Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1268/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1268/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2012 în dosarul nr. 1268/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1268
Ședința publică de la 21 iunie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - V. A. P.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de inculpata V. L. și partea civilă V. L. M. L., prin curator L. P., împotriva Sentinței penale nr. 237 din data de 20 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut in ședință publică s-a prezentat recurenta inculpată V. L. – personal și asistată de apărător ales, avocat I. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind recurenta parte civilă V. L. M. – pentru care s-a prezentat curator L. P. – și s-a prezentat apărător ales, avocat Ronna V. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul G. - Cabinet Individual, intimatul asigurător ASIGURATOR - A. R. - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. – pentru care a răspuns apărător ales, avocat B. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimata parte civilă S. C. DE URGENȚĂ B. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care ;
Curtea procedează la identificarea părților prezente, fiind depuse la dosar Cărțile de identitate ale acestora – in fotocopie.
Apărătorul recurentei părți civile solicită rectificarea citativului, in sensul că recurenta parte civilă se numește V. L. M., fără prenumele L..
Curtea dispune rectificarea citativului in sensul precizat de apărătorul recurentei părți civile.
Apărătorul recurentei inculpate depune la dosar motivele de recurs și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere,care se referă la situația de familie a inculpatei și alte înscrisuri, care atestă plata altor sume decât cele reținute de instanța de fond către partea civilă – depuse în circumstanțiere, în sensul evidențierii conduitei inculpatei și nu a reducerii sumei la care aceasta a fost obligată.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune probei solicitate.
Curtea, deliberând, încuviințează proba solicitată și o administrează, prin depunerea la dosar a înscrisurilor precizate.
Apărătorul recurentei părți civile depune la dosar motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate până la limita inferioară la care se poate ajunge prin reținerea disp. art. 320/1 Cod procedură penală, înlăturarea dispoziției interzicerii de a mai conduce vreun vehicul și înlocuirea disp. art. 86/1 Cod penal cu disp. art. 81 Cod penal. In opinia apărării, pedeapsa este legală, dar nu este temeinică, iar interzicerea dreptului de a nu mai conduce o consideră o măsură excesivă, in raport de faptul că mama și bunica sa au grave probleme de sănătate, iar singura care le poate transporta la medic este inculpata. Față de cele arătate mai sus, de împrejurarea că recurenta nu este cunoscută cu antecedente penale, are loc de muncă și de faptul că a făcut eforturi personale și materiale pentru a ajuta familia victimei, apreciază că pedeapsa aplicată este prea severă.
Dacă nu va fi primit acest punct de vedere, solicită eliminarea disp. art. 86/3 lit. e Cod penal.
Concluzionând, solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut, avându-se în vedere și motivele de recurs depuse la dosar.
Apărătorul recurentei părți civile, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea in parte a sentinței atacate și rejudecând, majorarea pedepsie aplicate inculpatei spre maximul prevăzut de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal. In susținerea recursului arată că inculpata nu a fost prudentă în apropierea unei treceri e pietoni, nu a încetinit, iar faptul că a invocat faptul că pe prima bandă se afla o autoutilitară, care i-a obturat vizibilitatea și nu a reusit să vadă pietonul angrenat in traversare, nu o disculpă cu absolut nimic.
Sub aspectul laturii civile, solicită menținerea in parte a hotărârii instanței de fond - in ceea ce privește suma acordată cu titlu de daune materiale, iar cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale, solicită instanței de recurs să pronunțe o hotărâre de admitere in integralitate a pretențiilor părții civile, astfel cum acestea au fost solicite prin cererea de constituire de parte civilă.
Astfel, susține că este vorba de moartea mamei minorului - o persoană vârstă de 27 de ani -, minor ce a fost abandonat de tată care, printr-o declarație a lăsat minorul in grija bunicii materne dat fiind faptul că nu dispune de mijloace materiale pentru a asigura îngrijirea si educarea acestuia.
In continuare susține că suma de 650.000 euro cu titlu de daune morale acordate ar reprezenta un venit cu care minorul ar reuși să-și construiască o viață normală.
