Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 99/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 99/2016
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 99/CO
Ședința publică din data de 23.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – C. S.
GREFIER – O. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror L. C..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de către contestatorul condamnat H. C. O. împotriva sentinței penale nr. 2243/22.12.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat H. C. O., personal, în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu, avocat Kozmakis T., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2016 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat arată că persoana condamnată și-a retras cererea formulată în fața instanței de fond, dar acum dorește să fie trimisă cauza înapoi la instanța de fond pentru a se proceda la judecarea cererii.
La interpelarea Curții, contestatorul condamnat H. C. O., personal, arată că înscrisul din cuprinsul căruia rezultă că înțelege să renunțe la cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată îi aparține.
De asemenea, precizează că nu mai dorește să-și retragă cererea și solicită trimiterea cauzei înapoi la instanța de fond pentru a se proceda la judecarea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate, urmând a se dispune trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării cauzei.
În aceste sens, apreciază că în mod netemeinic s-a luat act de retragerea cererii formulate în fața instanței de fond, ca urmare a faptului că persoana condamnată nu a avut altă posibilitate decât să depună un înscris din cuprinsul căruia să rezulte că renunță la cererea formulată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată având în vedere că persoana condamnată și-a retras cererea formulată în fața instanței de fond prin adresa din data de 22.12.2015.
Contestatorul condamnat H. C. O., personal, în ultimul cuvânt arată că dacă ar fi avut cunoștință despre faptul că nu poate reveni asupra cererii de renunțare, nu ar mai fi formulat contestație împotriva sentinței penale prin care s-a luat act de retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2243/22.12.2015,Tribunalul București – Secția I Penală a luat act de retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul H. C. O. și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 130 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrata la data de 28.07.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală, petentul-condamnat H. C. O. a solicitat întreruperea executării pedepsei, din motive medicale, întemeindu-se pe dispozițiile art.455 raportat la art.453 lit.a C.pr.pen. anterior.
Ulterior, la data de 17.09.2015 petentul a formulat o cerere similară, formându-se cauza penală nr._/3/2015 pe care la data de 07.12.2015 judecătorul o scoate de pe rol și o înaintează Serviciul registratură în vederea repartizării aleatorii a dosarului nr._ (doar la care a fost conexat dosarul nr._/3/2015).
Din mandatul de executare a pedepsei nr.291/2001 din 05.07.2002 s-a reținut că petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare prin sentința penală nr.263/2001 a Tribunalului M. la momentul formulării cererii fiind deținut în Penitenciarul Rahova, conform mențiunilor plicului de corespondență.
La termenul din 22.12.2015, condamnatul a declarat că își retrage cererea prin înscrisul înaintat la fila 79 dosar instanță, Tribunalul luând act de manifestarea de voință a acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație contestatorul condamnat H. C. O., care a solicitat admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate, urmând a se dispune trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării cauzei, apreciind că în mod netemeinic s-a luat act de retragerea cererii formulate în fața instanței de fond, ca urmare a faptului că el nu a avut altă posibilitate decât să depună un înscris din cuprinsul căruia să rezulte că renunță la cererea formulată.
A precizat că dacă ar fi avut cunoștință despre faptul că nu poate reveni asupra cererii de renunțare, nu ar mai fi formulat contestație împotriva sentinței penale prin care s-a luat act de retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 592 al. 1 rap. la art. 589 al. 4 C.pr.pen. cererea de întrerupere a executării pedepsei poate fi retrasă de persoana care a formulat-o.
Retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei reprezintă o manifestare unilaterală de voință a persoanei care a formulat-o de a-și retrage cererea, asupra căreia aceasta nu poate reveni atâta timp cât manifestarea de voință a fost liberă de orice constrângeri, și care își produce efectele în mod irevocabil de la momentul la care instanța a luat act de această solicitare.
În cauza de față, conform înscrisului de la fila 79 din dosarul de fond, persoana condamnată H. C. O., la data de 17.12.2015 a arătat că nu își menține cererea și nu dorește să fie adus în instanță, iar în fața instanței de apel a arătat că înscrisul îi aparține.
În acest context, Curtea apreciază că în mod judicios instanța de fond a luat act de manifestarea de voință a persoanei condamnate H. C. O..
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit.b C.pr.pen. rap. la art. 592 al. 1 C.pr.pen. și art. 589 al. 7 C.pr.pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul H. C. O. și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat conform dispozițiilor art. 275 al. 2 C.pr.pen.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul H. C. O. împotriva sentințe penale nr. 2243/22.12.2015 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Obligă pe contestatorul - petent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 23 februarie 2016
Președinte,
C. S.
Grefier,
O. P.
Red.C.S./ 16.03.2016
Tehnored.V.D./5 ex./07.03.2016
T.B.S1- jud.T.L.S.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 342/2016. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
