Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 102/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 102/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.102
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. D.
JUDECĂTOR – R. M.
GREFIER - M. A.
Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. N..
Pe rol se află judecarea apelului formulat de revizuientul-condamnat D. N. împotriva încheierii din Camera de consiliu din data de 14.08.2012, pronunțată de Tribunalul – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuientul-condamnat D. N., aflat în stare de detenție și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2013 (atașată la fila 7 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în complet de recurs, a pus în discuție calificarea căii de atac exercitată de revizuientul-condamnat D. N., ca fiind apel.
Reprezentanta Parchetului arată că este de acord, având în vedere în vedere infracțiunile care au făcut obiectul prezentei cereri de revizuire.
Apărătorul din oficiu arată, de asemenea, că este de acord și solicită calificarea cererii ca fiind apel.
Curtea califică drept apel calea de atac exercitată de revizuientul-condamnat D. N. împotriva încheierii din Camera de consiliu din data de 14.08.2012, pronunțată de Tribunalul–Secția a II-a Penală și pune în discuție tardivitatea declarării căii de atac.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca tardiv, a apelului formulat, având în vedere că acesta a fost depus cu depășirea termenului procedural de 10 zile, respectiv la data de 27.03.2013, hotărârea atacată fiind comunicată încă din anul 2012.
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuient-condamnat arată că într-adevăr calea de atac exercitată este tardiv formulată însă, în raport de motivele invocate de către revizuient, în sensul că în hotărârea comunicată nu se menționează o cale de atac și nici faptul că încheierea ar avea caracter definitiv, solicită admiterea apelului.
Apelantul-revizuient-condamnat D. N. personal, având cuvântul, arată că în încheierea atacată nu se menționează calea de atac, motiv pentru care, de altfel, a formulat recurs; precizează că are un copil în întreținere.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 14.08.2012, Tribunalul – Secția a II-a Penală a constatat inadmisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de petentul revizuent D. N..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism – Serviciul Teritorial București din data de 11.07.2011 s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuirea formulată de petentul D. N. împotriva sentinței penale nr. 1154/F/24.12.2009 pronunțată de către Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2009, definitivă prin decizia nr. 3037/07.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea referatului parchetul a arătat că solicitarea petentului revizuent D. N. ține de fondul cauzei care a fost deja avut în vedere de către instanțele de judecată care au procedat la soluționarea acestuia, și întrucât nu au fost invocate fapte sau împrejurări noi cererea de revizuire nu poate fi încadrată în cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire în raport de ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1154/F/24.12.2009 pronunțată de către Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului D. N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. 1,2 din Legea nr.143 /2000 cu aplic art. 75 lit. a C.p., art. 74 alin. Ultim C.p., art. 76 lit. a C.p. și art. 80 C.p. iar în temeiul dispozițiilor art. 86/1 și art. 86/2 C.p.s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani ce reprezintă termen de încercare .
În fapt, s-a reținut că: „în noaptea de 02/03.06.2009, inculpații I. R. M. și D. N. au organizat, condus și coordonat preluarea de către inculpații N. C. L. și C. Eugeniu a cantității de aproximativ 3 kg. de substanță despre care cunoșteau că este heroină, de la colaboratorul având nume de cod „P. G.” și de la investigatorul sub acoperire cu nume de cod „Poescu Ș.”.
În privința inculpatului N. C. L. s-a mai reținut că în noaptea de 02/03.06.2009, a condus pe drumurile publice autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere.”.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală decizia nr.3037/07.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-au dispus următoarele:
„Înlătură cu privire la inculpatul D. N. aplicarea art. 74 alin. Ultim C.p. art. 76 lit. a C.p. și art. 80 C.p.
În temeiul art. 2 alin. 1,2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 75 lit. a C.p., condamnă pe inculpt la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri..”.
Tribunalul a avut în vedere la aprecierea admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Prin cererea de față, formulată în data de 18.05.2012, condamnatul D. N. invocă necesitatea reaprecierii materialului probator aflat la dosarul cauzei și expertizarea înregistrărilor întrucât alături de acesta au mai participat la săvârșirea infracțiunii și alte persoane, cererea de revizuire astfel formulată nefiind întemeiată în drept de către petentul revizuent.
Pentru a se dispune revizuirea unei hotărâri penale definitive în temeiul art. 394 alin. 1 lit. a C.proc.pen. este necesar să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute. Nu se poate ajunge, astfel, pe cale revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probațiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanța sau instanțele ce au judecat cauza.
Tribunalul a constatat că motivele de fapt invocate de petent nu se încadrează nici în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a C.proc.pen. și nici în vreun alt caz de revizuire prevăzut de art.394 C.proc.pen.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, urmând ca, în baza art. 403 alin. 3 C.proc.pen. să constate inadmisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuientul – condamnat D. N. împotriva sentinței penale nr. 1154/F/24.12.2009 pronunțată de către Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2009, definitivă prin decizia nr. 3037/07.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel, revizuientul-condamnat D. N., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie ale încheierii.
La termenul de judecată de astăzi Curtea, din oficiu a invocat excepția tardivității căii de atac.
Analizând încheierea apelată, din perspectiva momentului declarării căii de atac, Curtea constată că încheierea a fost pronunțată la data de 14.08.2012 și comunicată revizuientului la aceeași dată.
Potrivit art.363 alin.3 C. proc. pen. termenul de declarare al apelului este de 10 zile de la comunicare, astfel că cererea de apel datată 27.03.2013 a fost tardiv formulată.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 379 pct.1 lit. a din Codul de procedură penală va respinge, ca tardiv, apelul declarat de revizuientul-condamnat D. N..
Va obliga revizuientul-condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct.1 lit. a din Codul de procedură penală respinge, ca tardiv, apelul declarat de revizuientul-condamnat D. N..
Obligă revizuientul-condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. R. M.
GREFIER,
M. A.
Red. jud.D.D.
Ex.2 /15.05.2013
P.I. – Tribunalul București – Secția a II-a Penală
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 287/2016. Curtea... → |
|---|
