Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 284/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 284/2016
Dosar nr._
_
RO M Â N I A
C. DE A. BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.284/A
Ședința publică din data de 15.02.2016
C. constituită din:
PREȘEDINTE: C.-C. C.
JUDECĂTOR: M. N.
Grefier: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către inculpatul N. D. împotriva sentinței penale nr. 808 din data de 20.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelantul-inculpat N. D. apărătorul desemnat din oficiu, avocat Chiteanu R., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/06.02.2016, aflată la fila 8 dosar, lipsă fiind apelantul-inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 808/20.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de către inculpatul N. D., ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, apreciind că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia, față de perseverența infracțională de care a dat dovadă, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat,constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 1 București ,prin sentința penală nr. 808 din data de 20.11.2015, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:
În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul N. D., fiul lui Ș. și S., născut la data de 06.11.1972 în mun. Fetești, jud. Ialomița, domiciliat în mun. Fetești, prl. Grâușor nr. 6, ., ., jud. Ialomița, CNP_, recidivist, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă săvârșită în cursul luni iulie 2014).
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 104 alin. (2) teza I C. pen. revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 806/26.08.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2091/28.10.2011 a Curții de A. București și dispune executarea restului de pedeapsă de 504 zile închisoare.
În baza art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. adaugă la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta restul de 504 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 806/26.08.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2091/28.10.2011 a Curții de A. București, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 8 luni și 504 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen, art. 19 alin. (1) și (2) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 1357 C. civ., raportate la art. 23 alin. (3) C. proc. pen., admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă T. C., domiciliat în București, ., sector 1, și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 8.000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 2.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 520 lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/05.08.2015, rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2014 din data de 30.06.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. D., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că în cursul lunii iulie 2014, inculpatul N. D. a escaladat gardul în curtea imobilului aparținând persoanei vătămate T. C., imobil situat în București, ., sector 1, iar prin efracție, respectiv prin ruperea grilajului și tăierea unui lacăt de la fereastra beciului, a pătruns în locuința persoanei vătămate de unde a sustras mai multe bunuri.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate T. C. (filele nr. 52-64 dup), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (filele nr. 26-49 dup), declarațiile martor H. O. (filele nr. 66-69, filele nr. 74-77 dup), raportul de constatare criminalistică nr. 585.206/25.09.2014 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (filele nr. 79-89 dup), procesul-verbal de identificare a persoanelor și planșa fotografică aferentă (filele nr. 71-73 dup), declarația inculpatului N. D. (filele nr. 8-10 dup), declarația suspectului N. D. (filele nr. 16-17 dup).
În cursul urmăririi penale persoana vătămată T. C. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 8.000 de lei, ulterior majorându-și pretențiile la suma de 40.000 de lei, prejudiciul material nefiind recuperat.
Prin încheierea din data de 13.10.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat, în conformitate cu prevederile art. 346 alin. (2) C.proc.pen., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
În cursul judecații, la termenul din data de 10.11.2015, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4), ale art. 375, precum și ale art. 396 alin. (10) C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată.
Cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, instanța a procedat la ascultarea inculpatului N. D. care a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) si art. 375 C.proc.pen., recunoscând săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textele de lege mai sus menționate, respectiv că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și copie a sentinței penale nr. 806/26.08.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2091/28.10.2011 a Curții de A. București.
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă nicio măsură preventivă față de inculpat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 12.08.2014 persoana vătămată T. C. a formulat plângere penală prin care a arătat că în perioada 17.01._14, persoane necunoscute au pătruns, prin ruperea grilajului și tăierea unui lacăt de la fereastra beciului, în imobilul său situat pe ., sector 1, București, de unde au sustras mai multe bunuri.
Potrivit declarației date în cursul urmăririi penale (filele nr. 52-64 dup), persoana vătămată a arătat că în perioada 17.01._14 a fost în vizită la o cunoștință în Canada, locuința sa de pe ., sector 1, București, fiind lăsată în grija martorului H. O., aspect ce rezultă și din declarația acestuia din urmă (filele nr. 66-69, filele nr. 74-77 dup). La data de 12.08.2014, persoana vătămată a precizat că a revenit în țară, iar în momentul în care a ajuns la domiciliul său a constatat că întreaga casă era răvășită, fiindu-i sustrase mai multe bunuri printre care un sistem DVD marca Panasonic, un serviciu de masă din argint, o pereche de cercei din aur, o mașină de cusut electrică, ghete bărbătești, o valiză, mai multe sticle cu băuturi alcoolice, un storcător de fructe, conductele de alimentare a caloriferelor, trusele de scule, un aparat de sudură, precum și redresoare de alimentare auto.
