Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 2477/112/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 523/A/2015
Ședința publică din data de 08 aprilie 2015
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: I. - C. M.
GREFIER: N. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism –Biroul Teritorial Cluj reprezentant prin procuror: D. D.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către persoana vătămată L. ( fostă M. ) I. K. împotriva sentinței penale nr. 130/14.10.2014 a Tribunalului Bistrița - Năsăud, în dosar nr._ privind pe inculpatul B. R. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 25 martire 2015, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA :
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr 130 din 14 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală:
S-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.-S. Teritorial Cluj cu inculpatul B. R. A., fiul lui A. și I., născut la data de 08.08.1986, în D., jud. Cluj, domiciliat în comuna P. R., ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP-_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi și în consecință:
A fost condamnat inculpatul B. R. A. la pedeapsa de:
-3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969, art. 5 Cod penal.
S-a făcut aplic. art.71 rap. la art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal 1969.
Conform art. 86/1 și următoarele Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații prevăzute de art. 86/3 alin. 1 și 3 Cod penal 1969.
-să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
-să nu intre în legătură cu persoana vătămată L. (fostă M.) I. K. și să nu comunice cu aceasta direct sau indirect;
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și în cazul în care nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite în sarcina sa.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/5 Cod penal 1969 privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art. 486 alin. 2 Cod procedură penală s-a lăsat nesoluționată latura civilă.
S-a stabilit în favoarea avocaților din oficiu C. O. M., 200 lei onorar avocat din oficiu, S. M. 100 lei onorar avocat din oficiu și în favoarea avocat R. I. I. 400 lei onorariu avocat din oficiu, sume care se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 22.07.2014 a fost înregistrat sub nr. de mai sus acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.-S. Teritorial Cluj cu inculpatul B. R. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 și art. 5 Noul Cod penal, în dosar nr. 109/D/P/2014.
În esență, prin actul de sesizare se reține că în cursul lunii septembrie 2010, după o înțelegere prealabilă cu inculpații Iarna M.-B. și B. I.-L., în sensul de a trage foloasele din practicarea prostituției de către persoana vătămată L. (fostă „M.”) I. K. în Austria, inculpatul B. R. A. a lăsat persoana vătămată să creadă că deplasarea în Austria se va face pentru a-i vizita pe părinții inculpatului Iarna M.-B. și pentru a-și căuta locuri de muncă, după care, împreună cu acesta din urmă și inculpata B. I.-L., a însoțit persoana vătămată în orașul Viena, unde cei patru au locuit împreună o perioadă, timp în care persoana vătămată L. I. K. a practicat prostituția în clubul „C.”, realizând câștiguri bănești, de care a beneficiat inculpatul B. R. A., care a fost întreținut de către persoana vătămată, care achita cheltuielile vieții curente.
În actul de sesizare se arată că fapta comisă de inculpat întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 și art. 5 Noul Cod penal și se sancționează cu pedeapsĂ de la 2 la 7 ani.
Totodată, se arată că situația de fapt descrisă mai sus, a fost stabilită în urma analizei coroborate a probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile inculpatului B. R. A., declarațiile persoanei vătămate L. (fostă „M.”) I. K., raportul psihologic întocmit de psihologul din cadrul Fundației R. pentru Democrație T., din care rezultă traumele psihice cu care a rămas persoana vătămată în urma exploatării, declarațiile martorilor M. E., M. A. M. și K. Sarlota A. M., M. L., Bichler M..
În cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției se arată felul și cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, modalitatea de executare, respectiv suspendarea executării sub supraveghere, durata termenului de încercare, obligațiile care urmează a fi respectate și situațiile care atrag revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, a fost înaintată instanței o copie a dosarului de urmărire penală.
De asemenea, după înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost înaintat procesul-verbal din data de 08.10.2014 prin care procurorul din cadrul D.-S. Teritorial Cluj a îndreptat din oficiu, eroarea materială strecurată în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 14.07.2014, în sensul că numele corect al inculpatului este „B.” și nu „Bernițan”, prenumele mamei acestuia este „I.” și nu „L.”, cum s-a consemnat din eroare, iar codul numeric personal este „_” în loc de „_”.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2014, inculpatul B. R. A., a fost asistat de avocatul desemnat din oficiu și identificat conform dispozițiilor legale.
