Facilitarea şederii ilegale în românia. Art.264 NCP. Decizia nr. 479/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 479/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 479/2015
Dosar penal nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 479/A
Ședința publică din data de 27 martie 2015
Completul constituit din:
Președinte: T. A.
Judecător: M. C. M.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul H. D. împotriva sentinței penale nr. 33/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. A. M. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/17.03.2015, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de apel.
Curtea acordă posibilitate apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul-inculpat.
La interpelarea Curții apelantul-inculpat arată că nu dorește să declare nimic în fața instanței de apel.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat, având cuvântul solicită admiterea apelului potrivit art.421 pct.2 lit.a) Cod pr.penală, desființarea sentinței penale atacate, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Subliniază faptul că, instanța de fond a reținut prevederile art.396 alin.10 Cod pr.penală și prevederile legale privind recidiva postexecutorie.
De asemenea arată că instanța fondului a reținut că prejudiciul produs de inculpat a fost unul mic și recuperat.
Solicită se face o reanalizare a întregului material probator, iar în urma acesteia să se dispună reducerea pedepsei finale.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că inculpatului i-a fost aplicat minimul prevăzut de lege ca urmare a reținerii dispozițiilor art.396 alin.10 Cod pr.penală, precum și prevederile stării de recidivă.
Față de bogata activitate infracțională a apelantului-inculpat, de natura și gravitatea faptei de furt, consideră că apelul este nefondat, pedeapsa finală fiind individualizată în mod just, impunându-se respingerea ca nefondată a apelului.
Apelantul-inculpat H. D., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu cele învederate de apărătorul desemnat din oficiu. Lăsând cauza la aprecierea instanței de apel.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.33/27.01.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 1 București a condamnat, în baza art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.e Cod penal cu aplic.art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr.penală, pe inculpatul H. D. (fiul lui D. și F. G., născut la data de 13.12.1993 in B., jud.B., CNP-_, cetățean român, studii 4 clase, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în B., ., ., .), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.399 alin.1 Cod pr.penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 15.10.2014 la zi.
În baza art.19 Cod pr.penală rap.la art.397 alin.1 Cod pr.penală, s-a luat act că persoana vătămată S.C. P. & C. S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 15.10.2014, în jurul orei 13.14 inculpatul H. D. a sustras din magazinul P. & C. Băneasa o șapcă marca „New Era”, prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă, creând un prejudiciu în cuantum de 179,95 lei, ulterior recuperat.
La reținerea acestei situații de fapt instanța a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces – verbal de constatare a infracțiunii, proces – verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare efectuate cu această ocazie, proces – verbal de redare a înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta magazinului P. & C. Băneasa și suportul optic DVD ., înscrisuri: adresa persoanei vătămate . prin care arată că nu se constituie parte civilă în procesul penal și nu dorește să se împace cu inculpatul, adresa semnată de numitul Ș. C., în calitate de șef departament P. & C., dovada de ridicare a bunului sustras de la inculpat și dovada de predare a bunului numitului D. F. în calitate de reprezentant convențional al persoanei vătămate, declarația martorului D. F., declarația martorului S. G., declarația suspectului H. D., declarația inculpatului H. D..
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul H. D. a recunoscut comiterea faptei și a declarat că a sustras șapca prin îndepărtarea sistemului antifurt într-una din cabinele de probă, după care a ascuns bunul în haina personală și a ieșit din magazin, fiind imediat depistat de către un agent de pază. Bunul sustras a fost ridicat de către organele de poliție și predat persoanei vătămate prin reprezentant convențional.
Audiat fiind în faza de judecată a procesului penal, inculpatul a adoptat o atitudine de recunoaștere a faptei reținută în sarcina sa, solicitând instanței aplicarea disp. art.396 al.10 Cod pr.penală.
Prima instanță a reținut agravanta prev.de art.229 alin.1 lit.e) Cod penal, întrucât din mijloacele de probă administrate a rezultat că inculpatul H. D. a sustras șapca prin scoaterea din funcțiune a sistemului acesteia de alarmă.