De asemenea, aceasta a menționat că grilajul de la fereastra beciului era rupt, fiind tăiat, și lacătul care îl asigura, aspect care se coroborează și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu planșa fotografică aferentă (filele nr. 26-49 dup).
Pe de altă parte, martorul H. O. (filele nr. 66-69, filele nr. 74-77 dup) a arătat că în cursul lunii iulie 2014 a observat anumite schimbări în curtea imobilului, printre care și faptul că un arbust din interiorul curții era foarte mult aplecat.
În ceea ce privește cercetarea la fața locului (filele nr. 26-49 dup), în uma acesteia s-a constat că ușile de acces în curte și în casă nu prezentau semne de forțare, însă întraga locuință era răvășită astfel cum rezultă din planșele fotografice atașate. Totodată, cu această ocazie au fost ridicate urme papilare de la fața locului, iar în urma analizei acestora, potrivit raportului de cercetare criminalistică nr. 585.206/25.09.2014 (filele nr. 79-89 dup), s-a constatat că o parte a acestora aparțin inculpatului N. D..
Toate aceste probe se coroborează cu declarațiile inculpatului N. D. date în cursul urmării penale în calitate de suspect (filele nr. 16-17 dup), dar și de inculpat (filele nr. 8-10 dup), prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Acesta a arătat că în cursul lunii iulie 2014, în jurul orei 22:30, după ce și-a cumpărat anumite bunuri de la un magazin situat în cartierul C., a mers pe . un loc unde să doarmă. Astfel, văzând o casă care nu era luminată și o curte cu vegetație înaltă, inculpatul s-a descis să escaladeze gardul. Ulterior, observând fereastra de la beci, acesta a forțat grilajul și a tăiat bucata de fier introdusă între două belciuge, pătrunzând în locuința persoanei vătămate, de unde a sustras lenjerii de pat, sticle cu băuturi alcoolice, articole de încălțăminte, o cameră video-foto, truse de scule, un aparat de sudură, un redresor auto, țevi de la instalația de încălzire. Aceste bunuri au fost vândute la diferite persoane, iar materiale feroase și neferoase au fost valorificate la un centru de colectare. De asemenea, aceste declarații se coroborează și cu cea dată de către inculpat în fața instanței de judecată (fila nr. 25 dosar instanță), prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, în cursul urmăririi penale, organele de cercetare penală au prezentat atât persoanei vătămate, cât și martorului H. C. o planșă foto pentru identificarea persoanelor (filele nr. 71-73 dup), iar cu această ocazie acestea au declarat că nu îl cunosc pe inculpatul N. D..
Având în vdere materialul probator administrat în faza de urmărire penală și declarația inculpatului de recunoaștere a faptei formulată în cadrul procedurii simplificate, instanța a reținut situația de fapt expusă în actul de sesizare ca fiind conformă realității.
În drept, fapta inculpatului N. D. care în cursul lunii iulie 2014 a escaladat gardul în curtea imobilului aparținând persoanei vătămate T. C., imobil situat în București, ., sector 1, iar prin efracție, respectiv prin ruperea grilajului și tăierea unui lacăt de la fereastra beciului, a pătruns în locuința persoanei vătămate de unde a sustras mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material, respectiv acțiunea de sustragere, se caracterizează prin luarea în posesie a bunurilor fără consimțământul persoanei vătămate, cu consecința diminuării patrimoniului acesteia și trecerea bunurilor în sfera de stăpânire a inculpatului.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu persoanei vătămate, constând în valoarea bunurilor sustrase, ca urmare a lezării relațiilor sociale privitoare la patrimoniul persoanei. În baza materialului probator, instanța reține și existența legăturii de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată. Astfel, diminuarea patrimoniului persoanei vătămate s-a realizat ca urmare a deposedării acesteia de către inculpat de bunurile sale.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen.
Prin urmare, inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului persoanei vătămate și a urmărit producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei.
