Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1599/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1599/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1599/2015

Dosar nr._ /2913

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALA NR. 1599

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015

Curtea constituită din:

Președinte:A. B. R.

Judecător: A. N.

Grefier: A. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția Națională Anticorupție – prin procuror S. C..

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul B. E. împotriva sentinței penale nr.778/30.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Penală.

Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, inițial, Curtea a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 10.11.2015 și ulterior, în aceeași constituire și pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea la data de 24.11.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 778/30.12.2014, Tribunalul Ilfov – Secția Penală în temeiul art. 386 Cod procedură penală a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Borța E. din infracțiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 Codul penal de la 1969 în infracțiunea de evaziune fiscală în formă agravată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b), alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 Corul penal de la 1969.

A condamnat inculpatul BORȚA E. la 5 (cinci) ani închisoare – pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată sub forma omisiunii, în tot, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate prev. de art. 9 alin. 1 lit. b, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969.

În baza art. 5 C. pen., art. 12 din Legea 187/2012 și art. 65 alin. 2 Codul penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 din Legea 241/2005 a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c (dreptul de a deține funcția de asociat sau administrator în cadrul unei societăți) Codul penal de la 1969.

În temeiul art. 12 din Legea 187/2012 și art. 71 Codul penal din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Codul penal de la 1969.

În baza art. 397 alin. 1 și art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Vechiul cod civil a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice Ilfov și, pe cale de consecință, a obligat inculpatul Borța E. la plata sumei de 5.669.957 lei la care se adaugă dobânzi și penalități până la data achitării debitului, cu titlu de daune materiale către partea civilă.

În temeiul art. 11 din Legea 241/2005 a menținut sechestrul asigurător instituit de DGPMB- SIF asupra produselor energetice cu privire la care, prin Încheierea din data de 07.10.2013 în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 2163/R/22.11.2013 a Curții de Apel București, Secția I Penală, Tribunalul Ilfov a încuviințat transvazarea de către ANAF - ANV- DRAOV București în rezervoare aparținând/alese de aceasta, până la concurența sumei de 5.669.957 lei.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia comunicându-se Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către Stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care a asigurat asistență juridică inculpatului achitat anticipat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 208/P/2009 emis la data de 16.11.2010 de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Prin același act de sesizare s-a mai dispus disjungerea cauzei referitor la . și ..

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul B. E., în calitate de asociat majoritar și administrator cu puteri depline al . SRL, nu a evidențiat în totalitate, în contabilitatea firmei, operațiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în special cu o firmă bulgară cu care a efectuat operațiuni de import-export cu produse petroliere accizabile și fără să fie înregistrat ca operator cu asemenea produse, în scopul de a nu plăti accizele aferente și TVA și a dobândi venituri ilicite, ce a avut drept urmare păgubirea bugetului consolidat al statului cu suma de 5.162.389,29 lei.

Prin sentința penală nr. 2 din data de 04.01.2012, pronunțată în dosarul nr._/94/2010, Judecătoria B., în temeiul art. 334 Cod procedură penală a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de reprezentantul Ministerului Public și a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal în art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969 s-a dispus condamnarea inculpatului BORȚA E. la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a si litera b Codul penal de la 1969, pe durata executării pedepsei principale, iar în temeiul art. 65 Codul penal de la 1969 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și litera b Codul penal de la 1969, pe o durată de 4 ani, de la data executării pedepsei principale.

S-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov și, în temeiul art. 14 și 346 alin. 1 Codul de procedură penală de la 1968 raportat la art. 998-999 Cod civil s-a dispus obligarea inculpatului Borța E. la plata către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov a sumei de 5.162.389,29 lei, echivalentul în lei a sumei de 1.225.143,93 EURO, la cursul datei de 15.07.2009, precum și a penalităților de întârziere și a dobânzilor legale datorate conform codului de procedură fiscală, calculate până la data achitării integrale a debitului datorat bugetului de stat.

În temeiul art. 169 Codul de procedură penală de la 1968 s-a mai dispus restituirea de către AgențiaNațională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București a următoarelor cisterne vagoane:_ 922,_ 251,_ 045,_ 583,_ 253,_ 581, aflate în custodia SNTFM "CFR MARFĂ" SA - Sucursala Marfă București/Depoul București Triaj, către . SA, cu obligația acesteia din urmă să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța aceasta soluție, Judecătoria B. a reținut următoarele:

Analizând situația de fapt reținută, instanța a constatat că, în speța latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, în modalitatea normativă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b, constă în fapta de a omite evidențierea în acte contabile, în tot sau în parte a veniturilor obținute sau a veniturilor realizate, aspect ce este probat de declarațiile martorilor Icoboaia C. A. și B. C. G., persoanele însărcinate a efectua lucrări de contabilitate a . SRL, societatea unde inculpatul era administrator.

Astfel, martora Iacoboaia C. A., ce a ținut contabilitatea firmei în cursul anului 2008, a susținut că nu i-au fost puse la dispoziție documente referitoare la relațiile comerciale cu societatea bulgară, nefiind efectuate nicio înregistrare financiar contabilă privind livrarea de produse din Bulgaria.

De asemenea martora, B. C. G., a cărei societate de audit a încheiat in contract de prestări servicii cu . SRL, începând cu data de 01.07.2009, a declarat atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței de judecată că nu i-au fost puse la dispoziție decât actele constitutive ale societății, nefiind în posesia altor documente contabile ale societății.

Deci, din acest punct de vedere-condiția cerută de lege pentru existența infracțiunii-acea de a omite evidențierea în actele contabile a operațiunilor economice efectuate, este îndeplinită, cu atât mai mult cu cât, inculpatul efectuase deja trei transporturi de produse petroliere, la 30.06.2009, 03.07.2009 și 09.07.2009.

Dar, pentru a ne afla în prezența unei infracțiuni de evaziuni fiscale, trebuie îndeplinită o condiție esențială, aceea ca prin această faptă să se realizeze o sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În cauza de față, inculpatul B. E. a efectuat operațiuni de import - export cu produse petroliere energetice, operațiuni pentru care . SRL nu avea autorizație de operator neînregistrat dar, cu toate acestea, a importat cantitatea de 627,3 tone păcură, pentru care Codul Fiscal și Tariful Vamal de Import, prevedea întocmirea Documentului Administrativ de Însoțire sau a Documentului de Însoțire Simplificat, în cazul în care accizele au fost plătite în statul de origine, documente ce nu au fost puse la dispoziția autorităților de către inculpat.

