Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 119/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 119/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 119/2016

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

Curtea de Apel București – Secția I penală

Decizia penală nr.119/C

Ședința publică din data de 29.02.2016

Curtea constituită din:

PPREȘEDINTE: M. N.

Grefier: R.-E. V.

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul W. R. S. împotriva încheierii penale din data de 17.02.2016, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat W. R. S. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială atașată la dosarul de fond, precum și interpretul de limbă germană A. D., în baza autorizației nr._, emisă de Ministerul Justiției la data de 17.11.2008.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul ales al contestatorului-inculpat W. R. S. solicită declararea ședinței nepublice în prezenta cauză.

Curtea pune în discuție cererea formulată de apărătorul ales al contestatorului-inculpat, în sensul declarării ședinței nepublice.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii astfel formulate.

Curtea, deliberând, în raport de obiectul prezentei cauze, respectiv contestația formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, nefiind o judecată pe fondul cauzei, respinge cererea de declarare a ședinței de judecată ca fiind nepublică.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al contestatorului-inculpat W. R. S., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, având în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 8 luni de zile, urmând ca la data de 02.03.2016 să se procedeze la soluționarea cauzei în fond, inculpatul dorind să beneficieze de procedura simplificată.

De asemenea, susține că în timpul urmăririi penale s-a încercat încheierea unui acord cu procurorul de caz, înțelegere care nu a fost însă acceptată, având în vedere modificarea dispozițiilor procesual penale.

În acest sens, susține că inculpatul nu este o persoană perversă, ci este o persoană provenind dintr-o familie organizată din Elveția și care luptă pentru ca inculpatul să ajungă cât mai repede pe teritoriul Elveției.

Precizează că inculpatul a participat în mod activ, nu numai la recunoașterea și circumstanțierea faptei, ci a adus contribuții esențiale la aflarea adevărului.

Totodată, susține că există două denunțuri formulate și înregistrate împotriva a trei cetățeni germani, cu care inculpatul ar fi trebuit să vorbească pe internet, însă, văzând că acești oameni aveau o aplecare bolnavă spre relații expuse în mod explicit cu minori și nu în sensul relațiilor întreținute cu minori de 16-17 ani, pe care le-ar fi avut inculpatul.

Precizează că acei trei cetățeni germani sunt cunoscuți de autoritățile germane, aflându-se sub supraveghere, motiv pentru care apărarea a solicitat instanței de fond să comunice stadiul cercetării acestor denunțuri, pentru a putea fi invocate și circumstanțele atenuante în cauză.

Arată că inculpatul nu se află în stare de recidivă și nu are un comportament bolnăvicios, ci doar suferă de un anumit complex, fiind sub tratament psihologic și psihiatric în Elveția, întrucât, după moartea tatălui său și a accidentului produs la schi, a muncit și s-a perfecționat zi de zi.

Consideră că este o modalitate elvețiană de perfecțiune, dar în același timp un strigăt disperat după femeia pereche, pe care inculpatul nu a găsit-o.

Mai mult, susține că inculpatul nu mai suportă starea de detenție, consideră că se impune ca inculpatul să primească o pedeapsă rezonabilă, urmând a fi inițiată procedura de trimitere către teritoriul Elveției unde va executa pedeapsa.

Menționează că aceste relații sexuale întreținute nu au fost făcute cu violență ori condiționate de o plată, ci au fost determinate de o nevoie patetică, cu configurație penală, a unui om care căuta o prietenie. Susține că inculpatul nu este homosexual și nu are astfel de porniri. În acest sens, arată că nici mama și nici sora sa nu l-au cunoscut în acest mod, solicitând instanței să se aplece cu umanitate asupra acestui comportament.

Concluzionând, apreciază că măsura arestării preventive nu se mai justifică la acest moment procesual.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondată, a contestației astfel formulate, apreciind soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere gravitatea faptelor de trafic de minori și act sexual cu minori, raportat și la perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat și activitatea infracțională, inclusiv la urmările produse asupra minorilor, cât și sentimentul de oroare creat în rândul comunității, în raport de modul în care inculpatul a înțeles să reacționeze.

Totodată, arată că anterior faptelor din prezenta cauză s-a reținut că inculpatul a fost sancționat în Elveția pentru distribuirea de materiale pornografice cu minori.

Față de considerentele anterior expuse, apreciază că singura măsură preventivă proporțională cu gravitatea acuzațiilor este măsura arestării preventive.