Aspectul de calificare este atras de existența elementului circumstanțial de agravare prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen., și anume prin efracție și escaladare, deoarece inculpatul a escaladat gardul imobilului, iar ulterior a rupt grilajul și a tăiat lacătul de la fereastra beciului, pătrunzând în locuința persoanei vătămate. Astfel, prin escaladare se înțelege depășirea, pe o altă cale decât cea firească, a unui obstacol (gardul) prin urcare și trecere pe deasupra lui, iar efacția constă în distrugerea, prin folosirea violenței, a unui dispozitiv de închidere (grilaj și lacăt) care protejează un spațiu închis (locuința persoanei vătămate).
De asemenea, fapta inculpatului de a pătrunde în curtea imobilului, precum și în interiorul acestuia, fără a avea consimțământul persoanei vătămate, atrage incidența elementului circumstanțial de agravare prevăzut de art. 229 alin. (2) lit. b) C.pen., respectiv furtul fiind săvârșit și prin violarea domiciliului.
Din analiza fișei de cazier judiciar instanța a reținut că inculpatul are antecedente penale. Astfel, prin sentința penală nr. 806/26.08.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2091/28.10.2011 a Curții de A. București, s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, inculpatul fiind arestat la data de 14.05.2011 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 76/UP/14.05.2011 emis de către Judecătoria Sectorului 1 București. De asemenea, inculpatul a fost eliberat condiționat la data de 24.12.2013 conform adresei SP/DP nr. 3449/20.12.2013 emisă de către Judecătoria Midgidia, rămânând un rest de 504 zile de executat.
Având în vedere faptul că infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C.pen. a fost săvârșită pe durata termenului de încercare a liberării condiționate, instanța a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie potrivit prevederilor art. 41 alin. (1) C.pen., această din urmă infracțiune fiind al doilea termen al recidivei pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpati, atragând răspunderea penală a acestora conform art. 15 alin. (2) C.pen., instanța a pronunțat o soluție de condamnare.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.proc.pen.
În conformitate cu dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere importanța valorii sociale lezate, manoperele realizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale, modul concret de săvârșire, respectiv în timpul nopții, prin escaladare, efracție și violare de domiciliu, dar și faptul că inculpatul a sustras un număr însemnat de bunuri, prejudiciul nefiind recuperat, aspecte care astfel conferă infracțiunii o periculozitate sporită.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a constatat că acesta a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă, suferind în trecut numeroase condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, ceea ce relevă perseverență în încălcarea dispozițiilor legale, dar și o specializare a acestuia în săvârșirea de infracțiuni de acest gen.
De asemenea, este deosebit de relevant sub acest aspect faptul că inculpatul a comis fapta dedusă judecății la o perioadă relativ scurtă de timp după ce a fost eliberat din penitenciar, ceea ce evidențiază faptul că săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului constituie practic un mod de viață pentru acesta. Pe de altă parte, prin această activitate infracțională se reflectă faptul că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul educativ-preventiv, iar posibilitățile de reintegrare socială sunt reduse.
În ceea ce privește persoana inculpatului N. D., atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, acesta a avut o conduită corespunzătoare, adoptând o poziție sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptei, și a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.
În privinta limitelor de pedeapsa prevazute de lege, infractiunea de furt dedusă judecății se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 10.11.2015, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) si art. 375 C.proc.pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) C.proc.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 2 ani și 8 luni închisoare, aceasta fiind aptă să îndeplineasca scopul preventiv și punitiv al sancțiunilor penale.
Față de aceste considerente, în baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul N. D., recidivist, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă săvârșită în cursul lunii iulie 2014).
În privința pedepselor accesorii și complementare, instanța a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) C.pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit a), b) și d)-o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Totodată, conform art. 67 alin. (1) C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
În consecință, aplicarea unor pedepse accesorii poate fi dispusă numai dacă, în raport de criteriile prevăzute de art. 67 alin. (1) C.pen., instanța dispune aplicarea unei pedepse complementare.
De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, C. Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Or, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, de împrejurările cauzei, precum și de persoana acestuia, aplicarea unor pedepse complementare și accesorii este necesară.
În aceste condiții, În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen.a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
Totodată, având în vedere că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în cursul termenului de eliberare condiționată, instanța a facut aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (2) teza I C.pen. și a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 806/26.08.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2091/28.10.2011 a Curții de A. București, urmând să dispună executarea restului de pedeapsă de 504 zile închisoare.
Astfel, în baza art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta restul de 504 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 806/26.08.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2091/28.10.2011 a Curții de A. București, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 8 luni și 504 zile închisoare..