Totodată, în cauză este aplicabil art.41 alin.1 Cod penal întrucât inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie. Primul termen al recidivei este reprezentat de condamnările la pedepsele de 3 ani închisoare și respectiv 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, stabilite prin sentința penală nr. 703/06.04.2012 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 648/R/05.07.2012 a Curții de Apel B. și prin sentința penală nr. 861/28.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București definitivă prin decizia nr. 56/14.01.2014 a Curții de Apel București.
Inculpatul a fost arestat la data de 10.07.2014 și liberat la termen la data de 22.08.2014, astfel cum a rezultat din fișa de cazier a inculpatului.
Cel de-al doilea termen al recidivei este reprezentat de infracțiunea care face obiectul prezentului dosar, comisă de inculpat cu intenție și după executarea pedepselor mai sus arătate, pentru care art.229 alin.1 Cod penal prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
La individualizarea și proporționalizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art.74 Cod penal. Astfel, au fost avute în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din acest punct de vedere, analizând cuprinsul fișei de cazier atașată la dosar, judecătorul fondului a constatat că inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea de fapte similare, atât în minorat cât și după ce a devenit major, infracțiunea care face obiectul prezentului dosar fiind săvârșită în stare de recidivă, inculpatul fiind liberat la termen la data de 22.08.2014.
Astfel, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul H. D., în vârstă de 20 de ani, este cetățean român, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, fără ocupație, fără loc de muncă, cu stagiul militar nesatisfăcut, având studii 4 clase, fiind lipsit de o sursă licită de venit, acesta asigurându-și cele necesare traiului prin însușirea de bunuri pe nedrept, dând dovadă astfel de perseverență în săvârșirea acestui tip de infracțiune. În mod evident, condamnările definitive repetate nu au avut un impact major asupra comportamentului acestuia, rolul educativ și preventiv al pedepselor nefiind atins. Pe cale de consecință, s-a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este necesar a fi executată în regim de detenție.
Întrucât inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, instanța a procedat la majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de către legiuitor pentru infracțiunea pentru care inculpatul este judecat, dând eficiență astfel disp. art.43 al.5 Cod penal.
De asemenea, la calculul limitelor de pedeapsă au fost avute în vedere și dispozițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală.
Față de modul de săvârșire a faptei și de persoana inculpatului, care a fost în trecut condamnat definitiv pentru săvârșirea de fapte similare cu cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dar și față de valoarea prejudiciului, apreciată de către instanță ca fiind mică, coroborat cu recuperarea acestuia prin restituirea bunului sustras, instanța a aplicat inculpatului minimul special al pedepsei rezultat ca urmare a aplicării consecutive a disp.art.43 al.5 Cod penal și art.396 al.10 Cod pr.penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul H. D., care a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Apelul este nefondat.
Reține că instanța de fond în mod just și temeinic a constatat că există probe suficiente pentru a pronunța o soluție de condamnare în cauză.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, reține că nu există argumente suficiente pentru a justifica aplicarea circumstanțelor atenuante – inculpatul are antecedente penale, furtul a fost comis în loc public, recunoașterea este formală – toate fiind elemente în detrimentul inculpatului – iar pedeapsa aplicată de instanța de judecată este una clementă, condiții în care reducerea mai accentuată a acesteia ar lipsi de finalitate procesul penal.
Față de cele de mai sus, va respinge apelul ca nefundat și va deduce prevenția la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul H. D. împotriva sentinței penale nr. 33/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul cu numărul de mai sus.
În baza art.422 Cod pr.penală deduce prevenția de la 15.10.2014 la zi.
În baza art.275 al.2 Cod pr.penală obligă apelantul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T. A. M. C. M.
GREFIER,
C. G.
Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.4/27.04.2015
Jud.sect. 1 București - judecător T. G.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 470/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 471/2015.... → |
|---|
