Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 77/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:004._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.77/A
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: M.-A. M.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București– a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul C. M., împotriva deciziei penale nr. 1296/08.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu nu a răspuns apelantul-contestator C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost atașat dosarul de fond nr._ .
Totodată, se învederează că a fost depusă prin serviciul registratură, de către apelantul-condamnat C. M., o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea atașării dosarului de fond.
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare întrucât în prezenta cauză, deși temeiurile în drept indicate s-ar înscrie pe admisibilitatea în principiu, însă din motivarea acesteia rezultă că motivul învederat nu poate fi înscris în dispozițiile art.16 alin.1 lit. b Cod procedură penală întrucât contestatorul invocă prin aceste motive scrise, existența legitimei apărări care ar necesita pronunțarea unei soluții de achitare, și nu de încetare a procesului penal.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.11.2015 sub nr._ a formulat contestație în anulare formulată de petentul C. M. împotriva deciziei penale nr.1296 din 08.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a penală.
Petentul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art.426 lit.b raportat la art.397 alin.6 coroborat cu art.16 alin.1 lit.i C. pr. pen.
În motivarea contestației, petentul a arătat că decizia contestată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond în mod greșit a aplicat o pedeapsă cu executare, că nu a avut o contribuție majoră la săvârșirea celor două fapte, că în mod greșit a fost implicat în încăierarea respectivă, că a fost în legitimă apărare. A mai arătat că individualizarea pedepsei a fost lipsită cu desăvârșire.
Curtea reține că prin sentința penală nr.103 din data de 25.03.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, s-a hotărât, între altele, condamnarea inculpatului C. M. I. la o pedeapsă rezultantă de 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare și tulburarea ordinii și liniștii publice, aplicând pentru fiecare pedepsele accesorii și complementare.
Pentru același inculpat, potrivit art.83 Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei aplicate stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, calculat potrivit prevederilor art.84 C. penal și s-a pus în vedere inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere impuse de lege și consecințele nerespectării acestora.
În baza art.112 litera b NCP, s-a dispus confiscarea de la acesta a cuțitului cu mâner aflat în camera de corpuri delicte în baza dovezii . nr._ din 14.01.2013.
În fapt s-a reținut că în data de 16 septembrie 2012, în jurul orei 7,00, în localitatea D., județul Călărași a avut loc între inculpații T. G., T. G. N., T. Ghe. F., Panglică C., Pamglică G., T. I. Platini, T. M., C. V., C. G. R., C. I. V. Basten, G. V., R. G., T. F., C. C., N. P., C. M. I., G. M., C. I., C. F., T. C., T. N. și T. C. F., pe de o parte, precum și inculpații T. E., T. A., C. I., C. G. A., T. D. D., C. F., C. V., T. V., T. D. si T. S. I., pe de altă parte, constituiți în două grupuri respectiv grupul “Jendărică” și “C.- C.” o încăierare ce a tulburat ordinea și liniștea publică din localitate și provocând scandal public.
Prin decizia penală nr.1296 din 08.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a penală a fost admis apelul declarat de P. și în baza art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat și inculpatul C. M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, în regim de detenție, iar pentru fapta prev. de art.371 alin.2 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și cu aplic. art.5 din noul C. pen., cu respectarea dispozițiilor prev. de art.67 alin.1, art.66 lit.a,b,h și m, art.65 C. pen.
În baza art. 112 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. M. a cuțitului cu mâner aflat la camera de corpuri delicte în baza dovezii . nr._ din 14.01.2013.
Examinând admisibilitatea contestației în anulare în conformitate cu dispozițiile art.431 C. pr. pen., Curtea apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele arătate în cele ce urmează:
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Din coroborarea dispozițiilor art.431 cu cele ale art.426, art.427 și art.428 C. pr. pen. rezultă că admiterea în principiu a contestației în anulare presupune întrunirea următoarelor cerințe:
1) titularul cererii să fi fost parte ori persoană vătămată în procesul soluționat prin hotărârea atacată ori să aibă calitatea de procuror (art.427 alin.1 C. pr. pen.);
2) cererea de contestație în anulare să cuprindă cazurile de contestație și motivele aduse în sprijinul acestora (art.427 alin.2 C. pr. pen.);
3) cererea de contestație în anulare în cazurile prevăzute de art.426 lit.a și c-i să fie introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere (art.431 alin.(2) teza I, raportat la art.428 alin.1 C. pr. pen.);
4) motivele pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute la art.426 C. pr. pen. (art.431 alin.2 teza a II-a C. pr. pen.);
5) în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar (art.431 alin.(2) teza a III-a C. pr. pen.);
6) să nu existe impedimente legale de valorificare directă, nemijlocită a cazului de contestație în anulare. Această din urmă condiție, deși nu este expres prevăzută de legiuitor poate fi dedusă din ansamblul reglementărilor de mai sus.
Pe cale de consecință, dacă una sau mai multe dintre aceste condiții nu este îndeplinită intervine sancțiunea inadmisibilității.
Dacă în legătură cu titularul cererii și termenul de introducere, în general nu se pun probleme deosebite, dificultăți apar cu privire la celelalte condiții, îndeosebi datorită redactării defectuoase a prevederilor art.431 alin.2 C. pr. pen. Astfel, teza a II-a a acestui alineat impune cerința: „motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art.426”. Or, art.426 nu arată „motivele”, ci „cazurile” de contestație în anulare. În realitate, trei sunt elementele vizate, și anume: a) cazul de contestație (dintre cele prevăzute de art.426); b) motivul adus în sprijinul acestuia; c) dovada invocată în sprijinul contestației (care se află la dosar ori se depune anterior examinării admisibilității în principiu). Cerințele atașate pun în evidență necesitatea existenței unei corelații între cele trei elemente. Aceasta înseamnă că simpla trimitere la un caz de contestație în anulare dintre cele prevăzute de lege, fără indicarea de argumente faptice pertinente și invocarea de pretinse dovezi corelative nu satisface exigențele dispozițiilor legale citate și nu justifică admiterea în principiu a acestei căi extraordinare de atac, dupa cum, invocarea unor motive care nu au legatura cu cazurile de contestatie sau nu pot fi incadrate in acestea conduce la aceeasi solutie.
Se poate trage concluzia că, examinând admisibilitatea în principiu instanța poate și trebuie să verifice existența unei concordanțe aparente între cazul de contestație (dintre cele prevăzute la art.426 C. pr. pen.), motivul pe care se sprijină și dovada invocată.
Contestatorul a invocat cazul prev. de art. 426 lit. b Cpp, dar în concret motivul invocat a fost legitima apărare, cauză justificativă ce poate conduce la achitarea inculpatului potrivit art. 16 lit. d Cpp, astfel încât se constată că motivul invocat nu are legătură cu respectivul caz de contestație în anulare ce privește o cauză ce poate conduce la încetarea procesului peal.
Celelalte motive amintite în cererea formulată (referitoare la individualizarea pedepsei) nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 Cpp, solicitându-se o reanalizare a materialului probator de o altă instanță de apel, imposibil de realizat față de autoritatea de lucru judecat dobândită de hotărâre.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în temeiul art.426 alin.1 lit.b raportat la art.431 C. pr. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul C. M..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.426 alin.1 lit.b raportat la art.431 C. pr. pen. respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de contestatorul C. M. împotriva deciziei penale nr.1296 din 08.10.2015 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. TocanMihai A. M.
GREFIER,
Victorița S.
red. I.T./29.01.2016
dact. A.L. 2 ex./26.01.2016
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 79/2016. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 32/2016.... → |
|---|