In ceea ce privește recursul inculpatei, solicită a fi respins ca nefondat.
Apărătorul recurentei inculpate solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca fiind nefondat.
Apărătorul intimatului asigurător solicită admiterea recursului inculpatei – atât pe latură penală, cât și pe latură civilă – așa cum a fost susținut în scris. In ceea ce privește daunele morale acordate, le apreciază ca fiind exagerate și arată că instanța de fond nu a tinut cont de Ordinul CSA nr.5/2010 și de dispozițiile Legii nr. 136/1995 cu privire la asigurările și reasigurările in România. Raportat la datele statistice pe țară, media daunelor acordate de instanțele de judecată din România la nivelul anilor 2010 și 2011 este de 10.000 euro pentru copil.
Având in vedere practica și ordinul CSA invocat mai sus, solicită reducerea daunelor morale acordate, avându-se in vedere și nivelul de trai al părților din dosar. In opinia sa, achitabil pentru minorul din prezenta cauză ar fi fost stabilirea unei prestații lunare într-un anumit cuantum de care minorul să se bucure și să îi acorde suficienți bani pentru a-i acoperi nevoile.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului inculpatei și respingerea recursului declarat de partea civilă, pe care îl consideră neîntemeiat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ambelor recursuri, apreciindu-le nefondate.
Susține că instanța a apreciat in mod corect, in raport de culpa inculpatei că se impune aplicată îndreptată către minim și cu suspendarea acesteia sub supraveghere și consideră că nu se impune schimbarea modalității de suspendare in raport de gravitatea și urmările faptei. De asemenea, nu se impune nici eliminarea disp. art. 86/3 lit. e Cod penal.
In ceea ce privește latura civilă, arată că in raport de suferința minorului cuantumul daunelor morale acordate este corect.
Pentru aceleași considerente, apreciază că nu se impune nici majorarea pedepsei și nici a cuantumului daunelor morale.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și arată că victima a apărut în fața mașinii sale și s-a izbit de aceasta.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 237/20.04.2012, Judecătoria Cornetu a dispus:
În baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen. condamnă inculpata V. L. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 861 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.862 C.pen.
În baza art.863 alin.1 C.pen. inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I.;
- b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășeste 8 zile precum și întoarcerea;
- c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
-e) să nu conducă nicio categorie de autovehicule.
Datele vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
Face aplicarea art. 359 C.pr.pen. și art. 864 C.pen.
În baza art. 71 C.penal, interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a doua și lit.b) C.penal.
În baza art. 71 alin. 4 C.penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 864 C.pen. cu ref. la art. 83, 84 C.pen. atrage atenția inculpatei asupra cazurilor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.pen., coroborat cu art. 998-999 C.civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență « B. A. » București și obligă inculpata V. L. alături de Societatea de Asigurări “ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. la plata sumei de 13.634 lei către aceasta, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea victimei L. M. J..
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.pen., coroborat cu art. 998-999 C.civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de minorul V. L. M. prin curator L. P. și obligă inculpata V. L. alături de Societatea de Asigurări “ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. la plata către acesta a sumelor de 35.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 euro cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpata V. L. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul nr. 3048/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecătoria Cornetu, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei V. L., sub aspectul savarsirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, reținându-se că la data de 25.06.2010, în jurul orelor 16,05 în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5 din direcția G. către București, pe raza localității Jilava, în dreptul km. 8+700 a surprins și accidentat pe L. M. J. care se angajase în traversarea părții carosabile prin loc special marcat și semnalizat corespunzător, ulterior, în urma accidentului rutier persoana vătămată decedând la unitatea de spitalizare.