Contestatorul-inculpat W. R. S., având ultimul cuvânt, susține că nu a dorit să facă nimic ilegal, iar oamenii au venit la el în mod liber și voit. Mai mult, precizează că a fost mințit și niciodată nu a plătit pentru serviciile sexuale și nu a făcut nimic cu care acele persoane să nu fi fost de acord.

Arată că are probleme în arest, în Penitenciar, din cauza piciorului, întrucât nu se poate mișca suficient și din acest motiv solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară.

CURTEA,

Deliberând asupra contestației formulate,constată următoarele:

Tribunalul București – Secția I Penală ,prin încheierea din data de 17.02.2016, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 208 alin.2, 4 C.proc.pen.,a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului W. R.-S., născut la data de 07.02.1974, fiul lui W. HEINZ O. și W. A., domiciliat în Mösli 210, 3474 Rüedisbach, Elveția, cetățean elvețian, necăsătorit, posesor al pașaportului ., valabil până la data 01.10.2016, cunoscut cu antecedente penale, arestat în baza M.A.P. nr. 388/UP/05.07.2015 emis în baza încheierii Tribunalului București din data de 05.07.2015, pronunțată în dosarul nr._/3/2015 și a menținut măsura arestării preventive a acestuia.

În baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București la data de 22.12.2015 în dosarul 2586D/P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului W. R.-S., cercetat sub aspectul săvârșirii în concurs real a infracțiunilor de:

- trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 C.pen. rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. (persoana vătămată A. C.-NICUȘOR) ;

- act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen. (persoana vătămată A. C.-NICUȘOR) ;

- trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 C.pen. rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen. (persoana vătămată S. V.-Ș.) ;

- act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 1 și alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen. (persoana vătămată S. V.-Ș.)

- trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 C.pen. rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., și cu aplic. art. 5 C.pen. (persoana vătămată S. C.) ;

- act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen. (persoana vătămată S. C.) ;

- act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 1 și alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen. (persoana vătămată I. E. -M.-L.) ;

- act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen. (persoana vătămată B. A.-GIGEL) ;

- toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că:

1.Fapta inculpatului W. R.-S., constând în aceea că, în perioada 2012 –2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat-o, a transportat-o și a primit-o în locuința sa pe persoana vătămată A. C.-NICUȘOR, în vârstă de 15 ani, 16 ani, respectiv 17 ani, în scopul exploatării sexuale, determinând-o contra unor sume de bani și pe fondul consumului de aurolac oferit, să întrețină acte sexuale orale, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se află minorul, fiind nevoit să cerșească și să doarmă în canelele din zona Gării de Nord, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 C.pen. rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen.

2. Fapta inculpatului W. R.-S., constând în aceea că, în perioada 2012 - 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale a întreținut în mod repetat acte sexuale orale cu minorul A. C.-NICUȘOR, în vârstă de 15 ani, 16 ani, respectiv 17 ani, abuzând de influența sa asupra victimei, pe care a dobândit-o anterior prin oferirea repetată de bani ntrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen.

3. Fapta inculpatului W. R.-S., care, în perioada 2012 - 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat-o, a transportat-o și a primit-o în locuința sa, pe persoana vătămată S. V.-Ș., în vârstă de 13 ani, respectiv 14 ani, 15 ani și 16 ani, în scopul exploatării sexuale, determinând-o contra unor sume de bani și pe fondul consumului de aurolac oferit, să întrețină acte sexuale orale, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla minorul, copil al străzii, instituționalizat în CSS Pinocchio, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 C.pen. rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen.

4. Fapta inculpatului W. R.-S., constând în aceea că, în perioada 2012 – 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale a întreținut în mod repetat acte sexuale orale cu minorul S. V.-Ș., în vârstă de 13 ani, respectiv 14 ani, 15 ani și 16 ani, abuzând de influența sa asupra victimei, pe care a dobândit-o anterior prin oferirea constantă de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 1 și alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen.

5. Fapta inculpatului W. R.-S., constând în aceea că, în perioada 2012 - 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat-o, a transportat-o și a primit-o în locuința sa pe persoana vătămată S. C., în vârstă de 16 ani, respectiv 17 ani, în scopul exploatării sexuale, determinând-o contra unor sume de bani și pe fondul consumului de aurolac oferit, să întrețină acte sexuale orale și anale, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla minorul, copil al străzii, instituționalizat în CSS Pinocchio, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 C.pen. rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., și cu aplic. art. 5 C.pen.