Prin avocatul desemnat din oficiu, precum și personal, inculpatul B. R. A. a solicitat să se constate că acordul de recunoaștere a vinovăției îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de Codul de procedură penală și a cerut să fie încuviințat.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, persoana vătămată L. I. K. a solicitat respingerea acordului de recunoaștere a vinovăție, invocând că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și că prin acordul încheiat i se îngrădește dreptul de a-i fi soluționată „constituirea de parte civilă” formulată în faza de urmărire penală.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.-S. Teritorial Cluj, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480-482 Cod procedură penală.
Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În cursul anului 2008, inculpata Boerlean I.-L. și inculpatul Iarna M.-B. (în prezent trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prin Rechizitoriul nr. 109/D/P/2014 al D.-S. Teritorial Cluj) au avut o relație amoroasă. La vremea respectivă inculpata B. I.-L. era elevă, fiind în aceeași clasă la Colegiul Național „P. R.” din Beclean, cu persoana vătămată L. (fostă M.) I. K.. În aceiași perioadă, prin intermediul inculpatului Iarna M. B., persoana vătămată l-a cunoscut pe inculpatul B. R. A., între care s-a înfiripat o relație amoroasă, ambele cupluri petrecând mult timp împreună.
După absolvirea liceului persoana vătămată L. I. K. și inculpata B. I.-L. au încercat să își găsească locuri de muncă în România, însă fără succes.
În vara anului 2010 inculpatul Iarna M.-B., care nu avea loc de muncă, i-a spus inculpatului B. R. A. că există posibilitatea de a câștiga sume de bani de pe urma practicării prostituției de către persoane de sex feminin, în Austria, unde se aflau mama lui, C. Garofița și concubinul acesteia Stanculovic A. zis „S.”, cetățean sârb. În acest scop, inculpatul Iarna M.-B. a propus să le ducă pe L. I. K. și B. I.-L. în Viena, pentru ca acestea să se prostitueze într-un club, în Austria prostituția fiind legală. La discuția dintre inculpatul Iarna M.-B. și B. R. A. a asistat și inculpata B. I.-L., care s-a arătat dispusă să-i însoțească în Austria în scopul practicării prostituției.
Pentru a obține consimțământul persoanei vătămate, cei trei i-au propus acesteia să se deplaseze împreună în Austria pentru a-i vizita pe părinții inculpatului Iarna M.-B. și pentru a-și căuta locuri de muncă în restaurante sau, eventual baruri, dar fără a preciza alte amănunte. Niciunul dintre inculpați nu i-a spus persoanei vătămate că, în realitate, scopul pentru care se făcea deplasarea în Austria era acela ca persoana vătămată să practice prostituția, toți știind că persoana vătămată, care niciodată anterior nu făcuse acest lucru și provenea dintr-o familie unită, având condiții materiale bune, nu va accepta acest lucru.
Cel mai probabil inculpatul B. R. A. și ceilalți doi inculpați, au mizat pe faptul că odată ajunși în Austria, persoana vătămată va accepta o atare stare de fapt, un rol important urmând a-i reveni inculpatei B. I.-L., în care persoana vătămată avea încredere și care o va putea convinge mai ușor, inclusiv prin puterea exemplului.
Inculpata B. I.-L. a confirmat în declarația sa faptul că, anterior plecării în Austria, în cadrul discuțiilor dintre persoana vătămată și inculpați nu a fost vorba de practicarea prostituției.
Coroborând probațiunea administrată în faza de urmărire penală, instanța a reținut că deplasarea celor patru în Austria s-a făcut în scopul aparent al căutării unui loc de muncă. Sub acest aspect sunt relevante declarațiile martorilor M. A. M.-mama persoanei vătămate și K. Sarlota A. M., sora persoanei vătămate, inclusiv declarația inculpatului B. R. A. care și-a recunoscut vinovăția.