În ședința de judecată din data de 20.01.2012, inculpata a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu schița accidentului și planșa fotografică (f. 12-29) – din care rezultă că autoturismul marca VW Passat cu număr de înmatriculare_ a fost găsit în poziția rămasă după producerea accidentului, respectiv pe partea carosabilă, banda I, orientat cu fața către București, la o distanță de 9 metri față de București, iar la doi metri de trecerea de pietoni, pe partea carosabilă a fost găsită victima L. M. J. care primea îngrijiri medicale din partea echipajului ambulanței, fiind transportată de îndată la S. de Urgență “B. A.” din București. Totodată zona este prevăzută cu indicatoarele: “trecere de pietoni” și indicator ”oprirea interzisă”. Î_ urma accidentului a avut loc decesul numitei L. M. J.; fișa de cazier judiciar a inculpatei V. L. (f. 30, 31) – din care rezultă că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale; declarații inculpată V. L. (f. 32-37) – în care aceasta arată că la data accidentului, circula dinspre G. spre București, la ultima trecere de pietoni, semnalizată cu marcaje și indicatoare, din . ce se afla pe banda II a sensului de mers, a observat când o autoutilitară care circula pe banda unu, la aproximativ 20 metri în fața sa, a frânat brusc, moment în care a frânat și inculpata, iar când a ajuns la începutul marcajului pietonal, duba din dreapta era oprită, inculpate arătând că a privit spre dreapta, nu a văzut nici o persoană angajată în traversare, și-a continuat deplasarea în frânare, moment în care a auzit o bufnitură în partea dreaptă a mașinii. După acest moment a oprit pe partea carosabilă, a coborât din mașină și a văzut o persoană de sex feminin căzută pe carosabil la o distanță de aprox. 3-4 metri de trecerea de pietoni pe axul dintre cele două benzi; buletin de analiză toxicologică nr. 1568/29.06.2010 (f. 40)- emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, din care rezultă că, la momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unității medicale inculpata nu consumase băuturi alcoolice; cerere de analiză și proces-verbal de prelevare a probelor biologice - (f. 38, 39) care atestă recoltarea probelor de sânge cu respectarea dispozițiilor legale; raport medico-legal de necropsie nr. A_ (f. 97-100), întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” – potrivit căruia moartea numitei L. M. J. a fost violentă, leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu și de corp/plan dur, în condițiile unui accident rutier și sunt în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul, nu s-au putut recolta probe biologice pentru determinarea alcoolemiei datorită spitalizării prelungite; certificat medical constatator al decesului nr. 1059/03.08.2010 și certificat de deces, . nr._ emis de Primăria Sectorului 4 București (f. 85, 86); raport de expertiză tehnică auto judiciară și răspuns la obiecțiunile formulate de inculpată (f. 60-66, 73, 74) - din care rezultă că inculpata a condus autoturismul marca VW Passat pe DN 5 din direcția G. către București, cu o viteză de cca. 50 km/h. Impactul dintre autoturism și victimă s-a produs pe marcajul trecerii de pietoni situate pe DN 5 în localitatea Jilava, în zona imobilului cu nr. 33A (PIELOREX), pe banda a doua a sensului de mers către București. Cauza accidentului a fost generată de faptul că inculpata nu a oprit la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate de trecere victimei angajate în traversare, aceasta a creat o stare de pericol prin faptul că a pătruns brusc și fără nici un fel de asigurare în culoarul de mers al autoturismului din fața autoutilitarei de pe banda I care îi obturase vizibilitatea în momentele premergătoare impactului; completare la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de expertul parte al inculpatei (f. 69, 70) – care a precizat că inculpata V. L. nu a avut posibilitatea tehnică a evitării impactului deoarece timpul avut la dispoziție pentru aceasta a fot net inferior timpului necesar opririi autoturismului prin frânare, el fiind la limita întârzierilor fiziologice ale conducătoarei auto; declarațiile martorului E. I. (f. 41, 42) – conducătorul autoutilitarei marca Mercedes cu număr de înmatriculare_ pe DN 5 în . G. către București, iar când a ajuns în dreptul incintei PIEROLEX în fața căreia se afla trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton de sex feminin ce se angajase în traversare prin acel loc marcat și semnalizat corespunzător, moment în care, din aceeași direcție de mers, pe banda a doua circula un VW înmatriculat cu nr._, a cărui conducătoare auto nu a observat și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare din partea dreaptă a sensului de mers, acroșându-l, acesta fiind izbit cu partea din dreapta față, oprindu-se la aprox. 7 metri de trecerea de pietoni; declarațiile martorului L. G. (f. 44-45) tatăl victimei L. M. J. care a arătat că dorește să depună plângere împotriva inculpatei V. L. și se constituie parte civilă în procesul penal; înscrisuri (f. 46, 47) - care atestă că inculpata a ajutat familia victimei cu sumele de 8.000 lei și 500 euro; chitanțe și facturi (f. 48, 59) – care atestă cheltuielile efectuate de partea civilă cu înmormântarea victimei și pomenile creștinești.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că situația de fapt astfel cum a fost reținută și în rechizitoriu este corectă, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpata V. L..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatei V. L. care la data de 25.06.2010, în jurul orelor 16,05 în timp ce conducea autoturismul marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5 din ., a accidentat mortal pe victima L. M. J., care se angajase în traversarea drumului pe trecerea de pietoni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin. 1 și 2 din Codul penal.