6. Fapta inculpatului W. R.-S., constând în aceea că, în perioada 2012 – 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale a întreținut în mod repetat acte sexuale orale cu minorul S. C., în vârstă de 16 ani, respectiv 17 ani, abuzând de influența sa asupra victimei, pe care a dobândit-o treptat, prin oferirea de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen.

7. Fapta inculpatului W. R.-S., constând în aceea că, în perioada 2012 - 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat-o, a transportat-o și a primit-o în locuința sa pe persoana vătămată I. E. -M.-L., în vârstă de 14 ani, respectiv 15 ani, 16 ani și 17 ani, în scopul exploatării sexuale, determinând-o contra unor sume de bani și pe fondul consumului de aurolac oferit, să întrețină acte sexuale orale, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla minorul, copil al străzii, instituționalizat în CSS Pinocchio, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 C.pen. rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., și cu aplic. art. 5 C.pen.

8. Fapta inculpatului W. R.-S., constând în aceea că, în perioada 2012 – 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale a întreținut în mod repetat acte sexuale orale cu minorul I. E. -M.-L., în vârstă de 14 ani, respectiv 15 ani, 16 ani și 17 ani, abuzând de influența sa asupra victimei, pe care a dobândit-o anterior prin oferirea treptată de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 1 și alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen.

9. Fapta inculpatului W. R.-S., constând în aceea că, în cursul anului 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat-o, a transportat-o și a primit-o în locuința sa, pe persoana vătămată B. A.-GIGEL, în vârstă de 15 ani, în scopul exploatării sexuale, determinând-o contra unor sume de bani și pe fondul consumului de aurolac oferit, să întrețină acte sexuale orale, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se află minorul, copil al străzii, instituționalizat în CSS Pinocchio întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 C.pen. rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., și cu aplic. art. 5 C.pen.

10. Fapta inculpatului W. R.-S., care, în cursul anului 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale a întreținut în mod repetat acte sexuale orale cu minorul B. A.-GIGEL, în vârstă de 15 ani, abuzând de influența sa asupra victimei, pe care a dobândit-o anterior prin oferirea de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 220 alin. 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și cu aplic. art. 5 C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală la data de 23.12.2015 sub nr._ 15, primind indicativul_ 15/a2 pentru procedura de camera preliminară.

Prin încheierile de ședință din 28.12.2015 și din 20.01.2016 pronuntate de judecatorul de camera preliminara in dosarul nr._ 15 și nr._ 15/a2.1, s-a constatat în baza art. 348 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 207 C.proc.pen legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului W. R.-S. și în baza art. 207 alin.4 C.proc.pen. s-a menținut măsura preventivă.

Prin încheierea de ședință din din 20.01.2016 pronuntată de judecatorul de camera preliminara in dosarul_ 15/a2, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a fost constatată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2586/D/P/2015 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București privind pe inculpatul W. R.-S., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul W. R.-S..

Potrivit art. 362 alin. 2 C.pr.pen, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 Cod proc.pen.

Conform dispozițiilor art. 208 Cod proc.pen., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.

În cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, sunt relevante, necesare și suficiente desfășurării procesului penal.

Instanța a reținut, din ansamblul probator administrat în etapa urmării penale, că în cauză există probe de natură să conducă la suspiciunea rezonabilă în sensul art.223 al.2 C.p.p. și al art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptelor imputate.

Articolul 5 par.1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România la data de 20.06.1994 stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.

În hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură), indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.

Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).

În cauză, instanța a constatat faptul că atât în momentul luării măsurii privative de libertate cât și pe parcursul acesteia probe de natură să conducă la suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpatul W. R.-S. a faptelor imputate în sensul art.223 al.2 C.p.p. existau și persistă, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu, însoțite de planșele foto; procesele-verbale întocmite de către organele de cercetare penală delegate în cauză, însoțite de planșele foto; procesele-verbale de consemnare a activităților de supraveghere tehnică efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică nr. 2784-2791/UP/13.03.2015, 4223-4229/UP/24.04.2015, 5604 -5613/UP/03.06.2015, 6475-6478/UP/01.07.2015, emise de Tribunalul București, împreună cu anexele; înscrisurile comunicate de către autoritățile judiciare din Elveția; înscrisurile comunicate de către S.C. NEW KOPEL ROMANIA S.R.L.; procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuate în baza mandatului de percheziție nr. 2813/03.07.2015, emis de Tribunalul București și înscrisurile ridicate; procesul-verbal de analiză a datelor obținute în urma accesării sistemelor informatice în baza ordonanței nr. 310/UP/04.07.2015, confirmată prin încheierea Tribunalului București – Secția I Penală; declarațiile persoanelor vătămate S. V.-Ș., I. M.-L.-E., A. C.-NICUȘOR, S. C. și B. A.-GIGEL; înscrisurile comunicate de CSS PINOCCHIO privind evaluările psihologice periodice ale persoanelor vătămate; procesul-verbal de recunoaștere din grup a inculpatului W. R.-S.; procesele-verbale de clonare/copiere a mediilor de stocare; procesul-verbal de percheziție informatică, efectuată în baza mandatelor de percheziție informatică nr. 2924/21.07.2015, emis de Tribunalul București, și nr. 3092/04.08.2015 însoțit de rapoartele EnCase, imprimate pe suportul optic aferent; procesul-verbal de analiză a fișierelor identificate în urma percheziției informatice însoțit de rapoartele C4ALL, imprimate pe suportul optic aferente; declarațiile inculpatului W. R.-S.; dovada de restituire a bunurilor inculpatului; dovada de predare la camera de corpuri delicte a bunurilor.