După insistențele repetate, care s-au întins pe parcursul mai multor săptămâni, martorii M. E. și Martoneș A. M. (părinții persoanei vătămate) au cedat și au permis persoanei vătămate să plece în Austria cu inculpații Iarna M.-B., B. I.-L. și B. R. A..
Deplasarea în Austria s-a făcut în data de 16.09.2010 cu un autocar al companiei „Atlassib”, inculpații și persoana vătămată fiind așteptați în autogara Erdberg de către C. Garofița și Stanculovic A., împreună cu care au mers inițial în apartamentul acestora din Viena și care s-au ocupat ulterior de îndeplinirea formalităților necesare obținerii vizei de reședință în Austria.
După aproximativ două săptămâni inculpații B. R. A., Iarna M.-B. și B. I.-L., precum și persoana vătămată L. I. K. s-au mutat într-un apartament cu două camere, în care anterior au făcut curățenie și au dus câteva obiecte de mobilier.
Ulterior cei patru au început discuțiile legate de plata chiriei pentru apartamentul în care s-au mutat, context în care inculpatul Iarna M.-B. i-a spus persoanei vătămate că există posibilitatea de a lucra într-un club de noapte, idee care nu i s-a părut atractivă acesteia. Inculpata B. I.-L. a insistat să discute cu administratorii clubului condițiile angajării. Astfel, însoțite de Stanculovic A., persoana vătămată L. I. K. și inculpata B. I.-L. s-au deplasat la clubul (pufful”) C., unde au întâlnit-o pe martora Bichler M., care administra localul. Aici, Stanculovic A. a făcut prezentările și a discutat cu martoră în limba germană, persoana vătămată schimbând câteva cuvinte în engleză. Cu acea ocazie persoana vătămată a aflat că activitatea în club presupunea să petreacă timp, îmbrăcată sumar, în compania clienților, pe care să-i determine să consume băuturi alcoolice și dacă aceștia doresc, să întrețină relații sexuale contra cost cu aceștia, fără să fie nevoită să facă acest lucru.
Întrucât și inculpata B. I.-L. a părut dispusă să lucreze în acele condiții în clubul amintit, în zilele următoare, persoana vătămată și inculpata, însoțite de Stanculovic A. și C. Garofița s-au deplasat la o unitate de poliție, unde persoanei vătămate i-a fost eliberat un document având pe el fotografia acesteia, pentru a putea lucra în acel club, care putea presupune și practicarea prostituției, activitate la care persoana vătămată a consimțit, convinsă fiind anterior că aceasta reprezintă o simplă posibilitate, iar nu o obligație.
Deși, inițial, inculpata B. I.-L. susținuse că va lucra și ea în același club, aceasta nu a făcut acest lucru, martora Bichler M. negând faptul că aceasta ar fi practicat prostituția în acel club. De asemenea, autoritățile austriece au comunicat faptul că inculpata B. I.-L. nu a fost înregistrată drept prostituată pe teritoriul Austriei. Din probele dosarului rezultă că inculpata s-a deplasat, totuși, în acel club pentru câteva zile și nu practicat prostituția, probabil pentru a o amăgii pe persoana vătămată.
Ulterior persoana vătămată și-a început activitatea în clubul „C.” întreținând acte sexuale contra cost cu clienții localului, pentru activitățile prestate fiind plătită în funcție de încasările zilnice. Din acești bani erau achitate cheltuielile curente și hrana persoanei vătămate și a celor trei inculpați.
Împrejurarea practicării prostituției de către persoana vătămată L. I. K. era cunoscută de inculpații B. R. A., Iarna M.-B. și B. I.-L..
În declarațiile sale, date în calitate de inculpat, B. R. A. a afirmat cu certitudine nu doar faptul că inculpații Iarna M.-B. și B. I.-L. aveau cunoștință de împrejurarea că L. I. K. practica prostituția, ci de faptul că acesteia nu îi convenea ceea ce face.
