Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 448/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-08-2015 în dosarul nr. 448/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.448/CO
Ședința publică din data de 21 august 2015
Curtea constituită din:
Președinte: I. T.
Grefier: Victorița S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentant de procuror E.-Eliana B.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul P. M., împotriva încheierii din data de 04 august 2015 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția penală, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat P. M., personal, aflat în stare de arest preventiv asistat de apărător din oficiu substituent, avocat D. A. G., în baza delegației de substituire nr.1/20.08.2015 pe care o depune la dosar, în substituirea apărătorului din oficiu, avocat T. R., în baza delegației nr._/13.08.2015 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 9 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat P. M.depune la dosar un memoriu formulat de contestatorul-inculpat prin care solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, solicitând a fi avută în vedere ca modalitate de evaluare a măsurii preventive.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat P. M., avocat D. A. G., având cuvântul, apreciază că la acest moment nu mai justifică măsura arestării preventive, solicitând să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin intruzivă.
Solicită să se țină cont de faptul că până la pronunțarea unei hotărâri definitive, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, precum și de circumstanțele atenuante ale inculpatului, respectiv faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că inculpatul a fost cel care a sunat serviciul de urgență.
De asemenea, solicită să fie avut în vedere faptul că inculpatul are un domiciliu stabil, locuind cu părinții săi.
Solicită admiterea contestației și, pe fond, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, în principal, iar în subsidiar cu măsura controlului judiciar, învederând că inculpatul nu are antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază încheierea din 04.08.2015 prin care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.208 alin.4 Cod procedură penală și art.207 alin.4 Cod procedură penală, ca fiind legală.
De asemenea, apreciază că este legală măsura arestării preventive impunându-se menținerea acesteia potrivit textelor de lege menționate.
Având în vedere și dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, în evaluarea gravității faptei, modului și circumstanțelor, consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că privarea de libertate este oportună și necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În consecință, solicită să fie avute în vedere motivele încheierii din 04 august 2015, apreciind contestația ca nefondată.
Contestatorul-inculpat P. M.,având ultimul cuvânt, solicită să fie avut în vedere memoriul depus la dosarul cauzei.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 04.08.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală, în baza art. 362 alin. 2 C. pr. pen. rap. la art. 208 C. pr. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. Gh. M..
În baza art. 208 alin. 3 coroborat cu art. 207 alin. 4 C. pr. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
Instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 201 P/2015 din 16.04.2015 P. de pe lângă Tribunalul Teleorman a trimis în judecată în stare de arest preventiv pe inculpatul P. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen.
S-a reținut de către organul de urmărire penală că inculpatul P. M. în vârstă de 43 ani, după ce a consumat băuturi alcoolice, circa 2,5 l bere, în seara de 17.03.2015, în jurul orelor 17:30, s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate S. M. pentru a solicita suma de 250 lei, pe care i-o împrumutase și aceasta amâna restituirea.
În timp ce se aflau în locuință, cu ocazia discuțiilor, S. M. i-a spus inculpatului că nu avea suma respectivă și a doua zi urma să o primească de la fiica sa.
După circa 10 minute, persoana vătămată l-a condus pe inculpat la poartă, fără să aibă conflicte, dar în timp ce persoana vătămată a întins mâna dreaptă să-l salute pe inculpat, acestai-a aplicat în abdomen, o lovitură de sus în jos, cu un corp tăietor-înțepător, cu intensitate sporită, părăsind zona în fugă.
Realizând gravitatea faptei comise, inculpatul a sunat de pe telefonul său mobil, de mai multe ori, la numărul de urgență „112”, iar la ora 19:15, chiar a precizat faptul că „a tăiat pe cineva” .
În aceeași noapte, S. M. a fost transportat cu ambulanța la spitalul orășenesc Z., iar apoi la Spitalul Județean de Urgență A. unde a fost internat în perioada 18-30.03.2015, cu dg. „multiple plăgi tăiate jejunale. Peritonită generalizată veche de peste 6 ore. Plagă abdominală penetrantă perforantă. Plagă mezenter. Echimoze jejuno-ileale. Plagă tăiată mușchi drept abdominal stânga. Echimoze colon drept. Hematom colon drept”, fiind supus intervenției chirurgicale și numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal .
Conform raportului de constatare medico-legală, eliberat de SML Teleorman, rezultă că „Din actul medical examinat, numitul S. M. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător. Pot data din 17.03.2015. Necesită 35-40 zile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața victimei. ”
În raport de modul cum a acționat, obiectul folosit și gravitatea leziunilor, prin ordonanța 312/P/2015 din 26.03.2015, P. de pe lângă Judecătoria Z. și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor prevăzută și pedepsită de art. 32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal.
La data de 31.03.2015 s-a început urmărirea penală a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a luat măsura reținerii pe timp pe 24 ore, până la data de 01.04.2015, față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționate.
Prin încheierea nr. 32 din 01.04.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Teleorman s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului pentru 30 zile, de la 01.04.2015, la 30.04.2015 fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 8/01.04.2015.
Măsura preventivă a fost verificată și menținută succesiv în procedura de cameră preliminară la 20.04.2015, 18.05.2015.
Verificând la acest moment procesual măsura arestării preventive, instanța a reținut că cerințele impuse de textele de lege sunt întrunite în continuare, în sensul existenței de probe care impun suspiciunea rezonabilă a comiterii faptei de către inculpat, ale săvârșirii unei infracțiuni intenționate ce a vătămat integritatea corporală a unei persoane, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin.
