Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 1640/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1640/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1640/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1640
Ședința publică din data de 3 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul M. G. F. împotriva sentinței penale nr.153/23.09.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 3.12.2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.153 din data de 23 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în baza art. 158 alin.2 C. pen. art.16 alin1 lit. g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M. F., prin retragerea plângerii prealabile de către persoana-vătămată N. M., pentru infracțiunile prev. de art.224 alin.2 Cod penal art. 253 alin.1 Cod penal și art.206 Cod penal.
S-a luat act că partea-civilă N. M. nu mai are nicio pretenție de la inculpatul M. F. și a fost obligată partea-civilă N. M. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art. 275 alin.2 lit.b Cod procedură penală.
Prin aceeași sentință penală, în baza art.224 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. G.-F. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la plângerea prealabilă a persoanei-vătămate N. M..
În baza art.253 alin.1 Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul M. G. F. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art.206 Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul M. G.-F. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În temeiul art.39 alin.1 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul M. G.-F. să execută pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul M. G.-F. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
A fost admisă - în parte - acțiunea civilă formulată de partea-civilă N. M. și a fost obligat inculpatul M. G. F. la plata către aceasta a sumei de 600 lei despăgubiri civile, 3.500 daune morale.
A fost admisă solicitarea părții-civile, privind obligarea inculpatului M. G. F. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M. G. F. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul zilei de 22 ianuarie 2014, inculpații M. F. și M. G. F. s-au aflat la locuința acestuia din urmă, unde au desfășurat diferite treburi gospodărești. După ce au terminat treburile, cei doi au consumat băuturi alcoolice, iar pe acest fond, în jurul orei 21:00, au plecat de acasă, având asupra lor câte un ciomag, cu intenția de a merge la locuința persoanei vătămate N. M., cu care inculpatul M. G. F. se afla într-o stare conflictuală mai veche, cel mai probabil pentru a-i aplica o corecție.
În jurul orelor 21:00-21:30, inculpații au pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate N. M., din ., ., i-au distrus trei ochiuri de geam de la ferestrele locuinței, de asemenea, l-au amenințat cu moartea, producându-i o stare de temere. Deși persoana vătămată le-a solicitat inculpaților să părăsească curtea, aceștia au refuzat, astfel că N. M. s-a retras în casă și a solicitat telefonic ajutorul organelor de poliție prin apelare la numărul de urgență 112. În casă cu persoana vătămată se mai aflau fiica sa minoră N. A. M. și nepoata sa S. E.. În timpul conflictului, inculpatul M. F. a pulverizat cu un spray iritant lacrimogen care a afectat-o cel mai mult pe S. E., care a fost transportată cu ambulanța la spital în vedere acordării de îngrijiri medicale, fără a depune plângere penală. Dată fiind situația creată, persoana vătămată a luat un ciomag cu care a început să lovească în direcția atacatorilor, pentru a-i îndepărta, în timpul conflictului inculpatul M. G.-F. suferind leziuni la nivelul feței.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită pe baza analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.
Fiind audiați, inculpații nu au recunoscut faptele comise, arătând că de fapt ei au fost cei care au fost atacați și loviți de către N. M..
Activitatea infracțională reținută în actul de sesizare a instanței a fost dovedită și cu martorii audiați în faza de cercetare judecătorească care și-au menținut declarațiile date anterior.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpaților M. F. și M. G.-F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. și ped. de art.224 alin.1 și 2 Cod penal, distrugere, faptă prev. de art. 253 alin.1 Cod penal și amenințare, faptă prev. și ped de art. 206 alin.1 Cod penal aflate în concurs real.
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată a declarat că se constituie parte-civilă în procesul penal cu suma de 1.125 lei, reprezentând contravaloarea geamurilor distruse și 10.000 lei daune morale, iar la termenul de judecată din data de 2 iunie 2015, partea civilă a arătat că solicită ca inculpatul M. G. să-i dea suma de 45 mil. lei vechi din care 6 mil. lei vechi contravaloarea a jumătate din valoarea geamurilor sparte și 39 mil lei vechi daune morale, întrucât în acea seară inculpatul a speriat și copilul, a lovit partea vătămată a distrus și poarta și încuietorile.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului M. G. F., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.. și a stabilit în sarcina inculpatului M. G. F., pentru fiecare infracțiune, câte o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, întrucât acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, la rândul lui a fost și acesta lovit, s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice când a săvârșit fapta.
Cu privire la individualizarea modalității de executare, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.91 Cod penal - conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare - apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Constatând concursul de infracțiuni, instanța de fond a făcut aplicarea art.39 alin.1 lit.b Cod penal, dispunând ca inculpatul M. G.-F. să execute pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare ale pedepsei.
Instanța de fond a considerat că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea din speță fiind orientată către minimul special, iar inculpatul nu are antecedente penale (fila 114 dup), nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât instanța și-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate, astfel că a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul M. G.-F. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la literele a-e, iar în temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a admis-o - în parte - raportat la cererea formulată de partea-civilă N. M. și l-a obligat pe inculpatul M. G. F. la plata către aceasta a sumei de 600 lei despăgubiri civile, dovedite în cauză și la 3.500 lei - reprezentând daune morale, apreciindu-se că această sumă este în măsură să acopere prejudiciul moral suferit ca urmare a activității infracționale a acestui inculpat.
Întrucât partea vătămată și-a retras plângerea în ceea ce privește pe inculpatul Morarau F. în baza art. 158 alin.2 C. pen. art.16 alin1 lit. g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M. F., pentru infracțiunile prev. de art.224 alin.2 Cod penal art.253 alin.1 Cod penal și art.206 Cod penal și s-a luat act că partea-civilă N. M. nu mai are nicio pretenție de la inculpatul M. F..
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal (la data de 5.X.2015), a declarat apel inculpatul M. G. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul soluționării laturii penale – solicitând reducerea pedepsei și aplicarea art.83 Cod penal, cât și sub aspectul laturii civile – solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate.
Apelantul inculpat a arătat pe larg, în scris, motivele de apel și le-a depus la dosarul cauzei, filele 9 și 10.
La dosarul Curții, fila 11, partea civilă N. M. a depus note scris, prin care a solicitat respingerea – ca nefondat – a apelului declarat de inculpatul M. G. F..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul M. G. F. este nefondat și va fi respins, ca atare, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și, printr-o interpretare și apreciere obiectivă a întregului material probator administrat, a reținut și a stabilit corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului M. G. F. trimis în judecată pentru comiterea trei infracțiuni aflate în concurs, precum și încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, în raport cu dispozițiile legale în vigoare la momentul pronunțării hotărârii apelate.
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, Curtea urmând a și le însuși în totalitate, iar criticile inculpatului în apel nu vizează aceste aspecte, ci individualizarea pedepsei aplicate.
În opinia Curții, hotărârea instanței de fond este temeinic și corespunzător motivată, în fapt și în drept, prima instanță dând dovadă de rol activ, fiind administrate toate probele necesare soluționării juste a cauzei și aflării adevărului, materialul probator existent fiind în măsură să justifice și să susțină soluția de condamnare pronunțată în fond.
Cu privire la critica vizând latura penală, Curtea reamintește că, potrivit art. 74 din Codul penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după anumite criterii arătate în lege la literele a - g.
Deși judecătorul fondului a reținut aceste criterii, nu a aplicat pedepse juste apelantului din speță, în special în raport cu gravitatea infracțiunilor comise, scopul urmărit fiind unul stupid, starea creată în comunitate și chiar organelor de poliție, în aceste condiții pedepsele aplicate nefiind – practic - de natură a-și realiza scopul preventiv-educativ prevăzut de lege.
În raport cu aceste criterii de individualizare a pedepsei, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului M. G. F. apare ca fiind redus, iar stabilirea unui regim de executare neprivativ de libertate nu este proporțional cu gravitatea faptelor, însă în lipsa unei căi de atac din partea altui participant procesual, Curtea nu poate grava situația inculpatului.
Clemența instanței de fond a avut la bază coordonatele personale, reținând că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și, la rândul lui, a fost și acesta lovit, dar și împrejurarea că s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice când a săvârșit fapta.
Însă faptele inculpatului sunt de o gravitate destul de ridicată, exercitate cu violență și care au produs - în afara unor prejudicii materiale și morale – și o stare de pericol în comunitate.
Activitatea de pătrundere a inculpatului împreună cu o altă persoană, înarmate cu câte un ciomag, distrugând geamurile ferestrelor și apoi intrând fără drept în domiciliul părții civile, unde se aflau fiica și nepoata sa, au amenințat cu moartea, reprezintă o activitate reprobabilă ce nu poate fi pusă doar pe sarcina stării de ebrietate, care nici nu poate constitui circumstanță atenuantă în cauză.
Inculpatul nu a recunoscut faptele comise și a încercat să scape de răspunderea penală, fiind evident că nu a conștientizat gravitatea faptelor sale.
Față de periculozitatea faptelor și a infractorului, Curtea constată că nu se impune o reindividualizare a pedepsei rezultante aplicate, în sensul solicitat.
Și latura civilă a cauzei a fost just și temeinic soluționată, daunele materiale fiind acordate pe baza probelor de la dosar, iar daunele morale – prin apreciere - în cuantum de 3.500 lei, pentru săvârșirea a trei infracțiuni grave, prin care s-a produs o temerea gravă părții civile și familiei acestuia.
Aprecierea cuantumului daunelor morale a fost corectă, cu sublinierea încă o dată a imposibilității reparării și chiar a compensării.
Pentru toate aceste argumente, și cum din oficiu nu rezultă alte motive de reformare, în temeiul art.421 pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge – ca nefondat – apelul declarat de inculpatul M. G. F. admite apelul procurorului, va desființa sentința apelată și, în fond, rejudecând, va modifica sentința primei instanțe în sensul celor menționate anterior.
Constatând că la dosarul cauzei, fila 7, se află chitanța nr.273/25.XI.2015, Curtea va face aplicarea art.276 alin.1 Cod procedură penală și va obliga inculpatul la plata sumei de 900 lei, în favoarea intimatului N. M., cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu avocat, iar față de soluția ce urmează a se pronunța, va obliga pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul formulat de inculpatul M. G. F. împotriva sentinței penale nr.153/23.09.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata a 700 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Obligă inculpatul la plata a 900 lei, în favoarea intimatului N. M., cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu avocat.
Onorariul avocatului din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.5
red.C.L.M.-Jud.Roșiorii de Vede
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 587/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 79/2016. Curtea de... → |
|---|