La circa 1-2 săptămâni de la începerea activității în clubul amintit, persoana vătămată a surprins o conversație telefonică purtată de B. R. A. cu mama acestuia, care se afla în România, din care a dedus faptul că intenționează să se întoarcă în țară. Acest aspect a stârnit o vie nemulțumire din partea persoanei vătămate, care s-a simțit trădată și a insistat ca inculpatul să nu plece sau cel puțin să o ia și pe ea, însă acesta a refuzat și a plecat singur.
În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul B. R. A., care a plecat din Austria la scurt timp după ce persoana vătămată a început să practice prostituția, instanța reține că, din probele dosarului, nu rezultă că ar fi exercitat violențe sau amenințări asupra persoanei vătămate. În schimb, există probe certe că a premeditat faptele, după o înțelegere prealabilă cu ceilalți doi inculpați, ascunzând adevăratul scop al călătoriei în Austria, pentru a o determina pe persoana vătămată, cu care avea o relație amoroasă, să-l însoțească în această țară, a locuit împreună cu ea și a tras foloasele din practicarea prostituției o perioadă scurtă.
Fapta săvârșită de inculpatul B. R. A., astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal.
Starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția inculpatului B. R. A. rezultă din următoarele probe: declarațiile inculpatului B. R. A. ( care recunoaște comiterea faptei, arătând modul de operare și înțelegerea prealabilă intervenită între el și ceilalți inculpați), declarațiile persoanei vătămate L. (fostă M.) I. K., raportul psihologic întocmit de psihologul din cadrul Fundației R. pentru Democrație T., declarațiile martorilor M. E., Martoneș A. M., K. Sarlota A. M., M. L., Bichler M..
Raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale instanța a apreciat că infracțiunea de proxenetism reținută în sarcina inculpatului B. R. A., pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, este deplin dovedită, fapta fiind săvârșită cu premeditare și intenție directă, inculpatul urmărind rezultatul faptei, de a trage foloase din practicarea prostituției.
S-a mai reținut că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii între 2 și 7 ani, că acesta a recunoscut fapta, că are loc de muncă și nu are antecedente penale.
Acordul recunoașterii vinovăției din data de 14.07.2014 aflat la dosar, a fost încheiat de procurorul din cadrul D.-S. Teritorial Cluj cu inculpatul B. R. A. în forma scrisă, acesta conține mențiunile prevăzute de art. 482 Cod procedură penală, la încheierea lui inculpatul fiind asistat de avocat desemnat din oficiu C. O. M., a cărui delegație se află la dosar.
Pentru considerentele arătate și apreciind că cuantumul pedepsei și modalitatea de executare cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat sunt suficiente pentru obținerea scopului și funcțiilor pedepsei, în baza art. 485 alin. 1 lit. a rap. la art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.-S. Teritorial Cluj cu inculpatul B. R. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, obiect al doarului nr. 109/D/P/2014.
S-a dispus condamnarea inculpatului B. R. A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969, art. 5 Cod penal.
Pedeapsa accesorie a fost aplicată în conținutul prevăzut de art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal 1969, ținând seama de natura infracțiunii și datele care caracterizează persoana celui în cauză.
Conform art. 86/1 și următoarele Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni.
În baza art. 86/3 alin. 1 și 3 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații după cum urmează: să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să nu intre în legătură cu persoana vătămată L. (fostă M.) I. K. și să nu comunice direct sau indirect cu aceasta.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și în cazul în care nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite în sarcina sa.
S-a atrs atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/5 Cod penal 1969 privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Conform art. 486 alin. 2 Cod procedură penală, latura civilă a cauzei a fost lăsată nesoluționată.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a avut în vedere că între inculpatul B. R. A. și persoana vătămată L. I. K. nu a fost încheiată o „tranzacție” sau „acorda de mediere” cu privire la acțiunea civilă, care astfel a fost lăsată nesoluționată.
S-a stabilit în favoarea avocaților din oficiu C. O. M., 200 lei onorar avocat din oficiu, S. M. 100 lei onorar avocat din oficiu și în favoarea avocat R. I. I. 400 lei onorariu avocat din oficiu, sume care se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea vătămată L. I. K., apel care este inadmisibil.
