Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 342/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 342/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.342/A
Ședința publică din data de 24.02.2016
C. constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: A. A. R.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă C. de A. București a fost reprezentat de procuror M. T..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpata I. (fostă S.-Memet) M. G. împotriva sentinței penale nr.2598 din data de 16.12.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-inculpată I. (fostă S.-Memet) M. G. personal și asistată de apărător ales, avocat A. B. I.,cu împuternicire avocațială ., nr._, emisă de Baroul București și atașată la dosar (fila 8), lipsă fiind intimata-persoană vătămată M. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 420 alin. 11 rap. la art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, C. procedează la verificarea identității apelantei-inculpate I. (fostă S.-Memet) M. G., copia dovezii de identitate provizorii fiind atașată la dosar (fila 9).
Apărătorul ales al apelantei-inculpate I. (fostă S.-Memet) M. G. depune la dosarul cauzei motivele în susținerea apelului declarat. Totodată, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în copii de pe certificatul de căsătorie al inculpatei, în dovedirea schimbării numelui inculpatei, ca efect al căsătoriei, respectiv copii ale certificatelor de naștere ale copiilor.
C. pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apelanta-inculpată I. (fost S.-Memet) M. G..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a probei astfel solicitate.
C., deliberând, apreciind-o ca fiind utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 420 alin. 5 rap. la art. 100 Cod procedură penală, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apelanta-inculpată I. (fostă S.-Memet) M. G., după care procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor prezentate (filele 12-15).
Fiind întrebată, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, apelanta-inculpată I. (fostă S.-Memet) M. G. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, C. acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al apelantei-inculpate I. (fostă S.-Memet) M. G., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, primul motiv de apel vizând neaplicarea dispozițiilor art.396 alin. 10 Cod procedură penală, față de împrejurarea că inculpata a solicitat judecarea cauzei în cadrul procedurii simplificate, recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu,instanța de fond respingând această cerere ca neîntemeiată. Însă, constată că la final, urmare a administrării probatoriului în cauză, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt, numai că limitele de pedeapsă nu au fost reduse cu o treime, urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin. 10 Cod procedură penală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, solicită să se rețină circumstanțele personale ale inculpatei, în sensul că nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind mama a trei copii minori cu vârste cuprinse între 2 și 6 ani.
Față de aceste considerente, pune concluzii de admitere a apelului declarat, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, rejudecând, reducerea pedepsei aplicate inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în ceea ce privește critica privind nereținerea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, solicită să se constate că la data de 18.11.2015 când inculpata a dat declarație în fața instanței de judecată, aceasta nu a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu, în condițiile în care există o întreagă parte cu privire la tâlhăria pe care inculpata nu a recunoscut-o, motiv pentru care s-a și solicitat de către apărare schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt. Ca atare, consideră că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că procedura simplificată nu este incidentă în prezenta cauză.
Mai mult, apreciază că pedeapsa a fost în mod corect aplicată și individualizată de către instanța de fond.
De asemenea, apreciază că singurul motiv de admitere a apelului declarat de către inculpată se referă la aplicarea art. 66 alin. 1 lit. d Cod penal, cu privire la care apreciază că nu este incident în prezenta cauză.
Față de aceste considerente, pune concluzii de admitere a apelului declarat de inculpata I. M. G., doar sub aspectul înlăturării interdicției prev. de art. 66 alin. 1 lit. d Cod penal, în sensul de a-i permite inculpatei să-și exercite dreptul la vot.
Apelanta-inculpată I. (fostă S.-Memet) M. G., având ultimul cuvânt, susține că nu mai are nimic de spus.
C.
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2598 din data de 16.12.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 c.p.p. s-a respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 233 c.p. în art. 228 alin. 1 c.p.
În temeiul art. 233 c.p. inculpata S.-Memet M. G. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. c) și d) C. pen. impune condamnatei să execute următoarele obligații:
- să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul A.D.P. sector 2 București/Fundația pentru promovarea Sancțiunilor comunitare pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpată prin încheierea din data de 18.11.2015.
În baza art. 72 și art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 18.08.2015 la 19.08.2015 și arestului la domiciliu de la 19.08.2015 la 18.11.2015.
În baza art. 25 c.p.p. și art. 397 alin.1 c.p.p. s-a luat act că partea vătămată M. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 c.p.p. inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1200 lei (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului3).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18.08.2015, în jurul orei 10:00, inculpata se afla împreună cu partea vătămată M. N. în Camera de Primire Vizite din cadrul Penitenciarului București - Rahova cu sediul în București, ., Sector 5.
La un moment dat, partea vătămată a mers să-și cumpere un suc și o napolitană din interiorul sălii de așteptare, lăsând portofelul pe sacoșa aflată în dreptul scaunului pe care se așezase.
Când a revenit, partea vătămată a observat faptul că inculpata S.-Memet M. G. se așezase pe scaunul său, având în brațe un copil minor și fermoarul portofelului aflat pe sacoșă era deschis, iar din interior lipseau două bancnote de 50 lei.
Partea vătămată a realizat cine este autorul furtului și a intrat după inculpata S.-Memet M. G. care se retrăsese în grupul sanitar, observând că aceasta a aruncat o bancnotă de 50 lei pe care și-a recuperat-o și i-a cerut să-i restituie și cealaltă bancnotă.
Inculpata a negat faptul că i-ar fi sustras banii persoanei vătămate și în momentul în care aceasta din urmă a venit lângă persoanele care o însoțeau, inculpata s-a repezit și a început să tragă de păr partea vătămată, în acel moment intervenind și martora I. P. (soacra inculpatei) care a încercat să le despartă.
În cursul urmăririi penale, a fost audiată martora I. P. – înlăturată în cursul cercetării judecătorești pentru încălcarea dispozițiilor art. 122 C.p.p., care a declarat că inculpata și partea vătămată se loveau reciproc cu palmele și cu picioarele motiv pentru care a încercat să le despartă.
Aspectele sus menționate au fost confirmate și de declarațiile martorului C. C. - ofițer operativ I de penitenciare-declarație necontestată în procedura de Cameră preliminară, care a precizat faptul că a văzut două persoane de sex feminin (inculpata și partea vătămată) care se trăgeau de păr și le-a cerut să înceteze.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpata a recunoscut fapta comisă precizând faptul că o bancnotă de 50 lei a apucat să o ascundă în borseta ei, cealaltă căzându-i și fiind luată de persoana vătămată.
Inculpata a arătat și faptul că cealaltă bancnotă de 50 lei i-a dat-o persoanei vătămate din borseta sa, aceasta amenințând-o că „bărbații noștri (deținuți), se vor bate și al tău (concubinul inculpatei) va avea raport de incident”.
În completare, inculpata a arătat și faptul că și după săvârșirea faptei, a avut o altercație cu partea vătămată (lovindu-se reciproc cu pumnii și picioarele) precum și faptul că a mușcat-o de mână pe aceasta pentru a scăpa de ea.
Pentru dovedirea vătămării cauzate, la dosarul cauzei a fost depus certificatul medico-legal nr. A2 /4617/18.08.2015 emis de I.N.M.L., din care rezultă faptul că partea vătămată M. N. prezintă leziuni traumatice care s-ar fi putut produce la data de 18.08.2015 prin mușcare și zgâriere, evaluarea gravității leziunilor traumatice putând fi făcută prin 1-2 zile de îngrijire medicală.
La termenul de judecată din 18.11.2015, inculpata a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, prev. de art. 374 alin. 4 -375 C.p.p., cerere respinsă de către instanța de fond pentru următoarele considerente:
Din interpretarea alin. 4 al art. 374 c.p.p., prima instanță a apreciat că pentru a putea fi admisă, declarația de recunoaștere a inculpatului trebuie să fie totală – ceea ce înseamnă să recunoască în integralitate faptele reținute în sarcina sa, să se sprijine exclusiv pe probele administrate în faza de urmărire penală - ceea ce înseamnă că le cunoaște și le însușește și să nu solicite administrarea de noi probatorii.
În speță, instanța de fond a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, constând în sustragerea de la partea vătămată M. N. a sumei de 100 lei, în două bancnote de câte 50 lei, și pentru a-și asigura păstrarea bunului sustras și a-și asigura scăparea, a întrebuințat violența față de partea vătămată.
Deși pe parcursul urmării penale s-a reținut că inculpata a recunoscut fapta imputată, din cuprinsul declarației date în fața instanței la 18.11.2015, rezultă că cerința recunoașterii totale nu este îndeplinită.