De asemenea, anterior datei de 13.07.2009, data sesizării, inculpatul B. E. a avut relații comerciale cu ., ., cărora le-a vândut mai multe cantități de produse petroliere, încasând suma de 704.000 lei, prin transfer bancar, sumă ce nu a fost înregistrată în contabilitate.

Din analizarea situației de fapt, rezultă cu claritatea că toată activitatea infracțională a fost realizată cu scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.

Intenția frauduloasă a inculpatului rezultă și din faptul din documentele de transport se menționa "ulei mineral industrial", când în realitatea produsul transportat era motorină, fiind comercializat ca atare.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul că a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, intenția fiind calificată prin scop, respectiv în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale și a obține un venit injust, aspect ce rezultă din comercializarea ulterioară a produselor importate, fără a plăti impozit pe venit.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită (infracțiunea comisă), prejudiciul cert (astfel cum rezultă din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare) și legătura de cauzalitate, dintre faptă și prejudiciul cauzat, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., inculpatul Borța E. și Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGFP Ilfov, cauza fiind înregistrată la data de 07.05.2012 la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, sub nr._/94/2010 R. (1446/2012).

Prin decizia penală nr. 1690/R pronunțată la data de 10.09.2012, Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală a calificat căile de atac ca fiind apeluri declarate împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 04.01.2012 a Judecătoriei B. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Prin decizia penală nr. 2/A din data de 22.11.2012, pronunțată în dosarul nr._/94/2010, Tribunalul Ilfov a decis următoarele:

“În temeiul art. 379 pct.2 lit.a) C.p.p. raportat la art. 371 alin.2 C.p.p., admite apelurile formulate de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție precum și de către inculpatul Borța E..

Desființează în parte sentința apelată și rejudecând:

În temeiul art. 9 alin. 1 lit. b) si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 80 alin.1 si 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul Borța E. la pedeapsa principală de 6 (șase) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala in forma continuata.

În temeiul art. 65 Cod penal, a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcțiile de administrator, asociat, director sau reprezentant legal . - Cod penal, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale mai sus indicate.

În temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcțiile de administrator, asociat, director sau reprezentant legal . - Cod penal.

În temeiul art. 11 din Legea 241/2005 raportat la art. 163 – 166 Cod procedură penală, instituie sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Borța E., până la concurența sumei de 5.162.389,29 lei.

În temeiul art.13 din Legea 241/2005 raportat la art. 7 alin. 2 și art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 dispune înregistrarea, la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, a mențiunilor cuvenite la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În temeiul art. 379 pct.1 lit.b) Cod procedură penală respinge apelul formulat de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Ilfov, ca nefondat.

În temeiul art. 168, art.168 ind.1 alin.2 lit.c) și art.169 alin.2 Cod proc. pen., admite în parte cererea de transvazare formulată de către petenta . SA și, în consecință, a dispus transvazarea de către reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București a produselor petroliere din cele șase vagoane identificate prin sent. pen. nr. 02/2012 a Judecătoriei B. (vagoanele cu următoarele serii de identificare:_ 922,_ 251,_ 045,_ 583,_ 253,_ 581) în recipiente sau rezervoare aparținând Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București. Obligă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București să păstreze conținutul celor șase vagoane mai sus menționate, astfel cum a fost acesta transvazat, până la rămânerea definitivă a prezentei decizii. Obligă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București să restituie cele șase vagoane mai sus menționate (golite de conținut) către petenta . SA.

Menține restul sentinței penale apelate.

În temeiul art. 381 alin.1 C.p.p. obligă pe apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Ilfov la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de către stat în prezenta cauză în apel, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în prezenta cauză în apel rămânând în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu al apelantului - inculpat, în cuantum de 100 de lei, a fost avansat si plătit din fondul special al Ministerului Justiției.”

Împotriva acestei soluții au declarat recursuri:

1.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Secția Judiciară penală, criticând-o pentru nelegalitate – vizând competența funcțională și materială a acestei instanțe (Tribunalul Ilfov), în a judeca prezentul apel, încălcând dispozițiile tranzitorii ale art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.202/2010, motiv care nu s-a mai susținut, în ședință, de către reprezentantul D.N.A.-ului și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate;

2.Inculpatul Borța E., criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că probatoriul administrat conduce la o soluție de achitare a sa, nefiind el ce a săvârșit fapta antisocială, respectiv infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1, lit. b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.80 alin.1 și 2 Cod penal și pentru care a fost condamnat la 6 ani închisoare, cu executare.

A solicitat în final achitarea sa în temeiul prev. de art.11 pct.2, lit. a rap. la art.10 lit. c din Cod procedură penală pentru infracțiunea susmenționată;

3.Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, prin cererea de recurs (depusă la filele 15-18, dosar C.A.B.), a criticat soluția pentru nelegalitate, apreciind că, în mod greșit, instanța fondului (soluție menținută în apel) a dispus restituirea de către A.N.A.F. – Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția pentru accize și Operațiuni Vamale București a unui număr de 6 vagoane – cisternă, către petenta S.C. „G. F. Român” S.A. (GFR), precum și transvazarea în recipiente sau rezervoare a produselor petroliere din cele șase vagoane, identificate prin sentința penală nr.2/04.01.2012 a Judecătoriei B., ceea ce ar conduce la crearea unui prejudiciu la bugetul de stat, pe motiv că „predarea celor 6 vagoane creează pericol iminent de a nu se recupera suma de aproximativ 1.225.143, 93 euro, la cursul datei de 15.07.2009 (4,137 lei/euro), precum și a accesoriilor (penalități, majorări și dobânzi), calculate până la data achitării integrale a debitului;

4.Recurenta petentă S.C. G. F. Român S.A. a criticat soluția pentru nelegalitate, vizând omisiunea instanței de fond de a-i restitui și celelalte opt vagoane-cisternă, din totalul de 12, întrucât sunt proprietatea lor și au fost sechestrate de organele vamale, în anul 2009 (soluție menținută de instanța de apel).

Ulterior, însă, Judecătoria B. a înlăturat omisiunea vădită și a restituit și celelalte vagoane (vezi încheierea) și, astfel, petenta a solicitat, în concluzie, pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția I Penală sub nr. de dosar 210/2/10.01.2013.

Curtea, examinând recursurile formulate, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, a constatat că acestea sunt fondate, admițându-le ca atare, cu excepția primului motiv de recurs scris al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., care nu a mai fost susținut în ședință publică de către reprezentantul Ministerului Public și care viza competența materială și funcțională a Tribunalului Ilfov, privind judecarea apelului.