Curtea examinând apelul declarat, ajunge la următoarele constatări:
În reglementarea noului Cod de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia.
Acordul poate fi încheiat în cursul urmăririi penale, numai după punerea în mișcare a acțiunii penale în condițiile art. 309 NCPP respectiv de îndată ce se constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin.1 NCPP.
Acordul are o natură consensuală și personală, fiind încheiat, în caz de participație cu fiecare inculpat în parte.
După cum se observă, acordul se încheie între procuror și inculpatul major, fără participarea persoanei vătămate. Nu este reglementat dreptul acesteia de a fi informată în privința acordului ce urmează a fi încheiat.
Împotriva sentinței prin care s-a admis sau s-a respins acordul, procurorul și inculpatul pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare; împotriva sentinței de admitere a acordului se poate declara apel numai cu privire la felul și cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia, fiind excluse alte motive.
Nu se prevede posibilitatea introducerii căii de atac a apelului și cu privire la chestiuni care privesc legala încheiere a acordului. Totodată, nu se prevede posibilitatea atacării sentinței pe latură civilă.
Apelul părții vătămate este inadmisibil și prin prisma obiectului juridic special al infracțiunii de proxenetism care a făcut obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției dintre procuror și inculpatul Bernițan.
Astfel, infracțiunea de proxenetism are ca obiect juridic special, relațiile sociale care implică procurarea mijloacelor de existență prin muncă, în condiții de respect pentru regulile de morală și de asigurare a demnității umane, cu excluderea oricăror acte de proliferare a prostituției sau de dobândire a unor foloase din practicarea acesteia, de către o altă persoană.
Instanța supremă s-a pronunțat printr-un recurs în interesul legii, stabilind că distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane ( pentru care dorea partea vătămată pedepsirea inculpatului) și cea de proxenetism este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială distinctă, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor de trafic de persoane aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiunea persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism, apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și asigurare licită a mijloacelor de existență. D. urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției, ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore, săvârșește infracțiunea de proxenetism.
Mai mult, și în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafică persoane majore în acest scop, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.
Prin prisma celor relevate mai sus, este de observat că doar în privința infracțiunii de trafic de persoane există o parte vătămată, protejată de lege prin apărarea dreptului său la libertatea de voință, pe când în cazul infracțiunii de proxenetism, nu există calitatea de parte vătămată, obiectul juridic generic al acesteia fiind apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și asigurare onestă și licită a mijloacelor de existență.
Așa fiind, câtă vreme obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între procuror și inculpatul Bernițan vizează infracțiunea de proxenetism iar aceasta nu presupune și nu permite existența unei părți vătămate, apelul declarat în cauză de către L. (fostă M.) I. K. apare ca inadmisibil și se va respinge ca atare în baza art. 421 pct 1 lit a CPP.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 150 lei, onorar apărător oficiu pentru avocat P. B. (al p.v. L.), ce se achită din FMJ, conform art.272 alin 1 CPP.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, onorar apărător oficiu pentru avocat N. V. (al inc. BERNIȚAN), ce se achită din FMJ, conform art.272 alin 1 CPP.
Va obliga partea vătămată să achite statului 200 lei cheltuieli judiciare, conform art.275 alin.2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de către partea vătămată L. I. K., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. R. I. I. situat în Bistrița, .. 1, jud. Bistrița Năsăud împotriva sentinței penale nr. 130/14.10.2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 150 lei, onorar apărător oficiu pentru avocat P. B. (al p.v. L.), ce se achită din FMJ.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, onorar apărător oficiu pentru avocat N. V. (al inc. BERNIȚAN), ce se achită din FMJ.
Obligă partea vătămată să achite statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
D. PURICEIOANA C. M.
GREFIER
N. N.
Red. D.P./M.N.
4 ex./20.04.2015
Jud.fond.-L. M.
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 520/2015. Curtea... | Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