În acest sens, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii imputate, instanța de fond a constatat că inculpata nu a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, în sensul că a recunoscut doar însușirea unei bancnote de 50 lei aparținând părții vătămate, pe care i-a restituit-o și a exercitat violențe asupra părții vătămate, fiind provocată de către aceasta.
În cauză a fost audiată și partea vătămată, care a lămurit situația de fapt, declarând că a observat lipsa celor două bancnote de câte 50 lei, a realizat cine este autorul furtului, a urmărit-o pe inculpată în grupul sanitar unde și-a recuperat una dintre bancnote și a fost agresată de către inculpată, care a rămas în posesia celei de-a doua bancnote.
Nu în ultimul rând, în soluționarea cererii formulate, instanța de fond a reținut și practica instanței supreme formată sub imperiul V.c.p.p. dar aplicabilă prin analogie în raport de similaritatea instituțiilor, care a statuat că instanța respinge cererea privind judecata conform procedurii simplificate prevăzute în art. 3201 C. proc. pen. și continuă judecata potrivit procedurii de drept comun, în cazul în care, deși inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a susținut că le cunoaște și le însușește, instanța, procedând la audierea acestuia conform art. 320 ind.1 alin. 3 C. proc. pen., constată că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței - I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2138 din 19 iunie 2012.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei S.-Memet M. G., care la data de 18.08.2015, în jurul orei 10:00, a sustras de la partea vătămată M. N. suma de 100 lei constând în două bancnote de câte 50 lei, și pentru a-și asigura păstrarea bunului sustras și a-și asigura scăparea, a întrebuințat violența față de partea vătămată, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care s-ar fi putut produce la data de 18.08.2015 prin mușcare și zgâriere, evaluarea gravității leziunilor traumatice putând fi făcută prin 1-2 zile de îngrijire medicală conform C.M.L. nr. A2 /4617/18.08.2015 emis de I.N.M.L., întrunește elementele constitutive ale infr. de tâlhărie, prev. de art. 233 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, cu privire la circumstanțele reale ale faptei, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpata a comis o infracțiune de tâlhărie, pe care nu a recunoscut-o și al cărei prejudiciu, deși modic, nu l-a acoperit.
De asemenea, s-a reținut că inculpata este în vârstă de 25 ani, necăsătorită, neșcolarizată, fără ocupație, fără loc de muncă și nu este la primul conflict cu legea penală, prin ordonanța nr. 9954/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, aplicându-i-se o amendă administrativă în cuantum de 50 lei, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, inculpata I. (fostă S.-Memet) M. G. a declarat apel.
În motivele de apel, s-a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nereținerii dispozițiilor art.396 alin. 10 Cod procedură penală, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, în raport de împrejurarea că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei imputate, astfel cum aceasta a fost descrisă prin rechizitoriu.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, C. constată că apelul declarat de inculpata I. (fostă S.-Memet) M. G. este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal, respectiv declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor I. P. și C. C., rezultând fără echivoc vinovăția inculpatei cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată.
Critica privind neaplicarea procedurii recunoașterii vinovăției este neîntemeiată, audiată fiind la data de 18.11.2015, de către instanța de fond, inculpata nu a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, arătând că și-a însușit bancnota de 50 lei aparținând părții vătămate, pe care i-a restituit-o, dar că a exercitat violențe asupra părții vătămate, fiind provocată de către aceasta.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile pentru soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, judecarea cauzei a avut loc în acord cu dispozițiile legale privind procedura de drept comun .
Totodată, în raport de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările și modalitatea de comitere, de persoana inculpatei, care nu a avut o atitudine sinceră și care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind sancționată anterior cu amendă administrativă pentru furt calificat, C. apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, care, de altfel, a fost stabilită la minimul special prevăzut de lege, aceasta fiind de natură să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Însă apelul declarat se impune a fi admis prin prisma greșitei interziceri a dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpata I. (fostă S.-Memet) M. G. împotriva sentinței penale nr. 2598/16.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
Va înlătură interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 66 alin.1 lit. d C.p.., ca pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpata I. (FOSTĂ S.-MEMET) M. G. împotriva sentinței penale nr. 2598/16.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
Înlătură interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 66 alin.1 lit. d C.p.., ca pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. M. A. A. R.
GREFIER
L. B.
Red. R.A.A.
2 ex/22.03.2016
Tehnored. B.L.
Jud. M. P. – Judecătoria Sectorului 5 București
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 259/2016.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