Din probele administrate în cursul procesului penal (procesul-verbal de sesizare din oficiu, întocmit de polițiștii din cadrul D.G.M. București, procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 13.07.2009 și planșele foto, procesul-verbal întocmit de către Garda Financiară la data de 28.07.2009, notă de constatare întocmită de către Comisarii Gărzii Financiare, rapoartele de expertiză fizico-chimică întocmite de către Centrul Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor și de către Inspectoratul General al Poliției Române – Institutul de Criminalistică – Serviciul de Expertize fizico-chimice, documentele bancare, contractele de închiriere și prestări servicii încheiate între inculpat - administrator al S.C. Grand Trust Petro S.R.L., cu S.C. City Gate S.A. și S.C. G. F. Român S.A.), sub aspectul situației de fapt, a rezultat, cu claritate, că inculpatul Borța E. era administratorul unic al S.C. Grand Trust Petro S.R.L. și, conform actului constitutiv, societatea avea ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși, ca și al produselor derivate.

La data de 14.05.2009, între societatea inculpatului și S.C. City Gate S.A., cu sediul în Chitila, ., județul Ilfov, s-a încheiat un contract de închiriere pentru o suprafață de 40 m.p. (birou) și spații de depozitare combustibil, cu o capacitate de 180 tone, reprezentând 6 rezervoare a câte 30 tone fiecare.

În luna iulie 2009, între cele două societăți comerciale a intervenit un contract de prestări servicii, prin care S.C. City Gate S.A. se obliga să asigure activități de manevră între Stația C.F.R. Chitila și depozitele primei societăți.

Potrivit contractului încheiat la data de 17.06.2009, între S.C. Grand Trust Petro S.R.L., vizând prestări servicii feroviare navetizate pentru uleiuri din petrol sau uleiuri din minerale bituminoase cu S.C. G. F. Român S.A. (anexa 1 și 2), transportul pe calea ferată urma a se realiza pe bază de program lunar pe relațiile: Stația C.F.Belozem (Bulgaria) – Stația C.F.Chitila (România), cu vagoane încărcate și retur cu vagoane goale.

Inculpatul Borța E. nu a putut prezenta organului de control faptul că societatea sa prezintă autorizare ca operator de produse accizabile din Comunitatea Europeană și operații de import-export cu asemene produse.

Controlul de fond efectuat de Garda Financiară, materializat prin mai multe note de constatare (filele 198-201, 220-222, vol.I, d.u.p.), a stabilit că prin activitatea infracțională desfășurată, constând în omisiunea evidențierii în contabilitatea societății a respectivelor operațiuni comerciale a produs un prejudiciu la bugetul de stat consolidat de peste 5.162.389 lei.

Curtea a constatat că acestei situații de fapt i s-a dat o corespunzătoare încadrare juridică și anume: art.9 alin.1, lit. b și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.80 alin.1 și 2 din Codul penal.

Această infracțiune reținută în sarcina inculpatului este una de intenție, dar și de prejudiciu.

Dispozițiile art.2 alin.1 din Codul de procedură penală, impun cerința ca procesul penal să se desfășoare atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de lege, cu respectarea principiului legalității.

Potrivit dispozițiilor prev. de art.4 din Codul de procedură penală, instanțele de judecată trebuie să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal, prin urmare au obligația de a strânge toate probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia și înfăptuirea corectă a actului de justiție.

La data de 15.11.2012, Tribunalul Ilfov l-a audiat pe inculpatul Borța E. care, în cuprinsul declarației sale, a făcut anumite precizări, referitoare printre altele la împrejurarea: că plata importului a făcut-o prin Banca Transilvania, că au dispărut vagoanele sigilate (8), că în vagoanele respective ar fi fost anumite fracții petroliere, nu motorină pură.

A mai susținut inculpatul că „am plătit în avans acest transport, am plătit aproximativ 200.000 euro, către S.C. Inssa Oil OO Bulgaria, însă, această sumă mi-a fost comunicată de către S.C. „R. . avea rezervoare la un punct de lucru al S.C. City Gate și „eu trebuia să plătesc transvazarea produsului petrolier din cele 8 vagoane către City Gate, acest produs urma să se depoziteze în depozitele R. .> Prin urmare, se impune a se lămuri anumite aspecte în legătură cu această activitate infracțională a inculpatului și anume:

-de ce a trebuit să-i comunice S.C. „R. ..L. ce sumă are de plătit inculpatul pentru importul de produse petroliere de la firma bulgară (200.000 euro);

-dacă a plătit această sumă, de unde provenea ea, atâta vreme cât inculpatul a precizat că nu a efectuat astfel de activități (i-a dat-o cumva patronul de la S.C. „R. ..L.?);

-ce implicare are S.C. „R. ..L.;

-de ce trebuia ca transvazarea produsului să se facă în depozitele S.C. „R. ..L. și nu în cele închiriate de inculpat cu S.C. City Gate S.R.L.;

-de ce așa zisa evidență contabilă a societății inculpatului o ținea numita B. C. care era angajata firmei S.C. „R. ..L.;

-ce legătură comercială ori de altă natură a existat între cele două societăți (S.C. Grand Trust S.R.L. și S.C. „R. ..L.);

-de ce nu s-a verificat susținerea inculpatului cum că el n-ar vândut nimic din conținutul celor 12 vagoane pentru că au dispărut după sesizarea de către poliție;

-de ce nu s-a dispus în cauză efectuarea unei adrese către A.N.A.F./ Ministerul Finanțelor, pentru a se comunica – dacă produsul stabilit prin expertizele fizico-chimice era sau nu supus accizării.

Mai mult, inculpatul a depus o listă de probe, respinse ca fiind neconcludente cauzei, însă, Curtea a apreciat că cele care au legătură cu S.C. „R. ..L. și S.C. City Gate S.R.L. și cele referitoare la actele firmei exportatoare prezintă interes în lămurirea cauzei pe aspectele invederate mai sus.

De asemenea, în cauză, s-a instituit sechestru asigurător pe bunurile mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei reprezentând prejudiciul creat statului, conform art.11 din Legea nr.241/2005.

S-a apreciat de către Curte, faptul că, în mod greșit, instanța nu a identificat prin administrația financiară de la locul de domiciliu al inculpatului care sunt bunurile, ele trebuind a fi determinate, în caz contrar, textul aplicat apare formal (chiar dacă în lege el este obligatoriu).

Fiind reținută în sarcina inculpatului o infracțiune și de prejudiciu, Curtea a apreciat că se impune efectuarea unei expertize financiar-contabile, ce trebuie efectuată de un expert contabil (un specialist în domeniu), pentru a se stabili care este prejudiciul creat statului, întrucât acesta trebuie să fie cert, exigibil.

