Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 179/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 179/CO
Ședința din camera de consiliu din 26.03.2015
PREȘEDINTE: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror N. N. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestației formulată de inculpatul I. M. V. împotriva încheierii de ședință din data de 09.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015/a11.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul I. M. V., personal, și asistată de apărătorul ales V. D. cu delegația nr._/16.03.2015 emisă de Baroul București, aflată la fila 9 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că contestatorul inculpat a solicitat judecarea cauzei in lipsa sa, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Judecătorul de drepturi și libertăți acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat I. M. V.,pune concluzii de admitere a contestației, desființarea încheierii atacate și, rejudecând, să fie respinsă cererea de menținere a arestării preventive a inculpatului, apreciind că la acest moment nu există riscul ca inculpatul să se sustragă cercetărilor. De asemenea, apreciază că se impune cercetarea inculpatului in stare de libertate si pentru egalitate de tratament in raport cu ceilalți inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, in cauză nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 242 alin. 2 Noul Cod de procedură penală pentru înlocuirea măsurii arestării preventive. Totodată, apreciază că in cauză nu s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive, inculpatul fiind arestat de 8 luni, perioadă in care a fost finalizată urmărirea penală, instanța fiind sesizată cu rechizitoriu.
Curtea reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Asupra prezentei contestații.
Prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2015, pronunțată în dosarul nr._/3/2014 al Tribunalului București s-au dispus, printre altele următoarele:
În temeiul art.362 C.pr.pen. rap. la art.208 C.pr.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și menține măsura arestării preventive a inculpatului I. M. V..
respinge, ca neîntemeiată cererea de constatare a încetării de drept a măsurii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în conformitate că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpat, în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, judecătorul, apreciază că acestea sunt legale si temeinice, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive fata de inculpat se mențin în continuare, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Astfel sunt in continuare îndeplinite disp. art. 202 si art. 223 alin 2 din Cpp in sensul că din materialul probator administrat până la acest moment procesual, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis presupusele faptă pentru care a fost trimis în judecată, iar măsura preventivă dispusă față de acesta, respectiv măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, pentru realizarea în bune condiții a scopului procesului penal.
Împotriva încheierii au formulat contestație inculpații, solicitând continuarea judecății în stare de libertate, invocând aspectul potrivit căruia nu subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, iar in cauză nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorilor și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată contestația nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.223 alin. 1 teza I și alin. 2 Cod de proc.pen.
Astfel, pe de-o parte din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru sunt cercetați (este vorba despre acele fapte care au fundamentat totodată luarea/prelungirea/menținerea masurii arestarii preventive), relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declarații părți vătămate S. V., N. M., S. C., acte medicale, procese-verbale de analiză a listingurilor, procese-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate, declarații martori, planșe foto etc.
Pe de altă parte, privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în frecvența deosebită a infracțiunilor contra vieții în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce inculpatului.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpatului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică nici revocarea măsurii arestării preventive, dar nici înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.223 alin.3 teza finală Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, dar și solicitării inculpatului prin apărător, trebuie să se analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 N.C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpatului, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, luarea față de inculpatul din prezenta cauză a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d Cod de proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, judecătorul de cameră preliminară le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 alin. 1 Cod de proc.pen., știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 208 Cod proc.pen., cu referire la art. 362 Cod proc.pen, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul I. M. V. împotriva încheierii de ședință din data de 9 martie 2015, pronunțată în dosarul nr._/3/2014 al Tribunalului București.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul I. M. V. împotriva încheierii de ședință din data de 9 martie 2015, pronunțată în dosarul nr._/3/2014 al Tribunalului București.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2015.
Președinte
I. C.
Grefier,
R. S.
Red/dac. I.C. /26.03.2015/2 ex.
Tribunalul București, Secția I penală/ Jud. G. R.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 182/2015.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