În baza art. 45 alin. (2) C. pen.a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 de lei, ulterior modificându-și pretențiile la suma de 40.000 de lei, acestea reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Instanța a apreciat că acțiunea civilă este întemeiată în prezenta cauză în baza considerentelor care privesc latura penală, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit prevederilor art. 1357 C.civ.. Astfel, fapta ilicită constă în săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prejudiciul material există și este determinat, fiind cuantificat de persoana vătămată la suma de 40.000 de lei, există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, iar inculpatul a acționat cu vinovăție, sub forma intenției directe.
Analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului material suferit, însă prin declarația dată în fața instanței de judecată (fila nr. 25 dosar instanță), inculpatul a recunoscut că a sustras bunuri în valoare de 8.000 de lei. În același sens instanța a reținut că persoana vătămată, legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și argumenta pretențiile civile și nici nu a depus înscrisuri justificative cu privire la valoarea bunurilor sustrase.
Având în vedere declarația inculpatului prin care a recunoscut pretențiile civile astfel cum au fost inițial formulate de persoana vătămată (8000 lei), instanța, în baza art. 397 alin. (1) C.proc.pen, art. 19 alin. (1) și alin. (2), art. 23 alin. (3) C.proc.pen. și a art. 25 alin. (1) C.proc.pen. coroborate cu art. 1357 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 8.000 de lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarant apel,în termenul legal,inculpatul N. D., care a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, C. constatată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut și a stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului N. D., precum și încadrarea juridică a faptei deduse judecății.
Judecata în primă instanță s-a desfășurat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374, 375, 396 alin.10 C.p.p., inculpatul declarând că recunoaște fapta reținută în rechizitoriu.
Declarația astfel dată de inculpat se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată, materialul probator existent la dosarul cauzei dovedind, fără dubiu, că inculpatul N. D.,în cursul lunii iulie 2014, a escaladat gardul în curtea imobilului aparținând persoanei vătămate T. C., situat în București, ., sector 1 și, prin ruperea grilajului și tăierea unui lacăt de la fereastra beciului, a pătruns în locuința persoanei vătămate de unde a sustras mai multe bunuri în valoare totală de 8000 lei.
De altfel,situația de fapt,încadrarea juridică data faptei deduse judecății și vinovăția nu au fost contestate de apelantul inculpat prin calea de atac exercitată.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată,C. constată că a fost corect individualizată de instanța de fond ,nejustificându-se reducerea cuantumului acesteia.
Potrivit art. 74 alin.1 Cod penal stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
C. apreciază că,prima instanță aplicând inculpatului N. D. o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare cu executare prin privare de libertate,a realizat o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
La aprecierea acestei pedepse, C. are în vedere natura și gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, astfel cum au fost reținute și descrise(prin escaladare și efracție,dintr-o locuință), precum și scopul urmărit și urmarea produsă.
De asemenea,C. nu poate ignora împrejurarea că apelantul inculpat nu este la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat de mai multe ori la pedepse cu închisoarea pentru fapte similare,fiind liberat condiționat la data de 24.12.2013 ,cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 504 zile,ceea ce denotă o deosebită perseverență infracțională și faptul că până în prezent pedepsele aplicate nu l-au convins pe apelantul inculpat că respectarea legii este o necesitate și că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea și executarea în viitor a altor pedepse.
În opinia Curții ,împrejurările de fapt menționate,cert rezultate din actele dosarului sunt în măsură să justifice menținerea pedepsei stabilite de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului,cât și a modalității de executare și nicidecum reducerea cuantumului acesteia.
Referitor la pedepsele complementare și accesorii, având în vedere natura faptei săvârșite, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie ,C. constată că au fost corect stabilite.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei ,C. consideră că ,în mod justificat,în raport cu probele administrate,constituirea de parte civilă și declarația inculpatului ,a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și l-a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 8.000 lei cu titlu de daune materiale,reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Ca atare,pentru considerentele arătate,C., în baza art.421 alin.1 lit.b C.p.p., va respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. D. împotriva sentinței penale nr.808/2015 din data de 20.11.2015,pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 260 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p.respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. D. împotriva sentinței penale nr.808/2015 din data de 20.11.2015,pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 260 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
C. C. C. M. N.
GREFIER
E. V.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 242/2016. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 259/2016.... → |
|---|