Notele de constatare efectuate de către Garda Financiară – Comisariatul General reprezintă un act de control, o dovadă a faptului că statul a fost prejudiciat și momentul, deci, al declanșării cercetării penale.

Așadar, în raport cu cele expuse, Curtea a constatat că procedând altfel, inculpatul Borța E. nu a beneficiat de un proces echitabil, în raport cu autoritățile statului și, în consecință, nici de o cercetare judecătorească completă, cu respectarea prevederilor art.323-327 Cod procedură penală.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 836/08.05.2013 astfel cum a fost modificată prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 15.05.2013 prin care a fost îndreptată o eroare materială privind instanța competentă material să procedeze la rejudecarea cauzei, în baza art.385¹⁵ pct.2, lit. c C. pr. pen., Curtea a admis recursurile declarate de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, de inculpatul BORȚA E., de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov și de petenta recurentă S.C. G. F. ROMÂN S.A (G.F.R.); a casat decizia penală nr. 2A din 22.11.2012, pronunțată de către Tribunalul Ilfov - Secția penală și sentința penală nr. 2 din 04 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria B. și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Ilfov; s-a mai dispus ca, în rejudecare, să fie avute în vedere și celelalte aspecte învederate de părți, prin recursurile formulate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 12.06.2013 sub nr. de dosar_ /12.06.2013.

Procedând la rejudecarea cauzei, prin Încheierea ședinței publice din data de 27.09.2013, în temeiul prev. art. 385¹⁸ C.pr.pen. de la 1968, Tribunalul llfov a stabilit limitele rejudecării cauzei, stabilind că ceea ce s-a desființat prin admiterea recursului a fost sentința penală nr.2/04.01.2012 a Judecătoriei B., și nu materialul procesual pe care aceasta s-a întemeiat și care rămâne câștigat cauzei fiind în continuare producător de efecte juridice.

Reluând cercetarea judecătorească, Tribunalul Ilfov a administrat următoarele mijloace probatorii: declarație inculpat (fila 103); declarație martor M. G. (fila 147); raport de expertiză contabilă judiciară și răspuns la obiecțiuni (filele 195-224 și, respectiv, 267-270), raport VIES și situația neconcordanțelor conform listelor de furnizori - clienți și lista băncilor la care . SRL a avut conturi deschise (filele 225- 238); inculpatul a depus la dosarul cauzei adresa nr._/07.08.2009 emisă de ANAF, Ordonanță nr. 208/P/2009 din 03.11.2010 de respingere a cererilor noi și 2 procese- verbale încheiate la 04.05.2010 în același dosar de urmărire penală al Direcției Naționale Anticorupție și adresa nr. 6327/28.01.2010 emisă de City Gate SA (filele 104-110).

În ședința publică din 31.01.2014, Tribunalul a respins ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de încuviințare a efectuării unui nou raport de expertiză fizico - chimică a produselor petroliere aflate în cele 17 stații de transport și depozitare (filele 154- 156), iar în ședința publică din 11.12.2014 instanța a respins ca nefondată obiecțiunea formulată de inculpat privind obiectivul nr. 2 al răspunsului la obiecțiunile formulate la raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză (fila 285).

Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București a depus la dosarul cauzei precizare de acțiune civilă (filele 95-96, 99-100).

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 54) și certificat constatator ORC nr._/ 17.06.2013 privind . SRL (filele 30-45 și 60-64).

Nici reprezentantul Parchetului și nici părțile nu au solicitat încuviințarea și administrarea altor mijloace probatorii.

În cursul cercetării judecătorești, prin Încheierea ședinței publice din 07.10.2013, Tribunalul Ilfov a admis cererea formulată de petenta . SA și, pe cale de consecință, s-a dispus transvazarea de către Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București a produselor din vagoanele cisternă_ 922,_ 251,_ 045,_ 583,_ 253,_ 581,_ 877 și_ 727 aflate în custodia SNTFM "CFR MARFĂ" SA - Sucursala Marfă București/Depoul București Triaj, în recipiente sau rezervoare aparținând/alese de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, cu obligația acesteia din urmă să păstreze produsele până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța pe fondul cauzei; s-a mai dispus restituirea de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București a următoarelor cisterne vagoane:_ 922,_ 251,_ 045,_ 583,_ 253,_ 581,_ 877 și_ 727 aflate în custodia SNTFM "CFR MARFĂ" SA - Sucursala Marfă București/Depoul București Triaj, către . SA, cu obligația acesteia din urmă să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța pe fondul cauzei.

Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2163/R/ 22.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, în dosarul nr._ /a1 prin care a fost respins ca nefondat recursul promovat de partea civilă ANAF.

Din examinarea coroborată a probelor de la dosar – instanța - raportat la învinuirea adusă inculpatului B. E. – a reținut că se conturează următoarea situație de fapt:

. SRL a fost autorizată și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București în anul 2008, sub nr. J 40/_/2008 și CUI_, având sediul social în București, .. 23-26, .. 1, .. Ulterior societatea sus-menționată și-a schimbat sediul social în județul Ilfov, orașul Chitila, ., cam. 38, județul Ilfov.

Conform actului constitutiv al societății obiectul principal de activitate al societății îl constituia-comerțul cu ridicata al altor produse (cod CAEN 467), iar activitatea principală a societății consta în comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate; prin același act constitutiv a fost numit administrator cu puteri depline - inculpatul B. E., mandatul acestuia fiind pe durată nedeterminată. Totodată, inculpatul B. E. deținea și calitatea de asociat majoritar având 99% din capitalul social al . SRL.

La data de 14.05.2009, între ., în calitate de proprietar, pe de o parte și . SRL, în calitate de chiriaș, pe de altă parte, a fost încheiat contratul de închiriere nr. 7 având ca obiect un spațiu în suprafață de 40 mp cu destinație birou, unde a fost declarat sediul social al societății chiriașe, precum și mai multe spații de depozitare combustibil cu o capacitate de 180 tone, reprezentând 6 rezervoare a câte 30 tone fiecare; conform clauzelor contractuale, destinația spațiilor închiriate nu putea fi schimbată, iar valabilitatea contractului a fost stabilită la perioada cuprinsă între 15.05.2009 și 31.12.2009.

Ulterior, la data de 01.07.2009, între aceleași societăți comerciale a intervenit contractul de prestări servicii nr. 8 prin care ., în calitate de prestator, se obliga să asigure activități de manevră între Stația CFR Chitila și depozitele ., în favoarea beneficiarului . SRL, reprezentantă de inculpatul Borța E., pe timp de 1 an; aceste servicii au fost facturate de beneficiar.