Pe de altă parte, în cauză există situația prev. de art. 223 al.2 C.p.p., respectiv inculpatul W. R.-S. a comis infracțiunile de trafic de minori în formă continuată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani și act sexual cu un minor în formă continuată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește această ultimă condiție, instanța a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptelor a căror săvârșire i se impută. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii deduse judecății, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, instanța a constatat faptul că i se impută inculpatului săvârșirea unor infracțiuni intenționate, infracțiuni cu un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere că acest gen de infracțiuni, prin amploarea lor deosebită aduc atingere unei importante valori proteguite de legea penală, respectul datorat libertății si integrității sexuale a persoanei, dar și cu un grad de pericol social concret ridicat avându-se în vedere: pluralitatea de infracțiuni și de acte materiale, intervalul mare de timp în care acestea au fost executate (5 infracțiuni-trafic de minori, 5 infracțiuni-act sexual cu minor savârșite în interval de 5 ani), numărul mare de persoane vătămate (infractiuni savârsite asupra a cinci minori instituționalizați, care obișnuiesc să vagabondeze, profitând de vârsta fragedă, de lipsa lor de instruire și lipsa mijloacelor financiare), vârsta acestora (între 11 și 18 ani).

De asemenea, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind condamnat în anul 2005 pentru posesia/distribuire de materiale pornografice cu minori a fost arestat la data de 27.01.2011 fiind suspectat de exploatarea sexuală a unui minor, fiind ulterior eliberat, în Cambogia inculpatul a avut un incident legat de întreținerea de acte sexuale cu un minor surdo-mut, iar în noiembrie 2014 organele de poliție din Elveția au efectuat o percheziție domiciliară în locuința lui pe motiv că supraveghease un minor de 14 ani în timp ce se afla într-un vestiar la un bazin de înot.

Totodată, instanța a constatat că arestarea inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest moment.

Într-adevăr, potrivit articolului 5 par.(3) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privarea de libertate nu trebuie să depășească un termen rezonabil. Curtea a menționat în repetate rânduri că: „Continuarea încarcerării nu se justifică, într-o speță concretă, decât dacă indici concreți manifestă o adevărată exigență a interesului public ce prevalează, în pofida prezumției nevinovăției, asupra regulei de respectare a libertății individuale” (Neumeister c. Austria).

Persistența motivelor rezonabile de a presupune că persoana arestată a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a legalității menținerii în detenție, dar nu este suficientă; Curtea trebuie să mai stabilească dacă și alte motive invocate de autoritățile judecătorești continuă să legitimeze privarea de libertate. Când ele se dovedesc a fi „pertinente” și „suficiente”, ea verifică în plus dacă autoritățile naționale competente au manifestat o „promptitudine particulară” la administrarea procesului (Assenov c. Bulgaria).

Începutul perioadei de detenție luată în considerare de judecătorii de la Strasbourg corespunde momentului reținerii și se încheie în momentul eliberării. Conform judecătorilor de la Strasbourg, noțiunea de „termen rezonabil” trebuie să fie interpretată în lumina datelor concrete ale fiecărui caz și nu trebuie să depindă de un termen maximal fixat in abstracto. Judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în cauză, inculpatul a fost privat de libertate în data 04.07.2015, organele judiciare investite cu soluționarea prezentei cauze dând dovadă de diligență în administrarea probatoriului necesar justei soluționări a cauzei, sesizând instanța la data de 23.12.2015, iar la data de 20.01.2016 s-a dispus începerea judecatii cauzei.

