Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 665/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 665/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2012 în dosarul nr. 665/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ 665
Ședința publică de la 30 martie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. D.
JUDECĂTOR – P. P.
JUDECĂTOR – V. C.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU împotriva sentinței penale nr.416/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu și a deciziei penale nr.1/05.01.2012 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit intimatul inculpat E. C. reprezentat de avocat din oficiu G. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, fila 22/dosar, intimata parte civilă S. U. de Urgență București și intimata parte vătămată R. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, pune în discuția părților nelegalitatea încheierii de îndreptare a erorii materiale din 24.11.2011, care privește doar o dispoziție de fond a hotărârii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că încheierea de ședință prin care instanța de fond a dispus asupra laturii civile, respectiv la respingerea acțiunii civile a spitalului, această dispoziție nu putea face obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale sau de îndreptare a unei omisiuni vădite. În temeiul dispozițiilor 3859 pct.10 C.p.p. solicită casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate, casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.416 din data de 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu, județul I., față de inculpatul E. C. s-a pronunțat următoarea sentință penală:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.p.p., raportat la art. 10 lit. d) C.pr.pen., achită inculpatul E. C., pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. N. ca neîntemeiată.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință penală Judecătoria Cornetu a reținut următoarele:
În seara zilei de 04.11.2004, în jurul orei 19:30 inculpatul E. C. conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, proprietatea .. pe DJ 602, dinspre Domnești spre Ciorogârla, iar când a ajuns în dreptul imobilului nr. 97 din satul Dârvari, a acroșat cu partea dreaptă față pe numitul R. N., aruncându-l într-o groapă aflată pe marginea drumului. Situația de fapt astfel cum a fost expusă rezultă din procesul verbal de cercetare a accidentului rutier. Din cuprinsul acestuia rezultă că la sosirea lucrătorilor de poliție autoturismul cu nr._ angajat în accident nu a fost găsit la fața locului deoarece a transportat victima la S. B. Deal. Cu ocazia verificării autoturismului implicat în accident s-a constatat că acesta prezenta următoarele avarii: bară protecție față spartă în partea dreaptă.
Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/188/2005 al SML I., părții vătămate R. N. i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare cca. 25 zile îngrijiri medicale, fără a-i pune în primejdie viața.
Conform Raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A_ din 18.04.2oo8 al I.N.M.L. “M. Minovici”, părții vătămate R. N. i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare cca. 70-80 zile îngrijiri medicale, perioadă ce include și timpul necesar perioadei de recuperare motorie și cea necesară extragerii materialului de osteosinteză, stabilind că între leziunile traumatice suferite de partea vătămată la nivelul membrului inferior drept evidențiate clinic (contuzie gamba dreaptă, contuzie genunchi drept, excoriații locale) și radiologic (fractură platou tibial extern) și accidentul rutier din data de 04.11.2004 există legătură directă de cauzalitate.
Văzând concluziile acestei noi expertize medico-legale, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, respectiv din infracțiunea prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.pen. Este adevărat că din avizul nr. E2/2237/18.04.2008 rezultă că pentru leziunile suferite de partea vătămată în urma accidentului rutier, corect și la timp tratate ar fi necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale, iar prelungirea timpului de îngrijire medicală s-a datorat nediagnosticării la timp a fracturii de platou tibial și imobilizărilor repetate și ineficiente anterior intervenției chirurgicale, însă potrivit teoriei condiției sine qua non sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate condițiile care l-au precedat și fără de care rezultatul nu s-ar fi produs, leziunile victimei fiind cauzate de accidentul rutier produs de inculpat, în lipsa acestei situații nu ar fi existat o vătămare corporală a inculpatului care să necesite îngrijiri medicale. Faptul că numărul mare de zile stabilit pentru vindecare s-a datorat și altor factori externi, neimputabili inculpatului nu are nicio relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia, contribuțiile altor persoane la producerea rezultatului mai grav (p.văt, medici) urmând a fi avute în vedere la soluționarea laturii civile, în situația unei eventuale condamnări.
Pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii accidentului, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice-auto.
Expertul auto a concluzionat că „starea de pericol a fost creată în primul rând de victimă, care staționa noaptea pe carosabil, încălcând prin aceasta prevederile art. 206 alin.1 și art. 207 alin.1 lit.b) din Regulamentul de aplicarea a O.U.G. 195/2002 Rep…la care a contribuit și șoferul E. C. care nu a respectat prevederile art. 48 alin.1 din O.U.G.195/2002 privind circulația pe drumurile publice: conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”.
Analizând concluziile raportului de expertiză tehnică auto, precum și întregul material probator administrat la dosarul cauzei, a rezultat că locul impactului a fost situat pe carosabil, în imediata apropiere a gropii respective. Aceeași împrejurare se desprinde și din analiza schiței accidentului. Astfel potrivit schiței locului accidentului așa cum a fost întocmită de lucrătorul de poliție care a efectuat cercetarea la fața locului, între carosabil și “groapa”, identificată cu nr.3 în planșă nu există niciun acostament, groapa respectivă fiind în imediata apropiere a șoselei. În acest sens a reținut și expertul tehnic desemnat care a precizat că “în momentul impactului victima nu se putea afla staționată pe acostament deoarece pentru a se afla în acest loc ar fi trebuit ca autoturismul să circule cu roțile de pe partea dreaptă în afara carosabilului și, ca urmare, după lovirea pietonului ar fi căzut la rândul său în groapa de pe marginea drumului”.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cornetu.
Prin decizia penală nr.1 din data de 05.01.2012 pronunțată de Tribunalul I. s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 39 alin. 1 Cod procedura penala, art. 28/1 pct. 3 Cod procedura penala, art. XXIV din Legea nr.202/2010 s-a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului I..
În temeiul art. 42 Cod procedura penala s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, împotriva sentinței penale nr. 416/02.11.2011 pronunțate de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, privind pe inculpatul E. C. în favoarea Curții de Apel București.
Împotriva sentinței penale și a deciziei a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cornetu.
Critica Parchetului se referă la încheierea de ședință prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale. În temeiul dispozițiilor art.385/9 pct.10 Cod procedură penală solicită casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Verificând actele și lucrările dosarului de fond nr._ la fila 169 se găsește încheierea de ședință din data de 24.11.2011 prin care în temeiul dispozițiilor art.195 alin.1 și 3 Cod procedură penală și art.196 Cod procedură penală s-a dispus o îndreptare a erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr.416 din data de 02.11.2011.
Se susține că din eroare s-a trecut „Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. N. ca neîntemeiată” în loc de „respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. N. și de partea civilă S. U. de Urgență București ca neîntemeiate” cum corect ar fi fost.
Și în opinia noastră ne aflăm în cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod procedură penală în sensul că „instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau …” astfel că această omisiune vădită nu poate fi înlăturată pe calea îndreptării unei erori materiale.
Pe de altă parte fiind o chestiune care interesează fondul cauzei, respectiv latura civilă, nu se poate schimba o dispoziție în întregul ei pe această cale.
Pentru cele arătate mai sus nu se mai impune analizarea pe fond a cauzei care va fi trimisă spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Cornetu.
În drept sunt întrunite dispozițiile art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr.416/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu și a deciziei penale nr.1/05.01.2012 pronunțată de Tribunalul I..
Casează sentința penală nr.416 din data de 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Onorariul avocatului din oficiul de 200 lei va fi avansat din fondul Ministerul Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. D. P. P. V. C.
GREFIER,
A. M.
Red.PP
Th.red.EA-23.05.2012/2ex
J.Cornetu-jud.N.C.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 852/2013. Curtea de Apel... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 130/2013.... → |
|---|