În privința laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa din culpă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod Penal, adică nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal – referitoare la infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute in partea speciala a Codului penal; gradul de pericol social al faptei pe care instanța îl apreciază ca fiind ridicat și care rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă - inculpata nu a respectat semnificația indicatorului “trecere de pietoni”; urmarea produsă produsă - decesul unei femei în vârstă de 26 ani, mama unui băiețel de 8 ani care a rămas orfan; scopul urmărit – inculpata nu a indicat vreun scop care să justifice faptul că nu a oprit, nu s-a asigurat la trecerea de pietoni, astfel că efectuarea acestor manevre periculoase pe drumurile publice fără a avea un scop justificat, este de natură a evidenția un pericol sporit al faptei în condițiile în care deplasarea se încadra în registrul cotidian de conducere al inculpatului; persoana și conduita inculpatei – aceasta este în vârstă de 40 ani, este căsătorită, nu are antecedente penale, studii superioare, raportat la prezenta cauză a avut o atitudine sinceră, a manifestat regret și compasiune față de familia victimei pe care a ajutat-o, din proprie inițiativă, cu diverse sume de bani.
Instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
De asemenea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod penal instanța a apreciat că reeducarea inculpatei, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea inculpatei să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii, astfel că a dispus suspendarea condiționata sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 Cod penal și compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani.
În baza art. 863 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a)-d) Cod penal:
să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul I.;
să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
să nu conducă nici o categorie de vehicule.
În baza art. 864 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal, a atras atenția inculpatei asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că în termen legal partea vătămată minorul V. L. M. (f. 24), prin curator L. P. (bunica sa, numită în această calitate prin Dispoziția nr. 58 din data de 04.02.2011 emisă de Primăria . – f. 25) s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatei V. L. alături de societatea de asigurare ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A la plata sumei de 45.000 lei cu titlu de daune materiale și 650.000 euro, reprezentând daune morale (f. 71-73), declarând cu ocazia audierii că inculpata i-a ajutat cu suma de 10.000 lei (f.73, dosar fond).
S. C. de Urgență “B. A.” București s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 13.634 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de internarea victimei în perioada 25.06.2010 – 31.07.2010, anexând decontul de cheltuieli (f. 69-72, dosar fond).
În dovedirea pretențiilor civile formulate, părții civile i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse deconturi medicale (filele 70-72) bonuri și facturi fiscale (filele 80-97) și proba testimonială cu martora D. M. (fila 103) ale cărei declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. Cod civil: fapta ilicită a inculpatei (suprimarea vieții victimei L. M. J. prin nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de părțile civile (constând în efectuarea de cheltuieli cu înmormântarea victimei, pomenirile specifice ritului ortodox, edificarea unui monument funerar etc.) și moral (dispariția bruscă din viața minorului V. L. M. a mamei sale, în condițiile în care aceasta era despărțită de tatăl copilului care a declarat în fața Autorității Tutelare că este de acord ca fiul său să fie dat spre îngrijire, creștere și educare bunicii materne, L. P. deoarece nu are posibilități materiale, f. 26, dosar fond) suferite de partea civilă V. L. M., legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu (nerespectarea normelor rutiere de către inculpată urmată de decesul victimei L. M. J.), vinovăția dovedită a inculpatei (stabilită printr-o hotărâre judecătorească) care a acționat din culpă.
Este neîndoielnic faptul că, în momentele de durere prilejuite părților civile (minorului și părinților victimei) de moartea victimei L. M. J., aceștia nu au avut în vedere preconstituirea de probe care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de înmormântarea și pomenile creștinești care au urmat. De altfel, martora D. M. (f. 103, dosar fond) atestă faptul că, imediat după deces, “părinții victimei au suferit mult și fratele, și sora, iar la șase săptămâni de la pomana fetei, mamei sale i s-a spart un vas de sânge și a fost internată la S. C..
Apreciind asupra cuantumului pretențiilor materiale ale părții civile instanța a luat în calcul, pe lângă facturile și bonurile fiscale și declarațiile martorei D. M. audiată sub aspectul laturii civile (care a atestat sumele de bani cheltuite de partea civilă cu ocazia înmormântării victimei, pomenirilor și ritualurilor ortodoxe, edificării monumentului funerar, achiziționarea unor obiecte de vestimentație și mobilier, numărul de persoane participante la pomenirile organizate, faptul că părinții victimei pentru a acoperi aceste cheltuieli au făcut împrumuturi la CAR și la persoane fizice, iar băiatul victimei în vârstă de 7 ani, elev în clasa I, suferă și în prezent după moartea mamei sale), precum și înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală (f. 46, 47) din care reiese că a ajutat familia victimei cu aprox. 10.000 lei (aspect recunoscut și de mama victimei, L. P. cu ocazia audierii în fața instanței, f. 73) și a apreciat global cuantumul sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul pomenirilor organizate anual potrivit ritului creștinesc de la momentul decesului și până în prezent, numărul de participanți și sumele împrumutate de părțile civile.
Instanța a apreciat că familia minorului parte civilă a dovedit că a efectuat cheltuieli materiale în cuantum de 45.000 lei - servicii funerare, loc de veci, transportul, sicriul, alimente, haine și pomenirile creștinești, monument funerar, din care se va scădea suma de 10.000 lei primită până în prezent de la inculpată prin efortul propriu al acesteia.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă V. L. M., în cuantum de 650.000 euro, instanța a reținut că, deși nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (cum ar fi impactul emoțional puternic pentru partea civilă cauzat de decesul subit al mamei sale, victimă a accidentului rutier, de care era extrem de atașat sufletește, în condițiile în care nici tatăl său nu este lângă el, fiind crescut numai de defunctă, deoarece aceasta nu era căsătorită cu tatăl copilului).
La stabilirea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale instanța a analizat despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de partea civilă în urma decesului mamei sale, a luat în considerare suferința psihică prin care a trecut partea civilă în urma în urma accidentului, necesitatea suplinirii victimei în relațiile din sânul familiei (victima fiind mama sa), faptul că acesta va fi lipsit pentru totdeauna de dreptul de a se bucura de prezența mamei sale decedată, va fi lipsită de sprijinul său moral, de afecțiunea unei mame care nu poate fi înlocuită de nicio altă persoană în viața unui copil, de vârsta numitului V. L. M. (7 ani), relațiile extrem de apropiate existente între partea civilă și victimă, fapt ce nu trebuie dovedit prin nici un mijloc de probă, relația dintre mamă și copilul său fiind unică, perioada mare de timp (mai mult de o lună) cât victima fost internată în spital, timp în care minorul și bunicii săi au trăit cu speranța că mama lui se va însănătoși și va reveni acasă. A fost avută în vedere și declarația martorei D. M. care a arătat că urmare a decesului, “băiatul…în vârstă de 7 ani suferă și la ora actuală, iar după accident nu a recunoscut-o”.
Instanța a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă minorul V. L. M. în cuantum de 200.000 euro.
În ceea ce privește pretențiile civile ale Spitalului C. de Urgență “B.-A.”, instanța a apreciat că această unitate sanitară a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei L. M. J..
Ținând seama că la data producerii accidentului, autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ avea o poliță de asigurare de răspundere civilă obligatorie valabilă la . VIENNA INSURANCE GROUP S.A. (f. 78, dosar fond), inculpata va fi obligată alături de asigurător (în limita plafonului legal) la plata despăgubirilor civile.
În concluzie, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.pen., coroborat cu art. 998-999 C.civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență « B. A. » București și a obligat inculpata V. L. alături de Societatea de Asigurări ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. la plata sumei de 13.634 lei către aceasta, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea victimei L. M. J..
De asemenea, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.pen., coroborat cu art. 998-999 C.civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de minorul V. L. M. prin curator L. P. și a obligat inculpata V. L. alături de Societatea de Asigurări ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. la plata către acesta a sumelor de 35.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 euro cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței penale au formulat recurs partea civilă și inculpata, partea civilă solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatei, față de gravitatea faptei sale și pe latură civilă, obligarea acesteia și a asigurătorului la plata daunelor morale în cuantumul solicitat de 650.000 de euro, iar inculpata a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate până la limita inferioară la care se poate ajunge prin reținerea disp. art. 320 indice 1 Cod procedură penală, înlăturarea dispoziției interzicerii de a mai conduce vreun vehicul și aplicarea disp. art. 81 Cod penal, dat fiind că sunt îndeplinite condițiile, pe latură civilă solicitând reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligată.
Curtea a reținut că au fost depuse înscrisuri care atestă împrejurarea achitării de către inculpată a unor sume de bani reprezentând daune materiale către partea civilă, inculpata arătând că urmărește ca acestea să fie avute în vedere în ceea ce privește atitudinea sa față de partea vătămată, menționând că nu solicită reducerea cuantumului daunelor materiale la care a fost obligată.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu sunt fondate.
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultând vinovăția inculpatei acesta recunoscând săvârșirea faptei pentru care a și fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de încercare de 4 ani, pe baza vinovăției penale fiind determinată și răspunderea civilă a acesteia, Curtea apreciind că nu se impune a se relua situația de fapt și probatoriul administrat față împrejurarea că nici un recurs nu vizează latura penală decât sub aspectul exclusiv al individualizării pedepsei aplicate inculpatei.
Sub acest aspect, analizând ambele recursuri,față de solicitarea corelativă a celor două părți, Curtea apreciază că instanța de fond a realizat o individualizare corectă, având în vedere toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, Curtea apreciind că instanța de fond a dat o eficiență corespunzătoare atât circumstanțelor reale cât și celor personale, a avut în vedere modalitatea în care s-a produs accidentul, culpa inculpatei, faptul că aceasta a avut ulterior o conduită bună față de partea vătămată, a acordat sume de bani familiei victimei pentru acoperirea cheltuielilor realizate cu înmormântarea, cu pomenirile, s-a preocupat de situația minorului rămas în îngrijirea bunicii materne după decesul părții vătămate, mama minorului.
Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut, de asemenea, și conduita anterioară a inculpatei, respectiv faptul că aceasta este o persoană integrată în societate, având toate coordonatele că nu va mai săvârși în viitor fapte penale, s-a reținut lipsa de antecedente penale, toate acestea determinând instanța de fond să se orienteze la o pedeapsă îndreptată spre minimul special de 2 ani închisoare, cu puțin peste acest minim la care se putea ajunge prin reținerea dispozițiilor de favoare prev. de art. 320 indice 1 Cod procedură penală, o reducere a pedepsei sub acest cuantum aplicat de instanța de fond fiind totuși o pedeapsă mult pre mică față de rezultatul infracțiunii de ucidere din culpă, chiar în circumstanțele arătate, inculpata având o culpă exclusivă la producerea acestuia, o pedeapsă sub 2 ani închisoare putând crea inculpatei impresia de impunitate. Aceasta a săvârșit o infracțiune, din culpă, este adevărat, dar acea infracțiune a avut ca rezultat moartea unei persoane, rămânerea unui minor fără mamă, în condițiile în care tatăl a abandonat familia, copilul rămânând în grija bunicii materne, aspecte care trebuie reținute în contextul analizei circumstanțelor în raport de care se aplică pedeapsa.
Curtea apreciază că nici o pedeapsă într-un cuantum mai mare nu ar fi una potrivită raportat la atitudinea inculpatei, care a dat dovadă că a înțeles consecințele faptei, s-a preocupat de situația minorului, a ajutat familia victimei, inclusiv după pronunțarea instanței de fond, a recunoscut în totalitate fapta, solicitând aplicarea disp. art. 320 indice 1 Cod procedură penală, astfel încât, față de toate cele arătate, Curtea apreciază că atât cuantumul cât și modalitatea efectivă de individualizare prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare minim de 4 ani, față de cuantumul pedepsei, sunt în măsură să satisfacă rolul preventiv educativ al pedepsei, care este nu doar o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare, Curtea apreciind că nu se impune, față de toate cele anterior dezvoltate, înlăturarea suspendării sub supraveghere și aplicarea disp. suspendării condiționate simple, impunându-se totuși exercitarea unui control asupra inculpatei în considerarea gravității în sine a infracțiunii săvârșite.
Curtea reamintește inculpatei că nu poate dispune înlăturarea condiției referitoare la interzicerea dreptului de a conduce vehicule față de împrejurarea că potrivit dispozițiilor legii, acest drept îi este suspendat de drept inculpatei ca urmare a condamnării aplicate și rămase definitive pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, astfel încât nu poate reține susținerile acesteia sub acest aspect, reamintind inculpatei că poate, după termenul de încercare și în măsura în care nu va fi revocată suspendarea, efectul de drept al acestei împrejurări fiind reabilitarea de drept, să obțină dreptul de a conduce în condițiile legi.
În ceea ce privește susținerile părților referitor la latura civilă, Curtea reține că s-au adus critici doar cu privire la cuantumul daunelor morale, cu privire la care Curtea apreciază că sumele acordate părții civile acoperă prejudiciul moral cauzat părții civile, raportat la rezultatul infracțiunii, despăgubirile morale acordate în cuantum de 200.000 de euro fiind în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de partea vătămată ca urmare a rezultatului produs, prejudiciul moral reprezentând o compensare justă acordată față de traumele fizice și psihice suferite, sechelele permanente cu care va rămâne minorul, care va crește fără mama sa, nici o persoană neputând suplini această lipsă, dezvoltarea sa ulterioară sub toate aspectele fiind influențată de această dramă, Curtea reamintind însă că sumele acordate nu trebuie să transforme echivalentul suferințelor într-o îmbogățire fără justă cauză pentru partea vătămată, cu atât mai mult cu cât a constatat că familia victimei a fost ajutată imediat după accident și de asemenea și ulterior de inculpată, astfel încât Curtea apreciază că suma acordată este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea vătămată, recursul exercitat de aceasta sub acest aspect fiind neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, Curtea va respinge ca nefondate recursurile conform art. 385 indice 15 punct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat,conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recursul părții civile minore rămânând în sarcina statului, conform art. 192 alin.3 Cod procedură penală față de împrejurarea că acesta este minor, neavând un patrimoniu propriu și nu poate fi obligat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpata V. L. și partea civilă V. L. M. L., prin curator L. P., împotriva Sentinței penale nr. 237 din data de 20 aprilie 2012 pronunțată de JUDECĂTORIA CORNETU în dosar nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare din recursul părții civile, minore, rămân în sarcina statului conf. art. 192 alin 3 Cod procedură penală
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. C. C. V. A. P.
GREFIER,
G. I.
Red. M.C.
Dact.M.C.
2 ex.-3.07.2012
Judecătoria Cornetu
Jud. fond: C.N.
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