Prin modul de săvârșire a faptei: utilizarea unui corp tăietor – înțepător, zona anatomică vizată, leziunile cauzate, inculpatul a dovedit o periculozitate sporită, fapta sa aducând atingere relațiilor sociale ce ocrotesc dreptul la viață și integritate corporală ale persoanei. Relevante în acest sens, fiind procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală eliberat de SML Teleorman, depoziții martori, declarații persoană vătămată.
De asemenea, este îndeplinită și condiția privitoare la cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, fapta prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Inculpatul mai trebuia audiat în faza judecății, a se verifica poziția sa procesuală de eventuală recunoaștere a faptelor, conform art. 375 C. pr. pen., sau o recunoaștere parțială, invocând și culpa victimei care l-ar fi provocat, poziție exprimată în camera preliminară. În raport de această situație ce va determina procedura de judecată, se vor administra celelalte probe, inclusiv declarația persoanei vătămate, în scopul aflării adevărului.
Evaluând gravitatea faptei, modul și circumstanțele de săvârșire, antecedentele penale, s-a mai apreciat că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în frecvența deosebită a infracțiunilor de violență în prezent, ce impun o ripostă mai fermă din partea autorităților.
Privarea de libertate a inculpatului datează de la 01.04.2015, au fost epuizate atât urmărirea penală cât și procedura de cameră preliminară, așa încât, date fiind considerentele reținute, s-a constatat că măsura privativă de libertate nu a depășit un termen rezonabil, fiind considerată proporțională cu gravitatea acuzației ce i se aduce inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul P. M..
Inculpatul a menționat că are domiciliul stabil la părinți și nu are antecedente penale, astfel că a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate apreciază că în cauză contestația este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 208 alin. 4 Cpp, in cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu luate fata de inculpat.
În prezenta cauză, analizând actele dosarului, instanta constată că probele administrate până în prezent relevă o suspiciune rezonabila de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, in accepțiunea art. 202 alin. 1 din C.proc.pen.: declarații persoană vătămată, declarații inculpat, declarații martori, proces-verbal de cercetare la fața locului, înscrisuri medicale.
Totodată, instanta apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației, infracțiunea este printre cele prevăzute expres de dispozițiile legale (infracțiune prin care s-a cauzat moartea unei persoane- în formă tentată) și privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, față de modalitatea de săvârșire (prin violență deosebită pe fondul unui conflict spontan în legătură cu o sumă de bani, în locuința părții vătămate, prin lovirea persoanei vătămate cu corpuri tăietoare, acționând într-o manieră vădit disproporționată raportat la situația ca atare, victima nefiind înarmată, zona corporală vitală vizată prin activitatea infracțională agresivă, respectiv zona abdomenului, provocând persoanei vătămate leziuni multiple ce i-a pus acestuia viața în pericol, rezonanța puternică pe care o produc în rândul societății infracțiunile de violență deosebită (un puternic sentiment de temere dar și de indignare în rândul societății) precum și circumstanțele personale ale inculpatului (care a dat dovadă de o agresivitate deosebită, a încercat să își diminueze răspunderea penală).
Pe de alta parte, in raport de incidenta lor, asemenea fapte neurmate de riposta ferma a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea făptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii; o asemenea lipsa de reacție a autorităților ar echivala cu o încurajare tacita la săvârșirea altor fapte similare cu consecință scăderii încrederii populației in capacitatea de protecție a statului, ceea ce inevitabil ar duce la tulburarea stării de normalitate denumita de legiuitor ordine publica.
D. urmare, Curtea constată că, deși inculpatul, prin recunoașterea infracțiunii imputate și deținerea unei locuințe stabile, nu prezintă riscul influențării probatoriului cauzei și nici pe acela al sustragerii de la procesul penal declanșat împotriva sa (motive care, de altfel, nici nu au fost reținute drept temeiuri al măsurii preventive luate în ceea ce îl privește), menținerea lui în stare de arest este, în continuare, necesară pentru realizarea scopului legitim urmărit prin dispunerea acestei măsuri (prezervarea ordinii publice), iar orice altă măsură alternativă, mai puțin severă, precum cea solicitată în dezbaterile asupra prezentei contestații (arestul la domiciliu sau controlul judiciar), este nejustificată, insuficientă și, în mod vădit, inoportună.
Apreciem, de asemenea, că se impune menținerea privării de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere stadiul incipient în care se află cauza (primul termen de judecată după încheierea procedurii camerei preliminare), pentru a se asigura prezența inculpatului în fața organelor judiciare (atât pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cât și pentru exercitarea nemijlocită a dreptului la apărare).
Prin urmare, judecătorul constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.234 alin.1 C.p.p. și există cazul prev.de art. 223 alin. 2 teza finală C.p.p., iar măsura arestării preventive corespunde scopului reglementat de art.202 alin. 1 C.p.p., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru buna finalizare a urmăririi penale și nefiind suficientă o măsură alternativă neprivativă de libertate în raport de stadiul procesual și de criteriile analizate anterior.
Așa fiind, va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul P. M..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. va obliga contestatorul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul P. M. împotriva încheierii din 04.08.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la 500 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.08.2015.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
Victorița S.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1021/2015. Curtea de Apel... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