Între timp, la data de 17.06.2009 . SRL a încheiat un contract de prestări servicii feroviare navetizate pentru uleiuri din petrol sau uleiuri din minerale bituminoase cu . SA, iar conform anexelor nr. 1 și nr. 2 ale contractului, transportul pe calea ferată urma a fi realizată pe bază de program lunar pe relațiile –Stația CF Belozem (Bulgaria) – Stația CF Chitila (România) cu vagoane încărcate și retur cu vagoane goale; conform anexei nr. 3 la același contract, expeditorul mărfurilor era INSA OIL OOD Bulgaria, iar destinatar era . SRL.

De asemenea, la data de 24.06.2009, inculpatul B. E. asociat și administrator cu puteri depline al . SRL a încheiat un contract comercial pentru vânzarea de produse cu INSA OIL OOD Bulgaria cu sediul în Rakovski districtul Plovdiv, .. 118, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. 1812/2001 a Tribunalului districtual Plovdiv Bulgaria; obiectul contractului l-a reprezentat vânzarea a 5000 tone de păcură, în loturi și la comenzi separate către cumpărătorul român, . SRL.

INSSA OIL OOD Bulgaria avea licență de administrare a depozitului fiscal nr. 163, emisă de Ministerul Finanțelor al Republicii Bulgaria, Agenția Vămi-Administrația Centrală a Vămilor, în anul 2007, însă . SRL nu era autorizată pentru a efectua operațiuni comerciale accizabile (produse petroliere de orice natură) până la data de 13.07.2009.

În data de 13.07.2009, ofițeri din cadrul DGPMB - Serviciul de Investigare a Fraudelor însoțiți de reprezentanți ai Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București au efectuat o verificare la spațiile de depozitare deținute de . SRL, în baza contractului de închiriere încheiat cu ., în incinta acestei din urmă societăți, respectiv în Chitila, ., județul Ilfov. Cu această ocazie s-a constatat că pe linia ferată de incintă se aflau 12 vagoane cisternă, care au intrat în locație la data de 10.07.2009 ora 20:20, dintre care, în acel moment, din 5 vagoane se făcea descărcare în cele 6 rezervoare subterane, închiriate de inculpate de la .. Descărcarea vagoanelor se făcea de către martorul T. Ș., care a declarat că marfa din cele 12 vagoane cisternă aparținea . SRL, administrată de inculpat, însă nu avea cunoștință de natura produsului descărcat, de proveniența acestuia sau de cantitatea ce se descărca.

La scurt timp, la fața locului s-a prezentat inculpatul B. E. care, la interpelarea organelor de control, nu a prezentat nici un document de proveniență sau de transport pentru aceste mărfuri, afirmând că actele se află la contabilul societății; a pus totuși, la dispoziție, contractul de vânzare - cumpărare produse încheiat la data de 24.06.2009 între . SRL și INSA OIL OOD Bulgaria, în limbile engleză și bulgară.

Cu această ocazie, organele de anchetă, care s-au sesizat din oficiu pentru introducerea în țară, de către inculpatul B. E., a unor produse petroliere energetice prin sustragerea de la plata taxelor și accizelor datorate bugetului consolidat al statului, au prelevat probe de produs din vagoanele cisternă și din rezervoarele unde se descărca acesta, probe repetate și la data de 21.07.2009, în scopul analizării.

Prin raportul de expertizare . nr._/16.07.2009 efectuat de Centrul Național pentru Încercarea și Expertizarea produselor s-a concluzionat că produsul analizat este un amestec de fracții petroliere care poate asigura funcționarea unui motor cu ardere internă, dar care va afecta în timp caracteristicile funcționale ale motorului pentru care este utilizat; s-a mai concluzionat că produsul analizat nu este păcură, având punctul de inflamabilitate de 70ºC, în timp ce punctul de inflamabilitate al păcurei este de minim 90ºC, conform STAS 51-83 (filele 96-103 vol. I/ dup).

Ulterior, organele de cercetare penală au dispus efectuarea, în cauză, a unui raport de expertiză fiyico - chimică pentru a se stabili natura produselor petroliere ale căror mostre au fost prelevate din spațiile de transport și depozitare folosite de . SRL.

Prin raportul de expertiză nr._/29.07.2009, Inspectoratul General al Poliției Române-Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize Fizico-Chimice, a concluzionat că: "lichidele puse la dispoziție și analizate sunt constituite dintr-un amestec de produse petroliere de tipul motorinelor și uleiurilor minerale și au aceeași compoziție chimică" (filele 104- 107/ vol. I/ dup).

În aceste împrejurări, observând concluziile convergente ale celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, Tribunalul a conchis că produsele petroliere importate de inculpatul B. E. din Bulgaria reprezintă un amestec de produse petroliere, și nu păcură, astfel cum a susținut acesta, în mod constant, pe parcursul procesului penal.

De altfel, procesul - verbal de testare nr. 1215 din 08.07.2009 emis de Laboratorul de Testare Complexă de pe lângă INSA OIL OOD, Bulgaria, a stabilit aceiași parametri ca cei ai raportului de expertiză realizat de Centrul Național pentru Încercări și Expertizare a Produselor.

Potrivit înscrisurilor de la dosar și raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă că inculpatul Borța E., în calitate de administrator al . SRL, a importat de la firma bulgară INSA OIL OOD, cantitatea totală de 2.865,45 tone produse petroliere în valoare totală de 1.733.155,30 euro din care:

- în 3 rânduri cu transport feroviar, cantitatea totală de 1.959,45 tone produse petroliere, în valoare totală de 1.107.089,30 euro; astfel cum rezultă din scrisorile de trăsură a Grupului F. Român SA, aceste importuri au fost realizate în datele de 30.06.2009, 03.07.2009 și 09.07.2009, de fiecare dată cu cate 12 vagoane;

- transport rutier: cantitatea totală de 906,33 tone produse petroliere în valoare de 626,066 euro, astfel cum rezultă din analiza celor 37 de facturi de vânzare produs petrolier “FUEL OIL” “with paid excice duty costoms code_” emise de vânzătorul INSA OIL OOD, care atestă că acciza pentru produsele vândute a fost plătită în țara de origine, dar marfa trebuia însoțită de D.A.I. (document administrativ de însoțire) sau D.I.S. (document de însoțire simplificat).

Aceste înscrisuri nu au putut fi găsite, iar inculpatul B. E. nu le-a putut prezenta, aspect la care se adaugă și lipsa de autorizare a . SRL, ca operator cu produse accizabile din Comunitatea Europeană și operații de import-export cu asemenea produse.

Inculpatul s-a apărat susținând că a depus la autorități o cerere de autorizare, susținere ce a fost confirmată prin adresa nr. 8746/15.07.2009 emisă de A.N.A.F.-A.N.V, din care rezultă că . SRL a depus la data de 03.07.2009 o cerere pentru obținerea autorizației de operator, dar nu a fost autorizată ca antrepozitar sau operator cu produse energetice (filele 272-274, vol. I/ dup).

Totodată, prin adresa nr. 9001/21.07.2009 Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Ilfov a comunicat că cererea societății administrate de inculpat a fost analizată înainte de înregistrare însă, cum reprezentantul societății nu și-a declinat identitatea, s-a constatat că cererea nu conține elemente referitoare la garanții aferente conform dispozițiilor pct. 12 (3) (7) pentru punerea în aplicare a art. 185 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, astfel încât a fost declarată nulă; s-a mai menționat că reprezentantul societății a insistat ca cererea să fie înregistrată, iar ulterior a fost imediat retrasă. (filele 226 și 272-274, vol. I/ dup).

Ulterior, urmare a celor constatate la fața locului, Garda Financiară - Comisariatul General a declanșat un control de fond, materializat prin notele de constatare nr. 2237/ 15.07.2009 și 2240/28.07.2009 (filele 198-201 și 220-222, vol. I dup). Prin actul de control al Gărzii Financiare - Comisariatul General s-a stabilit că inculpatul B. E., în calitate de administrator al . SRL, a cauzat bugetului de stat consolidat un prejudiciu total de 5.162.389,29 lei din care 4.408.485,77 lei accize și 753.903,42 lei TVA (filele 186-187, vol. I dup).

Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de Ministerul Public față de raportul de expertiză contabilă judiciară, în urma solicitării către ANAF și atașării la dosarul cauzei a raportului VIES și situația neconcordanțelor conform listelor de furnizori - clienți, expertul a concluzionat că obligațiile fiscale de stat aferente tranzacțiilor efectuate de . SRL cu INSA OIL LTD Bulgaria în perioada iunie - iulie 2009 sunt în cuantum total de 5.669.957,33 lei din care 3.597.787,33 lei accize și 2.072.170 lei TVA, arătând că . SRL nu a achitat aceste obligații. De asemenea, prin răspunsul formulat la obiectivul nr. 3 al expertizei dispuse (să se precizeze dacă . SRL a înscris, înregistrat în mod corespunzător în actele contabile prevăzute de lege aceste operațiuni comerciale), expertul a concluzionat că în dosarul cauzei nu s-au regăsit documente contabile din care să se poată stabili dacă societatea a înregistrat obligațiile bugetare reieșite din tranzacțiile avute în perioada analizată (iunie - iulie 2009), iar din documentele depuse de societate la AJFP Ilfov și transmise de către aceasta la dosar s-a constatat că în declarațiile depuse nu sunt regăsite și obligații bugetare privind accize sau TVA datorate bugetului statului; prin urmare, s-a arătat că . SRL nu a înregistrat în evidența contabilă tranzacțiile intracomunitare efectuate cu societatea comercială din Bulgaria în perioada iunie - iulie 2009.

Fiind audiat în faza cercetării judecătorești, inculpatul Borța E. a adoptat o atitudine parțial sinceră, recunoscând doar ultimul transport efectuat, cel din data de 09.07.2009 cu care a fost prins în flagrant de organele de control, în timp ce în faza de urmărire penală a refuzat să colaboreze cu organele de anchetă. Tribunalul nu a avut în vedere susținerile inculpatului Borța E. în sensul că nu există niciun prejudiciu cauzat statului prin activitatea sa infracțională, întrucât nu a apucat să revândă nimic din conținutul celor 12 vagoane întrucât, pe de o parte, plata accizelor trebuie făcută în contul statului indiferent dacă inculpatul a revândut sau nu vreo cantitate din conținutul celor 12 vagoane (este vorba de transportul sosit la data de 09.07.2009, și cu care a fost ,,prins în flagrant”, în timp ce era descărcat în rezervoare – acesta fiind de altfel singurul transport pe care inculpatul l-a recunoscut ca fiind realizat… ).

În drept, fapta inculpatului B. E. care, în calitate de asociat majoritar și administrator cu puteri depline al . SRL, nu a evidențiat în contabilitatea firmei pe care o administra, tranzacțiile intracomunitare efectuate cu produse petroliere accizabile cu INSA OIL LTD Bulgaria în perioada iunie - iulie 2009 (fără să fie înregistrat în evidențele ANAF ca operator cu asemenea produse), în scopul de a nu plăti accizele și taxa pe valoare adăugată aferentă acestor operațiuni, în cuantum total de 5.669.957 lei, sumă cu care prejudiciat, astfel, bugetul consolidat al statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005.

Având în vedere cursul mediu lunar de schimb valutar aferent lunii iulie 2009 (1 euro= 4,2168 lei) și constatând că valoarea prejudiciului produs prin faptele culpabile ale inculpatului depășește pragul de 100.000 euro, fiind de 1.344.611, 31 euro, Tribunalul a admis cererea formulată de Ministerul Public în prima fază procesuală a cauzei și, în temeiul art. 386 Cod procedură penală a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Borța E. din infracțiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 Codul penal de la 1969 în infracțiunea de evaziune fiscală în formă agravată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b), alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 Codul penal de la 1969.

De asemenea, Tribunalul a reținut că faptele săvârșite de inculpat au fost comise în condițiile infracțiunii continuate prev. de art. 41 alin. 2 Codul penal de la 1969, acesta realizând la intervale scurte de timp (30.06.2009, 03.07.2009 și 09.07.2009) și în îndeplinirea aceleiași rezoluții infracționale a mai multor operațiuni comerciale distincte care realizează conținutul material al infracțiunii de evaziune fiscală.

Deoarece, de la momentul comiterii infracțiunii și până în prezent a avut loc o succesiune de acte normative care definesc infracțiunea continuată și stabilesc regimul său sancționator (în Codul penal din 1969, aplicabil până la 31.01.2014- prev. art. 41 alin. 2, în timp ce în actualul Cod penal unitatea infracțiunii continuate este definită de prev. art. 35 alin. 1, iar regimul său sancționator este prev. de art. 36 alin. 1) în speță, s-a făcut aplicarea aplicarea prev. art. 5 alin. 1 Cod penal privind legea penală mai favorabilă intervenită până la judecarea definitivă a cauzei în condițiile prevăzute de dispozițiile Deciziei nr._ /HP/P a ÎCCJ și ale Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale stabilindu-se, astfel, că prevederile vechiului cod penal constituie, în cauză, lege penală mai favorabilă.

În aceeași ordine de idei, avându-se în vedere modificările suferite de dispozițiile art. 9 alin. 3 din legea nr. 241/2005 de-a lungul timpului, de la data comiterii faptelor (iunie 2009) până la judecarea prezentei cauze, prin prisma limitelor speciale de pedeapsa, s-au reținut prev. art. 5 alin. 1 C.pen. și a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor legale mai favorabile.

Cu privire la calitatea inculpatului B. E. de subiect activ al infracțiunii reținute în sarcina, s-au făcut următoarele precizări:

Infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, sunt caracterizate printr-un subiect activ calificat, respectiv persoana care are obligația de a conduce evidențele financiar – contabile.

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului societății comerciale, nefiind făcută distincție între administratorul de fapt și cel de drept, inculpatul B. E. fiind atât administratorul de drept, cât și administratorul de fapt al . SRL.

În acest context, deținând controlul asupra situației de drept relevante fiscal a persoanei juridice și în raport cu activitățile efectiv desfășurate în numele . SRL, inculpatului Borța E. îi revenea obligația de a organiza evidențele contabile, de a înregistra toate operațiunile comerciale efectuate în cursul lunilor iunie - iulie 2009 și de achita taxele și impozitele cuvenite bugetului de stat.

Neîndeplinirea acestor obligații, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, atrage răspunderea inculpatului Borța E. pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Codul penal de la 1969, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

În speță, latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, în modalitatea normativă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, constă în fapta de a omite evidențierea în acte contabile, în tot sau în parte a veniturilor obținute sau a veniturilor realizate, aspect ce este probat de declarațiile martorilor Icoboaia C. A. și B. C. G., persoanele însărcinate a efectua lucrări de contabilitate a . SRL, societatea unde inculpatul era administrator.Astfel, în declarațiile date, martora Iacoboaia C. A., ce a ținut contabilitatea firmei în cursul anului 2008, a susținut că nu i-au fost puse la dispoziție documente referitoare la relațiile comerciale cu societatea bulgară, nefiind efectuate nicio înregistrare financiar contabilă privind livrarea de produse din Bulgaria. De asemenea martora, B. C. G., a cărei societate de audit a încheiat un contract de prestări servicii cu . SRL, începând cu data de 01.07.2009, a declarat atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței de judecată că nu i-au fost puse la dispoziție decât actele constitutive ale societății, nefiind în posesia altor documente contabile ale societății.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a constatat că inculpatul Borța E. a acționat cu intenție directă, în sensul că a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, intenția fiind calificată prin scop, respectiv în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale și a obține un venit injust reprezentat de valoarea prejudiciului adus bugetului consolidat al statului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului Borța E. pentru infracțiunea comisă, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Codul penal de la 1969, respectiv limitele de pedeapsă - închisoare de la 5 la 11 ani, gradul de pericol social al faptei comise reflectat în modul concret de comitere (expus în detaliu în cele ce preced), urmarea produsă și cea care se putea produce raportat la împrejurările comiterii faptei (producerea unor prejudicii materiale substanțiale bugetului de stat precum și faptul că acestea nu au fost recuperate, nici măcar parțial), mobilul și scopul pentru care aceasta a fost comisă (obținerea unor avantaje financiare nelegale prin eludarea, cu știință, a achitării obligațiilor fiscal datorate statului), precum și împrejurarea că inculpatul este o persoană integrată adecvat în comunitate, fără a înregistra abateri comportamentale de-a lungul timpului.

Pentru considerentele expuse, a aplicat inculpatului Borța E. pedeapsa închisorii, apreciată a fi aptă să realizeze exigențele de reeducare și prevenție a sancțiunii de drept penal, aceasta fiind condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare – pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată sub forma omisiunii, în tot, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate prev. de art. 9 alin. 1 lit. b, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969.

În ceea ce privește pedeapsa complementară, pe linia principiului fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și al principiului constituțional înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o – s-a examinat în raport de natura și gravitatea pedepsei principale, proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei complementare care, în speță, însoțește de drept pedeapsa principală.

Reținând natura faptei comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului Borța E. care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – instanța va priva pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 5 Cod penal art. 12 din Legea 187/2012 și art. 65 alin. 2 Codul penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 din Legea 241/2005, pe o durată de 4 ani; de asemenea, având în vedere că inculpatul Borța E. a comis infracțiunea de evaziune fiscală în calitatea sa de asociat sau administrator al societății comerciale Grand Trust Petro SRL, în temeiul prev. art. 64 alin. 1 lit. c Codul penal de la 1969 se impune și privarea acestuia de exercițiul acestui drept pe aceeași durată de 4 ani.

În ceea ce privește acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în procesul penal, instanța a reținut că ANAF-D.G.F.P. - ILFOV, în termenul legal, s-a constituit parte civilă.

Constatând că în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de dispoz. art. 998-999 Vechiul Cod Civil, în vigoare la data comiterii faptei, respectiv fapta ilicită (infracțiunea comisă), prejudiciul cert (astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în faza cercetării judecătorești) și legătura de cauzalitate, dintre faptă și prejudiciul cauzat, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF și, pe cale de consecință a dispus obligarea inculpatului Borța E. la plata sumei de 5.669.957 lei la care se adaugă dobânzi și penalități până la data achitării debitului, cu titlu de daune materiale către partea civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul Borța E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința atacată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului Borța E., în ceea ce privește cuantumul, susținând că se impune majorarea acestuia, și sub aspectul stabilirii cheltuielilor judiciare către stat solicitând reevaluarea corespunzătoare a cuantumului acestora pentru acoperirea tuturor fazelor procesului penal.

Inculpatul Borța E., prin motivele orale, susținute de apărătorul desemnat din oficiu de Curte, a criticat hotărârea instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea, întrucât acesta nu a săvârșit fapta, comanda fiind făcută de o altă persoană din cadrul firmei, ci nu de el, personal, și nu a avut nicio intenție de a induce în eroare în vreun fel statul român.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de apelanți, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul Ministerului Public este fondat, astfel că va fi admis, iar cel promovat de inculpatul Borța E. este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului Borța E. cu privire la săvârșirea infracțiunii deduse judecății.

Situația de fapt rezultă fără nici un dubiu din întreg materialul probator administrat în cauză și redat pe larg în cuprinsul sentinței penale apelate, instanța de apel urmând să își însușească întrutotul argumentele avute în vedere de instanța de fond, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.

Deși inculpatul a negat constant comiterea infracțiunii, afirmând că nu a săvârșit fapta și nu a avut intenția de a induce în eroare statul român, susținerile acestuia nu pot fi însușite de Curte. Intenția inculpatului în cauză, calificată prin scopul urmărit – sustragerea de la plata obligațiilor fiscale și obținerea unui venit injust – rezultă din materialitatea acțiunilor întreprinse de către acesta – evaluate, pe larg, de judecătorul fondului. Intenția frauduloasă a inculpatului rezultă și din faptul că în documentele de transport se menționa "ulei mineral industrial", deși în realitatea produsul transportat era motorină, care a fost comercializat ca atare.

De asemenea, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revenea administratorului societății comerciale Grand Trust Petro SRL, în speță inculpatului Borța E., care deținea controlul asupra situației de drept relevante fiscal a persoanei juridice, având obligația de a înregistra toate operațiunile comerciale și de achita taxele și impozitele cuvenite bugetului de stat, varianta susținută de inculpat potrivit căreia firma S.C. R. SA, administrată de numitul M. G., a făcut comanda acestor produse în numele firmei S.C. Grand Trust Petro SRL, nefiind susținută de niciun mijloc de probă aflat la dosarul cauzei.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe ansamblul probator administrat.

Astfel susținerile inculpatului potrivit cărora a fost în eroare la momentul la care a semnat actele de primire a celor 12 vagoane cu așa zisul combustibil, care trebuia să fie păcură, și că nu a avut timpul necesar să ia cunoștință de actele contabile pentru ca, ulterior, să poată opera contabil ceea ce a primit din Bulgaria nu pot fi primite de Curte, în condițiile în care inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp operațiuni comerciale distincte care realizează conținutul material al infracțiunii de evaziune fiscală, primind în alte două rânduri, de fiecare dată, tot câte un transport de 12 vagoane, la fel ca transportul sosit la data de 09.07.2009, și cu care a fost ,,prins în flagrant”.

Prin urmare, criticile privind greșita condamnare a inculpatului sunt vădit nefondate și nu au susținere probatorie care să conducă la crearea unei cât de mici îndoieli cu privire la existența infracțiunii și a vinovăției.

Însă, în speță, Curtea constată că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului de către instanța fondului nu a fost efectuată corespunzător, astfel că va constata netemeinicia hotărârii instanței sub aspectul greșitei proporționalizări a pedepsei.

Potrivit art. 72 Codul penal 1969, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Deși judecătorul a reținut aceste criterii, nu a aplicat o pedeapsă just individualizată, în special în raport cu gradul de pericol social al faptei comise, modul concret de comitere, forma agravantă reținută – infracțiune continuată, urmarea produsă ce constă în crearea unui prejudiciu material substanțial bugetului de stat și scopul urmărit, în aceste condiții pedeapsa aplicată nefiind de natură a-și realiza scopul preventiv-educativ prevăzut de lege.

În raport cu aceste criterii de individualizare a pedepsei, Curtea apreciază cuantumul pedepsei aplicate inculpatului la limita minimă prevăzută de lege apare ca fiind mult prea blândă.

Clemența instanței de fond a avut la bază coordonatele sociale, comportamentul, atitudinea față de exigențele legii penale, astfel încât, reținând buna integrare socială a inculpatului anterior săvârșirii faptei și lipsa antecedentelor penale, a considerat că o pedeapsă de 5 ani închisoare, este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, apreciind că pedeapsa astfel stabilită răspunde în mod eficient dublului scop de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.

Orientarea spre cuantumul de 5 ani al pedepsei nu se justifică în raport cu gravitatea infracțiunii comise de către inculpat, prejudiciul de peste 1.300.000 de euro fiind de peste 13 ori mai mare decât pragul minim de 100.000 de euro prevăzut de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.

Curtea arată că lipsa antecedentelor penale reprezintă starea de normalitate, iar inculpatul nu a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a infracțiunii, și față de gravitatea infracțiunii de evaziune fiscală, niciunul dintre criteriile la care a făcut referire prima instanță, nu poate conduce la stabilirea unei pedepse care este clar că nu își va îndeplini scopul prevăzut prin lege.

Posibilitatea reeducării inculpatului și a corectării atitudinii acestuia nu se poate realiza în lipsa unei sancțiuni care să determine atingerea scopurilor legale ale pedepsei și, drept urmare, față de activitatea infracțională a inculpatului, raportat la criteriile generale de individualizare, Curtea constată că se impune aplicarea unei pedepse mai severe, orientate spre minimul special prevăzut de lege, pedeapsa de 6 ani închisoare satisfăcând imperativul justei individualizări a pedepsei.

Și critica parchetului referitoare la stabilirea cheltuielilor judiciare către stat este întemeiată, suma de 500 lei stabilită în sarcina inculpatului Borța E., fiind nejustificat de redusă, întrucât nu acoperă cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor precum și celelalte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal. Curtea reevaluează cuantumul cheltuielilor judiciare la care este obligat inculpatul către stat la 5.000 lei, din care 1.000 lei reprezintă cheltuilelile judiciare din cursul judecății în primă instanță, și 4.000 lei reprezintă cheltuielile efectuate pe parcursul urmăririi penale, această sumă fiind de natură a acoperi toate cheltuielile din aceste faze ale procesului penal.

Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr.778/30.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Penală, în dosarul nr._ .

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului Borța E. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată sub forma omisiunii, în tot, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate prev. de art. 9 alin. 1 lit. b, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969, de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare.

Va majora cheltuielile judiciare către stat de la 500 lei la 5.000 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Borța E. împotriva sentinței penale nr.778/30.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Penală, în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga apelantul inculpat Borța E. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr.778/30.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Penală, în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului Borța E. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată sub forma omisiunii, în tot, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate prev. de art. 9 alin. 1 lit. b, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969, de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare.

Majorează cheltuielile judiciare către stat de la 500 lei la 5.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina acestuia.

II. În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Borța E. împotriva sentinței penale nr.778/30.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Penală, în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat Borța E. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

În baza art. 272 alin. 1,2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, se acoperă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. B. R.A. N.

GREFIER

A. P.

Red. R.A.B.

Dact.G.P.

5 ex./26.01.2016

Red. N. A. – Tribunalul Ilfov – Secția Penală

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1720/2015. Curtea de Apel...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 587/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1705/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1783/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 651/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1720/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 587/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 1640/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 79/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI