Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 441/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 441/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 441/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Sentința penală nr. 441/ F
Ședința din Camera de Consiliu de la 27.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. L.
Grefier - M. C.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.-ELIANA B..
Pe rol soluționarea sesizării înaintate de P. de pe lângă Curtea de Apel București în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 603 HV 3/11h din 04.08.2011 a Tribunalului pentru Cauze Penale Viena, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei transferabile N. N. I. (fiul lui I. și al lui A., născut la 01 Iulie 1987), deținut în Penitenciarul Stein- Austria, pentru a continua executarea pedepsei, formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a lipsit persoana condamnată N. N. I., care a fost reprezentată de avocat oficiu H. A., cu delegație emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează comunicarea relațiilor solicitate de la Ministerul Federal de Justiție al Republicii Austria, în sensul că arestarea în Amsterdam la 8 iunie 2010, ora 11:00, trebuie luată în considerare și dedusă din perioada petrecută în penitenciar.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea sesizării.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admitere a sesizării, de recunoaștere a sentinței penale pronunțate de autoritățile judiciare străine, punerii acesteia în executare, transferarea persoanei în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 143 din Legea nr.302/2004. Solicită deducerea perioadei executate de la 8 iunie 2010 la zi, pedeapsa considerându-se executată la 8 iunie 2018. Solicită a se avea în vedere faptul că persoana nu si-a dat consimțământul în vederea transferării, dar că față de aceasta s-a dispus măsura interdicției de ședere, pe termen nelimitat, pe teritoriul Austriei.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru persoana transferabilă N. N. I.solicită respingerea sesizării, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art.143 din legea specială întrucât acesta nu și-a dat consimțământul în vederea transferării. In măsura în care se admite sesizarea, solicită recunoașterea hotărârii străine, transferarea condamnatului în România în vederea executării pedepsei, cu deducerea perioadei executate la zi.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 12.06.2013, sub nr._, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a solicitat recunoașterea sentinței penale nr. 603 HV 3/11h din 04.08.2011 a Tribunalului pentru Cauze Penale Viena, privind pe persoana condamnată N. N. I. și transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate de instanțele din statul solicitant.
Au fost atașate la dosar documentele prevăzute de art. 6 pct.2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv: copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația privind refuzul la transfer al persoanei condamnate și hotărârea Direcției Poliției Federale Viena prin care s-a aplicat persoanei condamnate o interdicție de reședință pe durată nelimitată, adresa emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date referitor la domiciliul din România al persoanei condamnate.
La solicitarea instanței de judecată s-a procedat la înștiințarea persoanei condamnate cu privire la dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel București (f. 11) și s-au solicitat lămuriri suplimentare în ceea ce privește perioada executată.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Din verificările efectuate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că persoana condamnată N. N. I., fiul lui I. și A., născut la data de 01.07.1987 în Z., jud. S., cu domiciliul în Z., ., nr. 10, ., ., jud. S., este cetățean român cu domiciliul în România, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a din Legea nr. 302/2004.
Potrivit sentinței penale 603 HV 3/11h din 04.08.2011 a Tribunalului pentru Cauze Penale Viena, numitul N. N. I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 87 al. 1 și 2 din Codul penal austriac, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 16.05.2010, în timp ce se afla în Viena, împreună cu alte persoane, a stropit-o pe F. M. pe față și păr cu lichide inflamabile și ulterior i-a dat foc, provocându-i arsuri de gradul doi și trei pe cap, piept și mâini și i-a cauzat o mutilare gravă.
Din datele transmise de autoritățile austriece mai rezultă că sentința menționată este definitivă, astfel că este îndeplinită condiția prev.de art. 3 lit.b din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art.143 lit.b din Legea nr.302/2004, republicată.
Referitor la situația executării pedepsei, se constată că persoana condamnată N. N. I. a fost arestat în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile austriece la data de 8 iunie 2010 în Amsterdam, fiind transferat în Austria la data de 20.07.2010, astfel încât executarea pedepsei urmează să înceteze la data de 08.06.2018. În consecință, este îndeplinită condiția prev.de art.3 lit.c din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art.143 lit.c din Legea nr.302/2004, republicată, la data primirii cererii, condamnatul având de executat mai mult de 6 luni din pedeapsa aplicată.
Examinând materialul cauzei se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art.143 lit.e din Legea nr.302/2004, republicată, și art.3 pct.1 lit.e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului N. N. I. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 C.pen.
Totodată, Curtea constată că felul și durata pedepsei sunt compatibile cu legislația română, astfel încât nu este necesară conversia acesteia în raport de dispozițiile art. 157-159 din legea nr. 302/2004.
Așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 09.01.2013 (f. 25 d.p.), numitul N. N. I. nu a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România conform art.143 lit.d din Legea nr.302/2004, republicată, dar prin hotărârea nr._/FrB/12 din 17.01.2012 a Direcției Poliției Federale Viena s-a dispus față de persoana condamnată măsura interdicției de ședere pe o perioadă nedeterminată pe teritoriul Republicii Austria (f. 29 și urm. d.p.), astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.3 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate (conform cărora nu este necesar consimțământul persoanei condamnate la transfer în situația în care s-a dispus o măsură în virtutea căreia persoanei, odată pusă în libertate, nu îi va mai fi permis să rămână pe teritoriul statului de condamnare). Mai remarcă instanța faptul că în cuprinsul hotărârii menționate se face referire la lipsa unor legături profesionale, sociale sau culturale ale persoanei condamnate cu Republica Austria.
În raport de considerentele arătate, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de legea nr. 302/2004 și de Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983, precum și de Protocolul adițional la această Convenție, Curtea va admite sesizarea, va recunoaște hotărârea de condamnare și va dispune transferarea condamnatului N. N. I. în vederea continuării executării pedepsei.
Va deduce din pedeapsă perioada deja executată din 08.06.2010 zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect transferarea persoanei condamnate N. N. I..
Recunoaște sentința penală nr. 603 HV 3/11h din 04.08.2011 a Tribunalului pentru Cauze Penale Viena.
Dispune transferarea persoanei condamnate N. N. I., deținut în prezent în Penitenciarul Stein-Austria, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare.
Deduce din durata pedepsei perioada prevenției si a pedepsei executate din 08.06.2010 la zi.
În baza art.192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 320 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru condamnat și de la pronunțare pentru reprezentantul Ministerului Public.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.09.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
M. L. M. C.
Red./dact./jud. LM
3ex./03.10.2013
M.L. 03 Octombrie 2013
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1759/2013. Curtea... | Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 260/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