Pentru aceleași motive, instanța a considerat că nu se justifică alegerea unei alte măsuri preventive mai puțin drastică, astfel cum a solicitat inculpatul prin apărător. Din observarea actelor de urmărire penală efectuate până la acest moment, reiese o implicare susținută a inculpatului în actele materiale ce formează conținutul infracțiunilor pentru care este cercetat.

Totodată, instanța de judecata a apreciat că o detenție provizorie ce datează de aproximativ 7 luni nu a depășit un termen rezonabil, si poate fi menținută fără a fi încălcate principiile enunțate in mod constant de practica CEDO.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 362 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 208 alin.2, 4 C.proc.pen., instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului W. R.-S. luată prin încheierea Tribunalului București nr._/3/2015 din data de 05.07.2015 și a menținut măsura arestării preventive a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație,în termenul legal,inculpatul W. R. S. ,solicitările acestuia și argumentele invocate în susținerea căii de atac exercitate fiind menționate în partea introductiva a acestei încheieri.

Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea atacată,Curtea constată că este nefondata contestația formulata pentru următoarele considerente:

Potrivit art.362 alin.2 C.p.p.în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 conform cu care în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.

De asemenea,potrivit art.202 alin.1 C.p.p. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni,iar conform art.223 alin.2 C.p.p.măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În prezenta cauză,Curtea constată că subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul W. R. S. .

Examinând actele și lucrările dosarului,Curtea constată că în prezenta cauză este îndeplinită prima condiție prevăzută de art.202 alin.1 C.p.p. și art.223 alin.2 C.p.p.,din materialul probator existent și la care instanța de fond face referire în hotărârea atacată rezultând suspiciunea rezonabilă că inculpatul W. R. S. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată,existând suficiente probe care să satisfacă atât exigențele dispozițiilor art.202 alin.1C.p.p.și art.223 alin.2 C.p.p. ,cât și pe cele ale art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite cumulativ și celelalte două condiții impuse de art. 223 alin.2 C.p.p,având în vedere infracțiunile deduse judecății, privarea de libertate a contestatorului inculpat fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică

Curtea are în vedere în acest sens natura și gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi fost comise de contestatorul inculpat ,modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora( într-un interval mare de timp ,persoane vătămate minore cu vârste cuprinse între 13 ani și 17 ani,profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se găseau acestea datorită vârstei,lipsei posibilităților financiare, dependentei de aurolac și a împrejurării că erau copii ai străzii), astfel cum au fost reținute și descrise în hotărârea atacată ,amploarea activității infracționale desfășurate,urmarea produsă și care se poate produce, respectiv traumele fizice, psihice, sufletești produse persoanelor vătămate într-o perioadă critică a vieții, sentimentul puternic de teamă și insecuritate pe care acest gen de fapte îl generează în rândul societății civile,în condițiile în care astfel de fapte au consecințe extrem de negative asupra dezvoltării fizice și psihice a persoanelor vătămate,aspecte care în opinia Curții impun și justifică în continuare o reacție fermă din partea autorităților statului,respectiv privarea de libertate a contestatorului inculpat W. R. S. în scopul protejării siguranței publice și pentru a asigura și buna desfășurare a procesului penal.

Curtea apreciază că și în prezent infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prin gravitatea acestora și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute și cerințele art. 5 parag.1 lit.c si parag.3 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale .

Curtea consideră că menținerea arestării preventive a inculpatului W. R. S. este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia, fiind necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal.

Datele personale invocate în susținerea căii de atac exercitate, ca,de altfel nici perioada de timp petrecută în arest preventiv,nu sunt în măsură să justifice la acest moment procesual,în opinia Curții ,în raport de aspectele anterior menționate, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă,fiind evident că rezonanța socială negativă a faptelor pentru care este trimis în judecată nu s-a estompat.

Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. C.p.p.,va respinge ,ca nefondată, contestația formulată de inculpatul W. R. S. împotriva încheierii din data de 17.02.2016,pronunțată de Tribunalul București,Secția I Penală în dosarul nr._ .

În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă germană,în echivalentul a 3 ore în regim de urgență,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. C.p.p. respinge ,ca nefondată, contestația formulată de inculpatul W. R. S. împotriva încheierii din data de 17.02.2016,pronunțată de Tribunalul București,Secția I Penală în dosarul nr._ .

În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă germană,în echivalentul a 3 ore în regim de urgență,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.02.2016.

PREȘEDINTE GREFIER M. N. R. E. V.

← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP....		Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 383/2016. Curtea de Apel... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 119/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 119/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI