citarea intimatei- parte civilă S. M..

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI împotriva Sentinței penale nr. 1234/22.05.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 alin. 1 vechiul cod penal cu referire la art. 35 alin. 1 vechiul Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b vechiul Cod penal pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului- inculpat, doamna avocat U. A..

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul- inculpat la plata sumei de 180 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în parte. În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.09.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

C. C. DăescuAndreea V. E. I.

GREFIER,

E. A. N.

Red. C.C.D.

Dact. A.L. 2 ex./09.10.2015

Jud. Sect. 4 București – jud.: I. A.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1550/2015. Curtea...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1552/2015. Curtea de... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1127/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1127/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI