Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 260/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 260/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 260/A
Ședința publică din data de 27 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
GREFIER – M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, pronunțarea apelurilor declarate de inculpații C. V. N. și A. ( fostă L.) A. A. M., împotriva sentinței penale nr. 226 din data de 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2013, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27 septembrie 2013, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Asupra apelurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
P. sentința penală nr.226/F din 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală s-a dispus în baza art.215 alin.1, 2, 3, 5 C. pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., art.3201 C. pr. pen. și art.74 lit.c C. pen. condamnarea inculpatului C. V. N. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.291 C. pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., art.3201 C. pr. pen. și art.74 lit.c C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71-64 lit.a teza finală și lit.b C. pen.
În baza art.26 C. pen. raportat la art.215 alin.1, 2, 3 C. pen., cu aplicarea art.3201 C. pr. pen. a fost condamnată inculpata A. A. A. M. (fostă L.) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.81-82 C. pen. pe un termen de încercare de 5 ani.
S-au pus în vedere inculpatei prevederile art.83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C. pen. cu referire la art.64 lit.a teza finală și b C. pen.
În baza art.348 teza finală C. pr. pen. s-a dispus desființarea totală a unor înscrisuri, și anume șase contracte de credit încheiate de inculpatul C. V. N. cu: I. B. NV Amsterdam, sucursala București, B. Groupe Societe Generale SA, B. T. SA, M. B. SA și B. Comercială Română SA.
Au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv trei adeverințe de salariat emise cu privire la același inculpat.
Conform art.118 lit.e C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. V. N. a sumei de 16.450 euro, obținută de la B. T. SA și pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.14 și 346 C. pr. pen. inculpatul C. V. N. a fost obligat la plata următoarelor despăgubiri către părțile civile:
- 7732 euro către G. B. Internationla NV Sucursala România;
- 48.268,99 lei în favoarea I. B. NV Amsterdam, sucursala București;
-_,11 euro și dobânda legală de la 22.01.2008 la plata efectivă către B. Comercială Română SA;
-_,88 lei în favoarea părții civile B. – Groupe Societe Generale SA;
-_,10 euro și dobânda legală de la 31.01.2008 și până la plata efectivă.
Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a examinat materialul probator administrat atât în timpul cercetării penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, constând în: înscrisuri emise de un număr de șase instituții bancare, aferente contractelor de credit al căror beneficiar a fost inculpatul C. V. N., 8 adeverințe de salariat falsificate, raportul de constatare tehnico-științifică din 21.09.2012, raportul de expertiză criminalistică din 21.06.2012, procesele-verbale încheiate de organele de poliție, depozițiile martorilor Ș. S., D. A. și A. S. și declarațiile inculpaților.
Aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor și au solicitat instanței să facă aplicarea prevederilor art.3201 C. pr. pen.
Instanța a reținut, pe baza acestor dovezi concordante, că faptele inculpatului C. V. N., care în perioada 2006-2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a folosit adeverințe false de salariat și a indus în eroare un număr de șase instituții bancare, obținând credite și cauzând un prejudiciu total de 46.250 euro și 135.000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și uz de fals în formă continuată, prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3, 5 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. și art.291 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.
Fapta inculpatei A. A. A. M. (fostă L.) care, în cursul anului 2006, în calitate de administrator al . completat în fals o adeverință de salariat, pe care a încredințat-o inculpatului C. V. N. în scopul folosirii acesteia pentru obținerea unui credit la B. T. SA, s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art.26 C. pen. raportat la art.215 alin.1, 2, 3 C. pen.
S-a mai reținut că în ceea ce o privește pe inculpată, nu sunt incidente dispozițiile art.289 C. pen. Înscrisurile emise de societățile comerciale cu răspundere limitată, cum sunt adeverințele salariale ori cele care atestă funcția nu sunt înscrisuri oficiale, deoarece nu emană de la o instituție din cele prevăzute de art.145 C. pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri ambii inculpați.
În motivarea apelului său, inculpatul C. V. N. a criticat hotărârea instanței de fond sub două aspecte:
- aplicarea unor pedepse greșit individualizate în raport de criteriile instituite prin art.72 C. pen.;
- reținerea eronată a incidenței prevederilor art.118 lit.e C. pen. cu privire la suma de_ euro, obținută de la B. T. SA.
Cu privire la primul aspect, s-a arătat că atât durata pedepsei, cât și caracterul ei privativ de libertate, sunt excesive și nejustificat de severe. Instanța de fond nu a ținut seama de o . circumstanțe reale și personale, care conduc la concluzia că o pedeapsă mai redusă și neprivativă de libertate este în măsură să asigure scopurile prevăzute de lege.
Astfel, deși a obținut creditele în condiții nelegale, recurentul inculpat nu s-a sustras de la plata ratelor, o parte importantă a sumelor datorate către instituțiile bancare fiind în prezent achitată. Pe de altă parte, faptele au fost comise în perioada anilor 2006 – 2008, pericolul social fiind mult diminuat prin trecerea unui interval de timp considerabil.
În privința circumstanțelor personale ale recurentului inculpat, acesta nu are antecedente penale, fiind cunoscut ca având un comportament social corespunzător, a colaborat cu organele judiciare, manifestând sinceritate și regret, este încadrat în muncă și are în întreținere un copil minor.
În consecință, s-a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art.861 C. pen. privind suspendarea ei sub supraveghere, considerându-se că astfel pot fi atinse scopurile prevăzute de art.52 C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a susținut că măsura confiscării speciale, în temeiul art.118 alin.1 lit.e C. pen., a sumelor ce au mai rămas de achitat către B. T. SA nu se justifică. Aceasta din urmă nu s-a constituit parte civilă în cauză tocmai pentru că inculpatul a achitat în mod constant ratele (inclusiv penalitățile, atunci când, din motive independente de voința sa, a avut o unică întârziere la plată de 45 zile). Inculpatul este la zi cu plata ratelor, a dobânzilor și a comisioanelor bancare, astfel încât nu există temei pentru ca suma datorată la momentul actual să fie confiscată în folosul statului.
S-a solicitat, în consecință, admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței în privința celor două aspecte invocate.
P. apelul său, inculpata A. A. A. M. a susținut în esență următoarele:
Activitatea sa infracțională, recunoscută în mod constant și neechivoc, s-a materializat în eliberarea unei adeverințe de venit cu caracter nereal, din care rezulta faptul că inculpatul C. V. N. realiza la momentul respectiv venituri mai mari decât cele reale. Ulterior, acest înscris a fost utilizat de către inculpat în vederea obținerii unui credit bancar pentru achiziționarea unei locuințe.
Pe parcursul judecării cauzei în primă instanță, inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.289 C. pen., cerere respinsă cu motivarea că autorul faptei nu are calitatea de funcționar, iar adeverința pe care a eliberat-o are valoarea juridică a unui înscris sub semnătură privată.
Or, a susținut apelanta inculpată, că acest punct de vedere este contrar interpretării oficiale a noțiunii de „funcționar”, astfel cum se regăsește în art.147 alin.2 C. pen. Ea a arătat că a acționat în calitate de reprezentant al unei societăți comerciale, că actele emise în numele acesteia sunt acte oficiale, astfel că falsificarea conținutului acestora se circumscrie dispozițiilor art.289 C. pen.
În consecință, apelanta inculpată a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul menționat.
Pe de altă parte, s-a susținut că nu poate fi reținută împrejurarea că în lipsa acelei adeverințe falsificate nu i s-ar fi acordat inculpatului creditul solicitat, banca având la dispoziție multe alte documente și mijloace de a verifica bonitatea și solvabilitatea debitorului.
Inculpata apelantă a mai solicitat, în subsidiar, în ipoteza în care instanța de control judiciar va considera că nu sunt incidente dispozițiile art.289 C. pen., să fie schimbată încadrarea juridică din complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art.290 C. pen.).
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, apelanta inculpată a solicitat ca, indiferent de încadrarea juridică, să se dea o mult mai mare eficiență circumstanțelor sale personale favorabile, în sensul art.74 lit.a și c și art.76 lit.c C. pen., și, ca urmare și a incidenței art.3201 alin.7 C. pr. pen., să se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, a cărei executare să fie suspendată conform art.81 C. pen.
În faza procesuală a apelului Curtea a admis, la cererea apelantului inculpat C. V. N., administrarea probei cu înscrisuri, respectiv dovezi emanând de la B. T. SA privind situația restituirii creditului și a dobânzilor, precum și efectuării unor plăți.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în contextul criticilor formulate și având în vedere și dispozițiile art.371 alin.2 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
I. Cu privire la apelul declarat de inculpatul C. V. N.:
Critica acestuia referitoare la individualizarea judiciară a răspunderii penale este întemeiată.
Curtea apreciază că în evaluarea criteriilor instituite prin art.72 C. pen., instanța de fond a acordat o pondere deosebit de importanță aspectelor ce țin de gradul de pericol social generic al faptei de înșelăciune cu consecințe deosebit de brave – care este într-adevăr ridicat -, fără să aibă în vedere o . circumstanțe reale și personale care fac ca, în concret, acest unic criteriu să trebuiască nuanțat și reconsiderat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, deși a obținut creditele prin mijloace ilicite, apelantul inculpat și-a îndeplinit, timp de mai muți ani, obligațiile ce îi reveneau în raport cu instituțiile bancare (în relația cu B. T. SA el, fiind, așa cum se va arăta în continuare, la zi cu plățile). În aceste condiții, prejudiciile cauzate sunt cu mult mai mici, o importantă parte a obligațiilor fiind stinse prin plată.
Pe de altă parte, nu este lipsit de semnificație faptul că actele materiale săvârșite cu aceeași rezoluție infracțională s-au comis în anii 2006-2008, moment de la care nu există nicio dovadă că apelantul inculpat ar mai fi comis vreo infracțiune. Or, este de netăgăduit că trecerea unui număr relativ mare de ani nu este fără efecte pe planul pericolului social, al rezonanței și impactului social al faptei, care se diminuează în mod considerabil (aceeași este situația și în cazul apelantei inculpate A. A. A. M.).
În prezent, inculpatul apelant, persoană fără antecedente penale, cu o comportare socialmente corespunzătoare atât înainte, cât și după comiterea faptelor, este încadrat în muncă, având caracterizări pozitive, și are în întreținere un minor în vârstă de 8 ani.
În fine, apelantul inculpat a manifestat sinceritate pe întregul parcurs al procesului, regretând faptele și încercând, așa cum s-a arătat, să le diminueze urmările.
Toate aceste împrejurări conduc Curtea la concluzia că în cauză sunt incidente dispozițiile art.74 lit.a și c C. pen., cu referire la art.76 alin.1 lit.b C. pen., pedeapsa aplicată de instanța de fond urmând a fi modificată atât în privința duratei, cât și a modului de executare.
Așa fiind, Curtea va admite apelul și în baza prevederilor art.379 pct.2 lit.a C. pr. pen. va desființa în parte sentința și, sub un prim aspect, va dispune condamnarea apelantului inculpat C. V. N., în baza at.215 alin.1, 2, 3, 5 C. pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., art.3201 C. pr. pen., art.74 alin.1 lit.a, c C. pen. și art.76 alin.1 lit.b C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Se apreciază că această durată a sancțiunii reflectă într-un mod mai adecvat ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză, în raport de criteriile instituite de art.72 C. pen.
În același timp, Curtea consideră că atingerea scopurilor prevăzute de art.52 C. pen., de natură educativă și preventivă, poate fi realizată și în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, datele pozitive privindu-l pe inculpat fiind relevante în acest sens.
În consecință, procedând la contopirea pedepsei de 3 ani închisoare menționată cu cea de 1 lună închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art.291 C. pen., se va dispune ca inculpatul să execute 3 ani închisoare, cu aplicarea art.861 alin.1 și art.862 C. pen., sancțiunea fiind suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art.863 alin.1 C. pen. inculpatul apelant va fi obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C. pen.
În baza art.71 C. pen. se vor interzice inculpatului apelant drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., iar conform art.71 alin.5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Apelul inculpatului este de asemenea întemeiat în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Curtea apreciază că în contextul probator necontestat, ce atestă că în mod cert inculpatul se află la zi cu plata ratelor, a dobânzilor și a comisioanelor către B. T. SA, măsura desființării contractului de credit și a actelor adiționale, precum și a confiscării în folosul statului a sumei de 16.450 euro, este nejustificată și în dezavantajul instituției bancare. Faptul că timp de 7 ani după încheierea contractului, apelantul inculpat a efectuat în mod constant plățile (ulterior la 24.09.2013), a și determinat B. T. SA să nu se constituie parte civilă în cauză, neexistând prejudiciu.
În consecință, dispozițiile art.118 lit.e C. pen., care se referă la „bunuri dobândite” de inculpat prin săvârșirea infracțiunii nu sunt incidente în cauză, astfel că măsura luată de instanța de fond va fi înlăturată.
II. În ceea ce privește apelul declarat de inculpata A. (fostă L.) A. A. M.:
Curtea reține, sub un prim aspect, că nu pot fi primite criticile referitoare la pretinsa încadrare juridică greșită dată de instanța de fond. Dimpotrivă, Curtea constată în infracțiunea de complicitate la înșelăciune este întrunită sub aspectul tuturor elementelor sale constitutive.
Instanța de fond a apreciat corect că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.289 C. pen. (falsul intelectual), deoarece apelanta inculpată, administrator la o societate comercială cu răspundere limitată, nu este un „funcționar” în sensul art.147 C. pen. și nu și-a desfășurat activitatea în cadrul unei unități din cele prevăzut în art.145 C. pen.
Pe de altă parte, activitatea sa infracțională nu constituie un simplu „fals în înscrisuri sub semnătură privată” (art.290 C. pen.), apelanta inculpată recunoscând în mod constant că prin adeverința cu conținut nereal eliberată inculpatului C. a înțeles să îl ajute pe acesta în obținerea unui credit bancar, ceea ce realizează conținutul constitutiv al faptei prevăzute de art.26 C. pen. raportat la art.215 alin.1,2,3 C. pen.
Criticile apelantei inculpate sunt însă întemeiate în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate.
La momentul comiterii faptei (anul 2006), apelanta inculpată se afla la prima încălcare a legii penale, iar de la acea împrejurare comportamentul ei social a fost pozitiv. În prezent este studentă în anul V la Universitatea de Medicină din București, iar argumentele referitoare la estomparea pericolului social prin trecerea unui interval lung de timp sunt deopotrivă valabile și în cazul său.
Ținând seama și de atitudinea procesuală sinceră, de coroborarea criteriilor instituite prin art.72 C. pen., Curtea, în rejudecare, păstrând măsura suspendării condiționate a executării și făcând aplicarea art.74 alin.1 lit.a raportat la art.76 alin.1 lit.d C. pen. și a art.3201 C. pr. pen., va reduce pedeapsa la 8 luni închisoare și va stabili un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art.192 și urm. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpații C. V. N. și A. A. A. M., împotriva sentinței penale nr.226/22.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală.
Desființează, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând:
1. In baza art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit. a,c Cod penal și art. 76 alin.1 lit. b Cod penal, condamnă pe inculpatul C. V. N. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal, contopește această pedeapsă, cu pedeapsa de 1 lună închisoare stabilită în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 din Codul penal, aplicând inculpatului C. V. N. pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b din Codul penal.
Conform art.861 alin.1 și art.862 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art.863 alin.1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal.
Conform art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
Înlătură dispozițiile privind confiscarea de la inculpatul C. V. N. a sumei_ EUR, respectiv desființarea contractului de credit nr._/17.11.2006 și actele adiționale la acest contract, încheiate între inculpat si B. T. SA.
2. In baza art.26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit. a Cod penal și art. 76 alin.1 lit. d Cod penal, condamnă pe inculpata A. A. A. M. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b din Codul penal.
În baza art.81, art.82 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatei A. A. A. M., pe o durată de 2 ani și 8 luni ce reprezintă termen de încercare. Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Conform art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu, în sumă de câte 75 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.09.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
V. C. L. C-tin C.
GREFIER,
M. G.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./28.10.2013
T. București – S.I. – jud.: M. D.G.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
